Pretentii. Sentința nr. 6715/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6715/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 3966/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6715/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul V. M. C. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. F. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar actele solicitate la termenul anterior și menționează că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat C. F., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ în data de 15.02._13 reclamantul V. M. C. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 2.048 lei -, și să-i achite dobânda fiscală aferentă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în anul 2010, a achiziționat un autoturism marca Opel Astra, având nr. identificare W0L0TGF_ - înmatriculat pentru prima data in anul 2002 în Germania – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost obligat să plătească taxa de poluare la prima înmatriculare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/16.07.2010.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat A.F.P. C. sa-i fie restituita taxa de poluare, însă i s-a comunicat că respectiva cerere nu poate fi soluționată în mod favorabil.
Reclamantul a pretins că plata taxei de poluare pentru autovehicule reprezintă o obligație derivata din prevederile OUG 50/2008, care contravine art. 110 (fost art. 90) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, ce interzice statelor membre sa instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Or, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile Tratatului, încă dinaintea aderării, condiție a priori a acesteia.
Prin Legea nr. 343/2006 au fost introduse in Capitolul 21 din Codul fiscal, art. 214"-2143 ce au instituit "Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule", cunoscute ca taxe speciale de prima înmatriculare pentru faptul ca erau percepute cu ocazia primei înmatriculări in România.
Potrivit acestei reglementari, taxa de prima înmatriculare era impusa tuturor autovehiculelor, la prima înmatriculare, indiferent de vechime si proveniența, dar nu era impusa autovehiculelor deja înmatriculate in România. Potrivit expunerii de motive, taxa a fost instituita pentru protejarea mediului înconjurător si pentru a preveni importurile de autoturisme second-hand din Uniunea Europeana.
La 21.03.2007, Comisia Europeana a emis comunicatul de presa IP/07/372 prin care a informat ca modalitatea de impozitare a autovehiculelor in Malta si România încalcă dreptul comunitar si a trimis notificări oficiale celor doua state in vederea modificării legislative, urmând ca in caz de neconformare sa declanșeze „procedura infringement”, procedura pentru constatarea neîndeplinirii de către un stat a obligațiilor ce decurg din tratatele comunitare.
Sub presiunea Comisiei si a procedurii de infringement declanșate, Guvernul a adoptat un nou act normativ - respectiv Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, intrata in vigoare la 01.07.2008. Potrivit art. 1 din Ordonanța, se instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in scopul finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Noua taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără distincție daca este produs in tara sau străinătate, daca este nou sau vechi. Determinarea cuantumului taxei se realizează, conform art. 6 din același act normativ, pe baza unor criterii obiective cum ar fi - tipul motorului, capacitatea cilindrica, clasa de poluare cu luarea in considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienți descriși in Anexa 4. Cu ocazia calculului se pot acorda reduceri in funcție de abaterile de la situația standard.
Prin modificările aduse acestui act normativ de Ordonanțele de Urgenta ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 si 7/2009 se introduc, începând cu data de 15.12.2008, elemente de discriminare in sensul ca anumite categorii de autovehicule sunt exceptate in perioada 15.12._09 de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează si ea pe acest criteriu.
La data de 26.06.2009, Comisia a comunicat autorităților romane declanșarea etapei precontencioase a acțiunii in constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației romanești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand in România cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene). Comunicatul de presa al Comisiei din 25.06.2009 semnala: "conform legislației romanești in vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro4 cu o capacitate cilindrica de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata taxei de poluare in România daca se înmatriculează pentru prima data in orice stat din U.E. in perioada 15.12._09. Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. Din acest punct de vedere, modul in care este formulata legislația româneasca pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi”.
In conformitate cu jurisprudența constanta a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiata a unor produse similare, cu condiția ca aceasta sa se bazeze pe criterii obiective si sa nu aibă ca efect protejarea producției naționale. In opinia comisiei, nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor.
In anumite cazuri aceasta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state. . aplicării cerinței de «prima înmatriculare», toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația româneasca, care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără sa fie supuse acestor taxe.
Pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate in România in aceeași perioada, dar nu pentru prima data, si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale""".
Astfel, restituirea taxei percepute in temeiul Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 - ca de altfel in temeiul oricărei legislații naționale -, se justifica, in primul rând, pe o cauza generala . legislației naționale cu cea comunitara, mai exact pe încălcarea normei comunitare.
Așa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre, in materie fiscala, interzicând taxe discriminatorii si protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața interna sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.
Cum dispozițiile comunitare au efect direct pe verticala, potrivit Constituției României, jurisprudenței Curții Europene de Justiție, precum si prevederilor Legii nr. 157/2005, conținând interdicții necondiționate, remediul încălcării acestora este restituirea taxei impuse.
Ca atare, având in vedere principiului supremației dreptului comunitar, orice norma comunitara are forța juridica superioara normelor naționale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei in ierarhia sistemului juridic național si de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate sa îl aplice.
Curtea a reținut ca "o instanța naționala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislația naționala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanța sa ceara sau sa aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativa sau de către Curtea Constituționala".
In consecința, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competenta, atunci când da efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat sa aplice procedurile naționale in așa fel încât drepturile prevăzute in Tratat sa fie deplin si efectiv protejate.
In acest sens, CJE a statuat, in cauza T., ca "articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională. "
Mai mult, CEJ a declarat cu mult timp înainte ceea ce este relevant, in materia taxei autovehiculelor second-hand, in cauza C-47/1988 Comisia/Danemarca, si anume in ce măsura modul de calcul al taxei introdusa prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 asigura neutralitatea, egalitatea taxei impuse unui autovehicul second-hand, ce urmează a fi înmatriculat pentru prima data in România, cu taxa reziduala a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere si motorizare) deja înmatriculat in România.
Exigentele impuse unei astfel de taxe sunt de mult explicate in cauza de mai sus, cu următorul exemplu: "Valoarea autovehiculului nou este compusa din prețul acestuia Ia care se adaugă taxa de prima înmatriculare, raportul dintre cele doua componente se păstrează constant pe toata durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduala a prețului cat si valoarea reziduala a taxei de prima înmatriculare plătită se vor diminua cu același procent, respectiv de 50%."
In consecința, o taxa de prima înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar ( ca vechime, motorizare ), dar importat dintr-un stat membru, trebuie sa aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de prima înmatriculare plătită pentru același autovehicul in stare noua. Impunerea unei taxe mai mari s-ar reflecta . prețului final al autovehiculului importat, ce ar deveni astfel mai puțin atractiv decât cel deja înmatriculat in statul membru.
Prin urmare, si de aici rezulta caracterul discriminatoriu si drept consecința, incompatibilitatea acestor dispoziții naționale cu cele ale art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art. 148, alin 2 si 4 din Constituția României, art. 21 alin. 4 si art. 117 din Codul de procedura fiscala, precum si jurisprudența CEJ - C- 47/1988 - Comisia/Danemarca, C- 345/1993 Americo Tadeu, Joao Nunes/Fazenda Publico si Ministerio Publico, C- 393/1998 A. Gomes Valente/Fazenda Publico, C- 290/2005 si C333/2005 Akos Nasadi si I. N./Vam-es Peziigyorseq Alfoldi, Regionalis Parancsnoksâga, cauza T., C-402/09, 27.01.2011 și cauza N. C-263/10 din 07.07.2011.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – expediată prin fax și înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/13.12.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/16.07.2010; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_ și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu privire la un autovehicul uzat” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 27.04.2010, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu privire la un autovehicul uzat” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 27.04.2010, reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_, de la cetățeanul Helmut Gustav Muller.
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 11.04.2002 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autovehiculului marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_ - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 16.07.2010 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/16.07.2010 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 2.048 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/13.12.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderareaRomâniei la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 2.048 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. M. C., domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 2.048 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./19.06.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 7833/2013. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1124/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
