Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1414/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1414/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 2090/120/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 1414
Ședința publică de la data de 17 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
Jud. C. G.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamanta N. M., CNP:_, domiciliată în comuna Cornești, ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat A. G., cu sediul în Târgoviște, .,k ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGOVIȘTE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, având ca obiect „refuz soluționare cerere - taxa emisii poluante”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantă, avocat A. G., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, fila nr.5, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
procedura de citare legal îndeplinită.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei, chitanța aflată la fila nr. 6 dosar și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că la data de 15.10.2014, CJUE s-a pronunțat în cauza nr. C331/13; după care,
Reclamanta prin avocat, arată că nu mai sunt alte cereri de formulat, apreciază cauza aflată în stare de judecată.
Tribunalul, declarându-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, în raport de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta prin avocat, având cuvântul, arată că CJUE nu a lămurit dacă timbrul de mediu a fost stabilit în conformitate cu dreptul european, pentru că nu a fost sesizată cu această problemă, astfel că în aceste condiții rămâne instanței să stabilească în ce măsură timbrul de mediu este conform cu art. 110 al TFUE. Apreciază că soluția de principiu pe care instanța europeană a formulat-o și a reafirmat-o de multe ori, este că art. 110 se opune unei taxe pe poluare (oricum s-ar numi ea) care descurajează importul de autovehicule din alte țări ale uniunii, fără să descurajeze cumpărarea de autovehicule de pe piața internă, considerate produse naționale. Apreciază totodată că este vădită această descurajare a cumpărării de autovehicule din import, pentru că există autovehicule pe piața națională care nu atrage achitarea timbrului de mediu (cele care sunt deja înmatriculate și pentru care s-a plătit o taxă de poluare începând cu 01.01.2007 sau a fost restituită în temeiul unei hotărâri judecătorești), prin urmare este evidentă eludarea legii fără plata taxei, cumpărând cu autovehicul de pe piața internă, putând să se circule cu certificatul de înmatriculare al fostului proprietar. În aceste condiții, apreciază că discriminarea subzistă și sub imperiul timbrului de mediu, motiv pentru care solicită admiterea cererii și restituirea taxei achitate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ la data de 12.04.2013, reclamanta N. M., domiciliată în comuna Cornești, ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat A. G., cu sediul în Târgoviște, .,k ., ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGOVIȘTE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, a solicitat obligarea pârâților la restituirea taxei pentru emisii poluante în sumă de 919 lei, achitată cu chitanța . nr._/30.01.2013 în baza Deciziei de calcul nr._/30.01.2013 emisă de A.F.P. Târgoviște, cu dobânda legală fiscală, de la data plății nedatorate până la restituirea efectivă, pentru autoturismul marca Ford, tip Focus.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat auto second-hand marca Ford, neînmatriculat în România până la data cumpărării de către reclamantă, iar pentru a putea să înmatriculeze acest autoturism, i s-a impus plata taxei de primă înmatriculare în baza Legii nr. 9/2012, în cuantum de 919 lei.
Apreciază că Decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante, încalcă prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Se mai arată că din analiza dispozițiilor art. 4 al Legii nr. 9/2012, rezultă cu claritate că nu toți cei care produc emisii poluante sunt subiecții acestei taxe, ci doar cei care înmatriculează sau transcriu autovehicule din categoria celor la care se referă legea menționată, prin urmare apreciază că aceste dispoziții încalcă vădit egalitatea cetățenilor în fața legii, reglementată de art. 16 din Constituția României.
Apreciază că această taxă poate fi reglementată așa cum se prevede în Hotărârea preliminară pronunțată la data de 07.04.2011 de C.J.U.E. în cauza I. T. c. statului român, o taxă care să poată fi compatibilă cu protecția mediului și cu principiul poluatorul plătește.
Solicită totodată sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 4 al Legii nr. 9/2012, ca și a art. 4 OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, ca încălcând egalitatea cetățenilor în fața legii, consacrată de art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Pentru toate aceste aspecte solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și în consecință să se dispună restituirea taxei pentru emisiile poluante, în cuantum de 919 lei, învederând că face dovada că a îndeplinit procedura prealabilă instituită de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând emitentului actului administrativ, AFP Târgoviște, restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 117 lit. d, art. 124 coroborat cu art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, art. 1535 și 1645 Cod civil.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse în copii certificate: decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, copie carte de identitate reclamantă, chitanța . nr._/30.01.2013, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, cartea de identitate a vehiculului, dovada îndeplinirii procedurii prealabile nr._/27.02.2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei, chitanța . nr._(90)/11.04.2013, aflată la dosarul cauzei fila nr. 6 și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Deși a fost comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile, nu s-a formulat întâmpinare din partea pârâților.
La data de 04.10.2013, la primul termen de judecată, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, cu privire la temeiurile de drept, în sensul că înțelege să-și fundamenteze cererea de restituire a taxei pentru emisii poluante și pe motivul că această taxă contravine dreptului comunitar european, respectiv art. 110 TFUE, invocând hotărârea I. N. c. România, prin care C.J.U.E. a stabilit că reglementarea națională - OUG nr. 50/2008 – are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre U.E și prin aceasta contravine art. 110 al T.F.U.E.
De asemenea apreciază că efectul de descurajare amintit se menține și la actele normative ulterioare care reglementează practic aceeași taxă, ce are altă denumire.
Din analiza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 9/2012 și art. 4 din OUG nr. 9/2013, rezultă că taxa pentru emisiile poluante/timbrul de mediu nu se plătesc cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, în condițiile în care taxa respectivă nu a fost restituită în temeiul unor hotărâri judecătorești.
Prin urmare apreciază că a dovedit în acest fel efectul de descurajare a importării și punerii în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE se produce și sub reglementarea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu și pentru aceasta contravine art. 110 al T.F.U.E.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea cererii și restituirea taxei pentru emisii poluante.
Deși a fost comunicată cererea modificatoare, pârâții nu au formulat întâmpinare.
La data de 31.01.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa nr. P/_/27.01.2014 cu care a înțeles să facă dovada primei înmatriculări a autovehiculului.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantului, tribunalul reține că solicitarea acestuia este neîntemeiată, pentru motivele ce succed:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița reclamanta N. M., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, și Administrația F. pentru Mediu, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 919 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante, plus accesoriile aferente- dobânda prevăzută de OG nr. 92/2003, calculată de la data plății taxei nedatorate și până la restituirea integrală a acesteia.
Reclamanta a achitat suma de 919 lei conform chitanței . nr._/30.01.2013, reprezentând taxă pentru emisii poluante în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca Ford Focus, astfel cum rezultă din decizia de calcul privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule având nr._/30.01.2013, emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală - fila 9 din dosar.
Reclamanta a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
Instanța reține că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele a fost instituită prin Legea nr. 9/2012, lege care a abrogat expres OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr.9/2012,”(1)Obligația de plată a taxei intervine: a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente,potrivit legii,a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8;c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul,în cazul în care,la momentul scoaterii sale din parcul național,i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei,în conformitate cu prevederile art.7.(2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate,în România,asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,conform Legii nr.571/2003,cu modificările și completările ulterioare,sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe,potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Conform art. 6 din actul normativ menționat, determinarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului,capacitatea cilindrică) și clasificarea din punctul de vedere al emisiilor poluante, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului,conform coeficienților descriși în anexa 4.
Prin OUG nr. 1/2012 dispozițiile art.4 alin.(2) ale Legii nr.9/2012, care prevedeau aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, au fost suspendate până la data de 1 ianuarie 2013.
Totodată, la data de 1 ianuarie 2013, dispozițiile legale suspendate au reintrat în vigoare, iar la data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare o reglementare nouă, respectiv OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Curtea de Justiție a Comunităților europene s-a pronunțat la data de 5 octombrie 2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag și Bacs Kiskun Magyiei Birosag în cauzele reunite C-290/05 Nadasdi și C-333/05 N., ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru,ci pentru prima înmatriculare a autoturismului pe teritoriul acestui stat membru,în vederea punerii în circulație,nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art.90 din Tratatul CE.
Conform dispozițiilor art.110 paragraful 1 din TFUE, aplicabil în speță, ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect ,produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin urmare, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea discriminărilor fiscale între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
După cum Curtea Europeană de Justiție a statuat deja, art. 90 din TCE reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârea din 18 ianuarie 2007,Brzezinski,C-313/05,pct.27).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, art. 90 din TCE (în prezent art.110 din TFUE) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import ( Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia / G., C-74/06, pct.24; Ordonanța din 10 decembrie 2007, Kawala,C-134/07,pct.28; Hotărârea din 17 iulie 2008, Krawczynski, C-426/07,pct.31).
În concepția Curții de Justiție a Uniunii Europene toate autovehiculele comercializate pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpărate de pe piețele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin „produse concurente” ale celor dintâi, în măsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs,al caracteristicilor și al uzurii. În contextul asigurării liberei circulații a mărfurilor și a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naționale în raport cu cele concurente reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate să se abțină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naționale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (Hotărârea din 15 septembrie 2005,Comisia/Danemarca,C-464/02).
Acest principiu a fost reafirmat de Curtea Europeană de Justiție în Hotărârea din 19 martie 2009, Comisia/Finlanda.C-10/08, pct.24, în care s-a arătat că „un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art.90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
Așadar, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Problema care se pune în speță este aceea dacă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, solicitată reclamantului, se aplică în practică în același mod, atât autovehiculelor de ocazie importate, cât și celor cumpărate din țară, aceste două categorii de vehicule reprezentând produse similare în sensul art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E.
Potrivit reglementării în vigoare la data achitării acesteia pentru înmatricularea autoturismului, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Se observă însă că obligația de plată a acestei taxe intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestei taxe.
Rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, impusă de autoritățile române autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, nu poate fi caracterizată ca fiind contrară prevederilor art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Este adevărat că, examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 din TCE), prin Hotărârea din 7 aprilie 2011,T.,C-402/09,Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „Articolul 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru,dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație,în statul membru menționat,a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre,fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare,Curtea a decis că art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . OUG nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piață anterior OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare.
Asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene,Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat,la data de 7 iulie 2011 și în Cauza C-263/10, N..
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea pronunțată în cauza C-402/09, T., statuând că modificările succesive aduse OUG nr.50/2008, prin OUG nr.208/2008,OUG nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și OUG nr.117/2009, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante,în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre (paragraful 27).
Prin Hotărârea C.J.U.E. din data de 15.10.2014 pronunțată în cauza C-331/13, având ca obiect cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 30 mai 2013, primită de Curte la 18 iunie 2013, în procedura I. N. N. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, Administrația F. pentru Mediu, s-a declarat că „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii precum cel în discuție în litigiul principal”, reținându-se că „prin cererea de interpretare a dreptului Uniunii, instanța de trimitere nu solicită Curții să stabilească dacă acesta se opune unei taxe precum timbrul de mediu, ci doar dacă acest drept se opune unui sistem precum cel instituit prin OUG nr. 9/2013 și care prevedere restituirea taxei percepute în mod nejustificat în temeiul OUG nr. 50/2008.”
Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu constatat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârile preliminare menționate, prin taxarea unitară indiferent dacă este vorba despre un autovehicul nou, un autovehicul second - hand înmatriculat deja într-un alt stat membru al Uniunii Europene și care se înscrie în evidențele autorității competente de către primul proprietar din România sau un autovehicul second - hand înmatriculat în România, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, vehiculele de ocazie deja prezente pe piața națională nemaifiind scutite de la plata taxei menționate cu ocazia unei noi înmatriculări.
În cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 potrivit cu care ”(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare și dispozițiile art.4 alin. (2) din același act normativ, potrivit cu care, taxa pentru emisiile poluante se aplică și cu privire la autovehiculele naționale pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
Se constată că reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare după data de 01.01.2013, a intrării în vigoare a disp. art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, care își găsesc aplicare conform principiului tempus regit actum.
De asemenea, autoturismul proprietatea reclamantei, marca Ford Focus, așa cum rezultă din adresa nr. P/_/27.01.2014 eliberată de MAI – Instituția Prefectului Județul Dâmbovița – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor – fila 51 -a fost înmatriculat prima dată în anul 2001, în Germania, iar cu privire la acest autoturism nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă prevăzută de art. 214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta N. M., domiciliată în comuna Cornești, ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat A. G., cu sediul în Târgoviște, .,k ., ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGOVIȘTE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu art. 83 (3) și 84 (2) Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 Octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
Jud. C. G. B. S.
Red. C.Gh.
Tehn. SB
Ex. 03.11.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 239/2014. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
