Anulare act administrativ. Sentința nr. 8786/2013. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 8786/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 15275/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 8786/2013

Ședința publică de la 03 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. E. I.

Grefier M. M.

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D. și C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act administrativ și suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: cons. jur. C. M. C. pentru reclamantă și cons. jur. B. L. pentru pârâte.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În aplicarea dispozițiilor art.131 NCPC, verificând competența, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport de obiectul cauzei, care reclamă aplicarea legii 554/2004 și dispozițiile art.10 din această lege.

Se acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.

Cons. jur. C. M. C., pentru reclamantă, solicită admiterea cererii de suspendare a executării deciziei nr.29/16.04.2013 așa cum rezultă din concluziile expuse în cuprinsul cererii. Aspectele relevate în cuprinsul cererii se circumscriu cazului bine justificat, iar Decizia nr.29/2013 a fost desființată în parte. Pentru stabilirea prejudiciului au fost dispuse de Camera de C. D. măsurile de la pct.II.1 și pct.II.2. în ce privește paguba iminentă consideră că sunt întrunit condițiile, termenul a expirat pentru punerea în executare a deciziei de impunere, măsura trebuia pusă de îndată în executare. Consideră îndeplinite cumulativ condițiile art.14 din Legea nr.554/2004.

Cons. jur. B. L., pentru pârâte, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare, susținând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art.14 din Legea nr.554/2004. Apreciază că argumentele invocate de reclamantă cu privire la nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ sunt de fondul cauzei. Cazul justificat nu poate fi circumscris aspectelor prezentate de reclamantă, iar referitor la paguba iminentă instanța trebuie să aprecieze paguba prin prisma instituției și nu a funcționarilor public care sunt terți în cauză. Mai mult apreciază că nu s-ar produce o pagubă în bugetul reclamantei ci s-ar îndeplini măsura pentru recuperarea pagubei produse.

Reprezentanții prezenți ai părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de administrat.

Instanța constatând terminată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului acțiunii.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea în parte a Deciziei nr. 29/16.04.2013 a Curții de C. a României - Camera de C. D., respectiv măsurile dispuse la dispuse la pct. II. 2 și a încheierii nr. 117/22.10.2013 prin care s-a respins contestația formulată și s-a menținut măsura Camerei de C. D., susținând că s-au luat o . măsuri împotriva celor trei societăți debitoare, respectiv măsura executării silite, s-au efectuat somații, popriri, plăți voluntare. Menționează că nu au existat motive justificate pentru a se institui sechestru asupra bunurilor societăților debitoare, deoarece un imobil era folosit pentru desfășurarea activității de către . SRL, cea de a doua societate debitoare . SRL a achitat 75% din creanță, iar referitor la . vechimea de 16 ani a dus la neinstituirea sechestrului, fiind imposibil de stabilit locația bunurilor acestei societăți care nu aputu fi contactată, consideră că este culpa societății deoarece nu avea înregistrată creanțele fiscale, aspecte care au determinat învestirea organelor penale cu o sesizare penală. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea cererii de anulare a Deciziei nr.29/2013 și a încheierii nr.117/2013, precum și măsurile stabilite la pct.II.2 și pct.15, susținând că reclamanta a transmis celor trei societăți debitoare doar somații fără a se institui ulterior sechestru asupra bunurilor mobile și imobile, pentru a valorifica aceste bunuri în vederea recuperării creanțelor fiscale. Menționează că art.142 al.1 pct.2 Cod pr. fiscală nu acoperă o culpă a acesteia în recuperarea creanțelor fiscale șu nu este interzisă punerea sub sechestru a bunurilor cu valoare de peste 150% din valoarea creanței în cazul în care nu au alte bunuri. Nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

La data de 11 noiembrie 2013 reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., în temeiul pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin H.G. nr. 130/2010, în baza art. 194 din noul C.proc.civ. și având în vedere art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare, a formulat contestație împotriva:

• măsurii dispuse la pct. II. 2. din Decizia nr. 29/16.04.2013 a Curții de C. a României - Camera de C. D., cu sediul în mun. C., ., jud. D., cod poștal_, înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr._/18.04.2013;

• pct. 15 din Raportul de control din 15.03.2013 al Curții de C. a României - Camera de C. D. înregistrat la direcția regională menționată sub nr. 6866/15.03.2013.

• hotărârii de respingere a contestației pentru măsura dispusa la pct. II.2 din încheierea nr. 117/22.10.2013 a Curții de C. a României cu sediul în mun. București, .. 22-24, sector 1, cod poștal_, înregistrată la Direcția Regională Vamală sub nr. CVV 4673/25.10.2013.

S-a solicitat admiterea contestației și anularea în parte, ca netemeinice și nelegale, Decizia nr. 29/16.04.2013 cu privire la măsura dispusă la pct. II.2, Raportul de control înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr. 6866/15.03.2013 cu privire la pct. 15 si încheierea nr. 117/22.10.2013 a Curții de C. a României prin care s-a respins contestația formulata împotriva măsurii nr. II.2.

Totodată, în baza art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, s-a fromualt CERERE DE SUSPENDARE A EXECUTĂRII Deciziei nr. 29/16.04.2013 emisă în baza Raportului de control înregistrat sub nr. 6866/15.03.2013, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.2.

Având în vedere practica instanței supreme (decizia nr. 499/02.02.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție), învestim Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal - cu prezenta contestație,

I. Referitor la:

Raportul de control nr. 6866/15.03.2013, pct. 15, în sensul că entitatea verificată nu a aplicat toate modalitățile de executare silită prevăzute de lege, respectiv instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile/imobile și acțiuni de valorificare a acestora, debitorii S.C. M. D.-MIRDA S.R.L., S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L., .. fiind radiați de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., astfel că debitele în sumă de 17.922 lei, în sumă de 4.416 lei și în sumă de 28.716 lei „nu se mai pot realiza" și recomandarea: „entitatea verificată va proceda la extinderea verificărilor în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și va proceda la măsuri legale pentru recuperarea acestuia", Ar Decizia nr. 29/16.04.2013, pct. 11.2., în sensul că: „având în vedere că, în timpul acțiunii de control, s-au estimat creanțe fiscale provenite din raporturi juridice vamale, care nu mai pot fi recuperate, în sumă de 51.054 lei (17.922 lei + 4.416 lei + 28.716 lei), conducerea entității auditate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de S.C. M. D.-MIRDA S.R.L., C.U.I._, S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L, C.U.I._ și .. C.U.I._. Termen: 31.07.2013";

Încheierea nr. 117/22.10.2013, prin care C. de C. a României a respins contestația formulată împotriva măsurii dispuse la pct. II.2. din Decizia nr. 29/16.04.2013 a Camerei de C. D., s-au învederat următoarele:

În contradicție cu cele menționate în cuprinsul încheierii nr. 117/22.10.2013 (pag. 16), -a arătat că entitatea publică auditată nu a invocat faptul că în cazul celor trei debitori radiați din registrul comerțului și anume: S.C. M. D.-MIRDA S.R.L., S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. și .. nu s-a produs o pagubă bugetului general consolidat al statului, însă paguba nu se datorează unor abateri de la legalitate și regularitate în activitatea de colectare a creanțelor fiscale desfășurată la nivelul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. ori culpei „unor factori de decizie responsabili cu buna desfășurare a activității de executare silită", ci conduitei societăților debitoare, asociaților și administratorilor acestora. Pornind de la definiția dată prejudiciului de pct. 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin H.G. nr. 130/2010 -„pierdere provocată patrimoniului public sau privat al statului, ..., ca urmare a acțiunii ori inacțiunii contrare legii a unei persoane cu atribuții în administrarea patrimoniului, care este declanșată de fapta ilicită a acestuia ... "și având în vedere că prin faptă ilicită se înțelege acțiunea ori inacțiunea unei persoane fizice sau juridice prin care se încalcă o normă obligatorie și că fapta ilicită se prezintă sub două forme: comisivă -atunci când autorul faptei încalcă o normă expresă care interzice acțiunea săvârșită și omisiva - atunci când persoana fizică sau juridică nu îndeplinește o acțiune pe care o impune norma legală, precum și motivele la care se va face referire în cele ce urmează, consideră că măsura dispusă de Camera de C. D.,la pct. II.2. din Decizia nr. 29/16.04.2013 este netemeinică și nelegală, în mod greșit fiind menținută prin încheierea nr. 117/22.10.2013.

REFERITOR LA DEBITOAREA S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. s-a învederat instanței de judecată următoarele:

Debitoarea S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. a avut o datorie de 35.308 lei reprezentând: drepturi vamale, majorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere, precum și amendă, ulterior soluționării acțiunii în contencios administrativ și a plângerii contravenționale fiind achitată suma de 17.386 lei, astfel:

•3.351 lei taxe vamale - chitanța nr. 141/31.01.2008 ;

•13.035 lei T.V.A. - extras de cont din data de 12.02.2008 ;

•1.000 lei accesorii - extras de cont din data de 08.12.2010, cu precizarea că această din urmă plată a fost efectuată în perioada în care societatea se afla în încetarea temporară de activitate.

Prin urmare, societatea a achitat aproximativ 50% din datoria pe care o avea fata de bugetul general consolidat al statului.

Potrivit art. 142 alin. 1 ultima teză din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare: „Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regula, in limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare", iar conform alin. 11 lit. a) și b) al aceluiași articol: „Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine: a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit ; b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit."

Din interpretarea per a contrario a prevederilor alin. 11 lit. a) și b) al art. 142 din actul normativ mai sus indicat rezultă că bunurile imobile direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit ori cele care sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit nu pot fi supuse sechestrării și valorificării.

De asemenea, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Anexa 1, prevede:

•pct. 5.8 "Dispunerea si/sau ducerea la indeplinire a masurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regula, in limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite ..."

•pct. 5.12 "Organul de control /organul de executare nu va dispune masuri asigurătorii asupra bunurilor din următoarea categorie ... in cazul in care acestea se incadreaza in asigurarea atingerii limitei de 150% fata de valoarea creanței restante/stabilite/estimate".

Invocarea art. 142 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată, cu completările si modificările ulterioare și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Anexa 1, s-a făcut cu scopul de a arăta că bunurile imobile deținute in proprietate si anume: apartamentul cu 2 camere din mun. C., .. 31, . si terenul in suprafața de 296,4 mp situat in mun. C., . (nr. vechi) - nr. 10 (nr. nou), jud. D., depășeau cu mult 150% din valoarea creanței fiscale restante. Prin interpretarea dată în cauză de C. de C. a României sintagmei „de regulă", în sensul că „nu este interzisă de lege punerea sub sechestru, în unele cazuri,a unor bunuri cu valoare mai mare. Or, în cazul societăților S.C. M. D. MIRDA S.R.L. și având în vedere că nu au fost identificate și alte bunuri de valori mai mici, era justificată excepția de la regulă generală stabilită la art. 142 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003", considerăm că se aduce atingere regulii: excepțiile sunt de strictă interpretare („exceptio est strictissimae interpretationis").

Dacă voința legiuitorului ar fi fost de a institui excepții de la regula instituită de art. 142 alin. 1 din Codul de procedura fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, le-ar fi prevăzut expres pentru a evita neglijența sau abuzul în activitatea de colectare a creanțelor fiscale.

Mai mult, s-a arăat că bunul imobil deținut in proprietate si anume: apartamentul cu 2 camere din mun. C., .. 31, ., reprezenta sediul societății debitoare fiind destinat deci desfășurării activității societății, nefiind posibil a se aplica măsura sechestrului, apărare care nu a fost analizată de către C. de C. a României.

Analizând prevederile legale citate și având in vedere ca bunurile imobile ale debitorului depășeau cu mult 150 % din valoarea creanței ramase de achitat, iar bunul imobil constând în apartament constituia sediul societății, instituirea sechestrului asupra acestora ar fi adus atingere dispozițiilor legale incidente, astfel că s-au făcut demersuri la Primăria mun. C. in vederea identificării unor noi bunuri care sa se incadreze in aceasta limita și să nu intre în categoria excepțiilor reglementate de legiuitor și care să fie proprietatea debitorului in vederea instituirii sechestrului. Aceste demersuri s-au făcut prin adresa nr._/28.06.2012 prin care au fost solicitate Primăriei mun. C. date recente referitoare la bunurile mobile si imobile, precum si elementele de identificare a acestora (inclusiv documentele care atesta calitatea de proprietar).

Mai mult, s-a arătat ca debitorul a trecut firma de la starea întrerupere temporara de activitate" (extras de la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul D. din data de 27.02.2009) la starea "funcțiune" (extras de la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul D. din data de 09.09.2011) inainte de expirarea termenului prevăzut pentru întreruperea activității si anume, 31.12.2011. Având in vedere acest fapt precum si plățile efectuate au dus la concluzia ca debitorul nu este o excepție de la regulă, neexistand suspiciuni că isi va risipi patrimoniul, ca nu va efectua plata obligațiilor restante in condițiile reluării activității, ca asociații vor hotari dizolvarea si vor solicita radierea in condițiile neachitarii datoriilor.

S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. avea cunoștința despre datoria care o avea către bugetul general consolidat al statului, primind titlurile executorii in care au fost individualizate drepturile vamale, accesoriile și amenda, fiind parte in litigiul declanșat impotriva autorității vamale, cunoscând modul de finalizare a acestuia, prin primirea somațiilor, efectuând plați parțiale, astfel cum am arătat mai sus.

Figurând cu datorie la bugetul general consolidat al statului, referitor la S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. a fost urmată procedura reglementată de art. 1, 2 și 3 din Titlul I „Transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante" al Cărții I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu completările și modificările ulterioare.

În raport de prevederile legale mai sus indicate și având în vedere și dispozițiile Ordinului nr. 507/2012 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare la nivelul Autorității Naționale a Vămilor a prevederilor titlului I „Transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante" al cărții I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a emis notificări către S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. în care a fost înscrisă datoria cu care societatea figura în evidentele autorității vamale, pe site-ul www.customs.ro fiind publicată de către direcția regională mai sus menționată Lista contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante reprezentând creanțe fiscale rezultate din raporturi juridice vamale.

Prin publicarea Listei contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante reprezentând creanțe fiscale rezultate din raporturi juridice vamale la finele unui trimestru realizată, în mod corect, legal, prin afișare pe site-ul Autorității Naționale a Vămilor, aceasta a devenit opozabilă tuturor - societății debitoare, lichidatorului, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D..

În cadrul procedurii de executare silită au fost întocmite somații comunicate prin corespondență cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin înmânare ori prin publicitate au fost întocmite adrese de înființare a popririi.

În temeiul art. 224 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu completările și modificările ulterioare au fost luate măsuri pentru instituirea profilului de risc vamal de tip D, având drept efect interzicerea efectuării de operațiuni de vămuire până la stingerea integrală a datoriei vamale.

Prin urmare, în condițiile în care instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile proprietatea S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. ar fi încălcat dispozițiile legale incidente din Codul de procedura fiscală, republicată, cu completările si modificările ulterioare, depășind limita a 150% din valoarea creanței fiscale rămase neachitate, iar bunul imobil constând în apartament constituind sediul societății, intrând în categoria excepțiilor, fiind emise și comunicate somații, adrese de înființare a popririi, neexistand alte bunuri mobile și/sau imobile în proprietatea societății debitoare, fiind instituit profilului de risc vamal de tip D conform art. 224 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu completările și modificările ulterioare, fiind efectuata publicitatea debitelor restante, consideră că s-au intreprins toate masurile prevăzute de lege, cu unicul scop al recuperării creanței, dar debitorul cu rea credința a ascuns atat către lichidator, cat si fata de Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul D. creanța autorității vamale (prin adresa nr._/31.10.2012 către Direcția Generala a Finanțelor Publice D. s-a solicitat urgent ultimul bilanț depus si balanța contabila privind activitatea debitorului la care s-a primit răspunsul nr._/08.11.2012 inregistrat la Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale C. sub nr._/12.11.2012 fiind transmis bilanțul contabil. Conform notei 5-2 - Situația datoriilor - anexa la bilanț S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. nu s-a inregistrat in contabilitate cu aceasta datorie in suma de 17.922 lei). Deci, datoria vamala nu a fost inscrisa in evidenta contabila a debitorului, astfel cum rezultă și din adresa lichidatorului M. L..

Potrivit art. 112 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare, certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent, la solicitarea contribuabililor.

Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referință și neachitate până la data eliberării acestuia.

Un certificat de atestare fiscală nu s-a solicitat a fi eliberat și de către autoritatea vamală, iar creanța autorității vamale în sumă de 17.922 lei nu figura în sold, nefiind înscrisă în evidența contabilă a societății.

După dizolvarea hotărâtă de asociații S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. și admisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., societatea a intrat în lichidare, în cadrul operațiunii de lichidare având loc inventarierea patrimoniului societății in scopul evaluării activelor si datoriilor si stabilirea ACTIVULUI NET= ACTIV-DATORII.

Raportul final de lichidare din care a rezultat că S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. nu înregistra datorii la bugetul general consolidat al statului neplătite, bunurile imobile revenind celor doi asociați M. D. și M. S.-M., a fost folosit la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., producând efectul scontat de asociații societății mai sus indicate și anume: radierea societății din registrul comerțului, dar fără stingerea pasivului astfel cum prevede legea societăților comerciale, ceea ce a determinat autoritatea vamală să considere că există indicii că sus-numiții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual (art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 289 alin. 1 C.pen.), falsul în declarații (art. 292 C.pen.), uz de fals (art. 291 C.pen.), art. 48 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 9 lit. a) - c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, fiind sesizate organele de urmărire penală.

Autoritatea vamală are posibilitatea legală, de care a și uzat de altfel, ca, în temeiul art. 14 alin. 1, art. 15. alin. 1 și alin. 2 prima teză, art. 1349 alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil, să se constituie parte civilă cu suma de 17.922 lei reprezentând accesorii și amendă rămase neachitate prin radierea societății, fiind prejudiciat bugetul general consolidat al statului.

De asemenea, în conformitate cu art. 163 alin. 1 și 2 și art. 167 C.proc.pen., s-a solicitat organelor de urmărire penală a dispune luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și/sau imobile aparținând lui M. D. și M. S.-M., asociați ai S.C. M. D.-MIRDA S.R.L., cel dintâi fiind și administrator, respectiv, asupra sumelor datorate cu orice titlu de terțe persoane sus-numiților, în vederea reparării pagubei, până la concurența valorii pagubei.

Referitor la constatarea auditorilor publici externi că "organul fiscal nu a comunicat lichidatorului desemnat debitele pe care le inregistreaza S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. de către autoritatea vamala, desi acest aspect s-a făcut public in Monitorul Oficial Partea IV-a nr. 46/24.01.2012", menționăm că până în luna aprilie 2013 autoritatea vamală nu a avut acces la Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, desi au fost făcute demersuri in vederea obținerii accesării prin orice modalitate a acestuia, intrucat prin vizualizarea on-line a site-ului Oficiului Național al Registrului Comerțului a stării firmelor, autoritatea vamala s-a aflat de multe ori in situația in care la data operării pe site firma sa fie deja dizolvata, lichidata si radiata si să fie in imposibilitatea de a lua masurile legale in vederea informării lichidatorului sau a contestării masurilor dispuse de oficiile județene ale registrului comerțului.

S-au depus în susținerea prezentei contestații, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte care se regăsesc enumerate în opis.

REFERITOR LA DEBITOAREA S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L.:

Debitoarea S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. a avut o datorie de 14.882 lei reprezentând drepturi vamale, majorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere, efectuând plata creanței fiscale principale in suma de 11.929 lei, urmare a comunicării la data de 27.09.2004 a somației nr. 497/21.09.2004.

Urmare a achitării creanței fiscale principale au rămas de achitat accesoriile calculate pana la data plății, inclusiv, în sumă de 4.417 lei.

Prin urmare, societatea a achitat aproximativ 75% din datoria pe care o avea fata de bugetul general consolidat al statului.

Astfel cum s-a arătat mai sus, invocarea de către entitatea publică auditată a prevederilor 142 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată, cu completările si modificările ulterioare și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Anexa 1, s-a făcut cu scopul de a arăta că bunul mobil deținut in proprietate de S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. si anume: un mijloc de transport marca LDV CONVOY . SEYZMSWJFDN028303, fiind dobândit in baza contractului de vanzare-cumparare din 21.08.2007 în valoare de 16.420 euro, depășea cu mult 150% din valoarea creanței fiscale restante. Prin interpretarea dată în cauză de C. de C. a României sintagmei „de regulă", în sensul că „nu este interzisă de lege punerea sub sechestru, în unele cazuri,a unor bunuri cu valoare mai mare. Or, în cazul societăților...

și ., având în vedere că nu au fost identificate și alte bunuri de valori mai mici, era justificată excepția de la regulă generală stabilită la art. 142 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003", considerăm că se aduce atingere regulii: excepțiile sunt de strictă interpretare („exceptio est strictissimae interpretationis").

Din interpretarea per a contrario a prevederilor alin. 11 lit. a) și b) al art. 142 din actul normativ mai sus indicat rezultă că bunurile mobile direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit ori cele care sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit nu pot fi supuse sechestrării și valorificării.

Se impune a sublinia faptul că la obiectul de activitate era înscrisă și cea referitoare la „Alte transporturi terestre".

Analizând prevederile legale citate și având in vedere ca bunul mobil al debitorului depășea cu mult 150 % valoarea creanței ramase de achitat, precum și obiectul de activitate la care am făcut referire mai sus, instituirea sechestrului asupra acestuia ar fi adus atingere dispozițiilor legale incidente, astfel ca autoritatea vamala a incercat recuperarea datoriei prin măsura de executare silita prin poprire.

De asemenea, s-a arătat că din cuprinsul rapoartelor de activitate nr. 120/25.03.2008 și nr. 223/21.05.2008 întocmite urmare a deplasării pe teren a executorilor fiscali rezultă că la sediul societății din mun. C., ., nr. 109, jud. D., nu a fost găsită nici o persoană, fiind în imposibilitate de a identifica fizic bunul mobil despre existența căruia autoritatea vamală a fost informată de Primăria mun. C..

În cadrul procedurii de executare silită au fost întocmite somații comunicate prin corespondență cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin înmânare ori prin publicitate, au fost întocmite adrese de înființare a popririi.

Referitor la S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L, S.C. B. LICHIOR MĂRGINENI S.A. Bacău a formulat cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului reglementate la acel moment de Legea nr. 64/1995, cu completările și modificările ulterioare, fiind deschisă procedura în discuție prin sentința nr. 160/25.06.2003 și fiind numit administrator judiciar BNP CONSULT S.R.L., declarându-și creanța și Administrația Finanțelor Publice a mun. C..

S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. a contestat starea de insolvență, prin Decizia nr. 1800/06.11.2003, C. de Apel C. admițând recursul societății debitoare, fiind casata sentința nr. 160/25.06.2003 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 1/F/2003 și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința nr. 105/31.03.2004, Tribunalul D. a respins cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului formulată de S.C. B. LICHIOR MĂRGINENI S.A. Bacău împotriva debitoarei S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L., obligând la cheltuieli de judecată societatea creditoare care a solicitat deschiderea procedurii în discuție fără a îndeplini condițiile legale pentru a solicita aceasta.

Soluția pronunțată de Tribunalul D. nu a fost operată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., astfel că și în anul 2008, instituția menționată a comunicat pentru S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L., cu adresa nr._/21.04.2008, că „starea firmei era reorganizare judiciară", ceea ce nu mai corespundea realității.

Datele solicitate de la oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunalele județene nu sunt comunicate cu celeritate și nu reflectă întotdeauna realitatea, astfel cum am arătat mai sus.

De asemenea, s-a arătat că datele obținute de pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului nu oferă toate informațiile care să permită luarea măsurilor în cauză (exercitarea de căi de atac, numire lichidator).

S-a mai arătat că S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. avea cunoștința despre datoria care o avea către bugetul general consolidat al statului, primind titlurile executorii in care au fost individualizate drepturile vamale si accesoriile, prin primirea somațiilor, efectuând plata creanței fiscale principale reprezentând drepturi vamale, astfel cum am arătat mai sus.

Figurând cu datorie la bugetul general consolidat al statului, referitor la S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. a fost urmată procedura reglementată de art. 1, 2 și 3 din Titlul I „Transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante" al Cărții I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu completările și modificările ulterioare.

În raport prevederile legale mai sus indicate și având în vedere și dispozițiile Ordinului nr. 507/2012 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare la nivelul Autorității Naționale a Vămilor a prevederilor titlului I „Transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante" al cărții I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a emis notificări către S.C. AGEMOD CRIS-EXIM S.R.L. în care a fost înscrisă datoria cu care societatea figura în evidentele autorității vamale, pe site-ul www.customs.ro fiind publicată de către direcția regională mai sus menționată Lista contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante reprezentând creanțe fiscale rezultate din raporturi juridice vamale.

Prin publicarea Listei contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante reprezentând creanțe fiscale rezultate din raporturi juridice vamale la finele unui trimestru realizată, în mod corect, legal, prin afișare pe site-ul Autorității Naționale a Vămilor, aceasta a devenit opozabilă tuturor - societății debitoare, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D..

Prin urmare, în condițiile în care instituirea sechestrului asupra bunului mobil proprietatea S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. ar fi încălcat dispozițiile legale incidente din Codul de procedura fiscală, republicată, cu completările si modificările ulterioare, depășind limita a 150% din valoarea creanței fiscale rămase neachitate, fiind emise somații, adrese de infiintare a popririi, neexistand alte bunuri mobile în proprietatea societății debitoare asupra cărora să poată fi instituit sechestru cu respectarea prevederilor legale, fiind instituit profilul de risc vamal de tip D conform art. 224 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu completările și modificările ulterioare, considerăm că s-au intreprins toate masurile prevăzute de lege, in vederea recuperării creanței, dar debitorul cu rea credința a ascuns fata de Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul D. creanța autorității vamale.

Deci, datoria vamala nu a fost inscrisa in evidenta contabila a debitoarei.

Un certificat de atestare fiscală nu s-a solicitat a fi eliberat și de către autoritatea vamală, iar creanța autorității vamale în sumă de 4.417 lei nu figura în sold, nefiind înscrisă în evidența contabilă a societății.

In conformitate cu art 235 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicata, cu completările si modificările ulterioare - "Stabilirea modului de lichidare a societății si impartirea activelor":

„(1) In societățile in nume colectiv, in comandita simpla si in cele cu răspundere limitata, asociații pot hotari, o data cu dizolvarea, cu cvorumul si majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv si modul de lichidare a societății, atunci cand sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societății si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui in acord cu creditorii.

(2)Prin votul unanim al asociaților se poate hotari si asupra modului in care activele ramase dupa plata creditorilor vor fi impartite intre asociați. In lipsa acordului unanim privind impartirea bunurilor, va fi urmata procedura lichidării prevăzuta de prezenta lege.

(3)Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ramase dupa plata creditorilor are loc la data radierii societății din registrul comerțului.

(4)Registrul va elibera fiecărui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, in baza căruia asociatul poate proceda la inscrierea bunurilor imobile in cartea funciara.

In cadrul operațiunii de lichidare are loc inventarierea patrimoniului societății in scopul evaluării activelor si datoriilor si stabilirea ACTIVULUI NET= ACTIV- DATORII.

Raportul final de lichidare din care a rezultat că S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L. nu a înregistrat datorii la bugetul general consolidat al statului neplătite a fost folosit la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. de către asociații D. G. și D. Ș., producând efectul scontat de asociații societății mai sus indicate și anume: radierea societății din registrul comerțului, dar fără stingerea pasivului astfel cum prevede legea societăților comerciale, ceea ce a determinat autoritatea vamale să considere că există indicii că sus-numiții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual (art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 289 alin. 1 C.pen.), falsul în declarații (art. 292 C.pen.), uz de fals (art. 291 C.pen.), art. 48 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 9 lit. a) - c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, competența de a se pronunța aparținând organelor de urmărire penală.

Autoritatea vamală are posibilitatea legală, de care a și uzat de altfel, ca, în temeiul art. 14 alin. 1, art. 15. alin. 1 și alin. 2 prima teză, art. 1349 alin. 1 și 2 din noul Cod civil, să se constituie parte civilă cu suma de 4.417 lei reprezentând accesorii rămase neachitate prin radierea societății, fiind prejudiciat bugetul general consolidat al statului.

De asemenea, în conformitate cu art. 163 alin. 1 și 2 și art. 167 C.proc.pen., s-a solicitat organelor de urmărire penală a dispune luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și/sau imobile aparținând lui D. G. și D. Ș., asociați și administratori ai S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L., respectiv, asupra sumelor datorate cu orice titlu de terțe persoane sus-numiților, în vederea reparării pagubei, până la concurența valorii pagubei.

S-au depus în susținerea prezentei contestații, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte care se regăsesc enumerate în opis.

REFERITOR LA DEBITOAREA ..:

Debitoarea .. a avut o datorie de 28.758 lei reprezentând drepturi vamale, majorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere, conform actelor din evidența autorității vamale, efectuându-se o plată parțială de 42 lei în data de 14.08.2009, rămânând de achitat suma de 28.716 lei.

Datoria vamală în cuantum de 28.758 lei este determinată prin următoarele acte: Decizia nr._/26.11.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal (8.860 lei drepturi vamale - T.V.A. + 9.946 lei majorări de întârziere/dobânzi + 181 lei penalități de întârziere), procesul-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu având nr. 299/31.12.2009 (3.544 lei majorări de întârziere/dobânzi), procesul-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu având nr. 250/31.12.2010 (2.326 lei majorări de întârziere/dobânzi + 1.323 lei penalități de întârziere), Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii având nr._/18/30.12.2011 (1.287 lei majorări de întârziere/dobânzi) și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii având nr._/96/31.12.2012 (1.291 lei majorări de întârziere/dobânzi).

Având în vedere dizolvarea .., înscrisă la registrul comerțului la data de 03.09.2010, în baza rezoluției nr. 9306/02.09.2010, precum și prevederile art. 1222 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare („Pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere"), învederăm că datoria societății sus-menționate către bugetul general consolidat al statului este, în realitate, în sumă de 24.813 lei (8.816 lei drepturi vamale -T.V.A. + 15.995 lei majorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere).

.. avea cunoștință despre datoria stabilită în sarcina sa către bugetul general consolidat al statului, primind Decizia nr._/26.11.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și formulând contestație în procedura prealabilă, soluționată, în sensul respingerii prin Decizia nr. 29/06.02.2009 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D., celelalte titluri executorii, deși înaintate la sediul social comunicat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., au fost returnate, fapt ce a determinat comunicarea prin publicitate în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, republicat, cu completările și modificările ulterioare, aceeași fiind situația și pentru somațiile emise în cauză.

În cadrul procedurii de executare silită au fost întocmite somații comunicate prin publicitate, au fost întocmite adrese de înființare a popririi.

Din datele comunicate în februarie 2009 de către Primăria mun. C. și în iulie 2009 de către Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor a rezultat că .. a figurat cu un autovehicul marca Renault Mașter, . VF6FB30A1D0000654, ._, cu nr. înmatriculare_, AN FABRICAȚIE 1983.

Vechimea bunului mobil deținut de societate și anume, 16 ani, cheltuielile care ar fi decurs, ulterior instituirii sechestrului, din evaluarea autovehiculului și efectuarea formalităților de publicitate, precum și cerința impusă de legiuitor de a diminua cu 25%, respectiv, cu 50% prețul de evaluare, în cazul celei de-a doua licitații, respectiv, în cazul celei de-a treia licitații, au format convingerea executorului fiscal că executarea silită asupra autovehiculului marca Renault Mașter, . VF6FB30A1D0000654, ._, cu nr. înmatriculare_, AN FABRICAȚIE 1983, ar fi putut acoperi cel mult cheltuielile de executare și nicidecum drepturile vamale și accesoriile aferente, fiind incident art. 151 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare.

Deci, instituirea sechestrului asupra bunului mobil în cauză, prin cheltuielile pe care le-ar fi implicat ulterior, nu ar fi avut drept consecință decât majorarea creanței autorității vamale, fără a exista certitudinea recuperării acesteia cel puțin în parte.

Această apărare nu a fost analizată de către C. de C. a României atunci când a soluționat contestația în procedura prealabilă.

Dizolvarea și lichidarea reprezintă, în condiții obișnuite, cele două faze obligatorii ale procesului de încetare a personalității juridice a unei societăți comerciale, în principiu separate de momentul desemnării lichidatorilor, doar în mod excepțional legea reglementând cazuri în care personalitatea juridică a societății încetează fără a exista lichidare (de exemplu, în cazul prevăzut la art. 235 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu completările și modificările ulterioare, aplicabil în societatea în nume colectiv, în comandită simplă și în societatea cu răspundere limitată, când cele două faze ale procesului de încetare a personalității juridice a societății comerciale pot fi cumulate dacă asociații, probând că societatea și-a achitat toți creditorii sau că a reglementat în altfel datoriile sale, decid, prin hotărâre a adunării generale, să dizolve societatea și să renunțe la formalitățile lichidării, urmând a împărți între ei bunurile care ar rămâne după regularizarea datoriilor).

În cauză, asociatul unic al .. a hotărât dizolvarea și lichidarea simultană a societății conform art. 227 alin. 1 lit. d) („Societatea se dizolvă prin: hotărârea adunării generale"), devenind incident și art. 235 alin. 1-3 („în societățile în nume colectiv, în comandită simplă și în cele cu răspundere limitată, asociații pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul și majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, și modul de lichidare a societății, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății și când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii. Prin votul unanim al asociaților se poate hotărî și asupra modului în care activele rămase după plata creditorilor vor fi împărțite între asociați. în lipsa acordului unanim privind împărțirea bunurilor, va fi urmată procedura lichidării prevăzută de prezenta lege. Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societății din registrul comerțului), articole din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu completările și modificările ulterioare, hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial al României partea a IV-a.

Prin Hotărârea Adunării nr. 02/30.08.2010 s-a decis „dizolvarea societății, precum și lichidarea simultană a societății", iar în cuprinsul Raportului de lichidare a fost înscrisă mențiunea, în sensul că: „la închiderea procedurii societatea nu înregistrează datorii la bugetul local, bugetul de stat și la contribuțiile sociale, furnizori sau creditori diverși".

Deci, în mod fraudulos, a fost urmată procedura excepțională, administratorul social inducând în eroare Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. atestând în mod nereal că .. nu ar înregistra datorii față de bugetul general consolidat al statului.

Figurând cu datorie la bugetul general consolidat al statului, referitor la .. a fost urmată procedura reglementată de art. 1, 2 și 3 din Titlul I „Transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante" al Cărții I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu completările și modificările ulterioare.

În raport de textele legale mai sus indicate și având în vedere și dispozițiile Ordinului nr. 507/2012 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare la nivelul Autorității Naționale a Vămilor a prevederilor titlului I „Transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante" al cărții I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a emis notificări în care a fost înscrisă datoria cu care .. figura în evidența autorității vamale, pe site-ul www.customs.ro fiind publicată de către direcția regională mai sus menționată Lista contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante.

Prin publicarea Listei contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante reprezentând creanțe fiscale rezultate din raporturi juridice vamale la finele unui trimestru realizată, în mod corect, legal, prin afișare pe site-ul Autorității Naționale a Vămilor, aceasta a devenit opozabilă tuturor - societății debitoare, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D..

Prin urmare, fiind emise somații și adrese de înființare a popririi la numeroase societăți bancare, fiind instituit profilul de risc vamal de tip D conform art. 224 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu completările și modificările ulterioare, administratorul social neputând fi contactat, ceeea ce a determinat imposibilitatea identificării pe teren a bunului mobil aparținând .. și fiind aplicabil art. 151 alin. 7 actul normativ mai sus indicat, fiind efectuată publicitatea debitelor restante, considerăm că s-au intreprins toate masurile prevăzute de lege, in vederea recuperării creanței, dar debitorul cu rea credința a ascuns fata de Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul D. creanța autorității vamale. Deci, datoria vamala nu a fost inscrisa in evidenta contabila a debitorului.

Un certificat de atestare fiscală nu s-a solicitat a fi eliberat și de către autoritatea vamală, iar creanța autorității vamale nu figura în sold, nefiind înscrisă în evidența contabilă a societății.

Raportul final de lichidare din care a rezultat că .. nu a înregistrat datorii la bugetul general consolidat al statului neplătite a fost folosit la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. de către asociatul unic B. D., producând efectul scontat de asociații societății mai sus indicate și anume: radierea societății din registrul comerțului, dar fără stingerea pasivului astfel cum prevede legea societăților comerciale, ceea ce a determinat autoritatea vamale să considere că există indicii că sus-numitul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual (art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 289 alin. 1 C.pen.), falsul în declarații (art. 292 C.pen.), uz de fals (art. 291 C.pen.), art. 48 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 9 lit. a) - c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, competența de a se pronunța aparținând organelor de urmărire penală.

Autoritatea vamală are posibilitatea legală, de care a și uzat de altfel, ca, în temeiul art. 14 alin. 1, art. 15. alin. 1 și alin. 2 prima teză, art. 1349 alin. 1 și 2 din noul Cod civil, să se constituie parte civilă cu suma de 24.813 lei reprezentând drepturi vamale și accesorii rămase neachitate prin radierea societății, aceasta fiind suma cu care a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului.

De asemenea, în conformitate cu art. 163 alin. 1 și 2 și art. 167 C.proc.pen., s-a solicitat organelor de urmărire penală să dispună luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și/sau imobile aparținând lui B. D., asociat unic și administrator al .., respectiv, asupra sumelor datorate cu orice titlu de terțe persoane sus-numitului, în vederea reparării pagubei, până la concurența valorii pagubei.

S-au depus în susținerea prezentei contestații, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte care se regăsesc enumerate în opis.

Referitor la toate cele trei cazuri semnalate de C. de C. a României -Camera de C. D., având în vedere:

•volumul foarte mare de informații publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, informații decurgând din aplicarea Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, cu completările și modificările ulterioare - încheierile judecătorului delegat referitoare la înmatriculare, hotărâri ale adunării generale a acționarilor, deciziile ale consiliului de administrație/directoratului, diverse notificări, diverse hotărâri judecătorești, etc.,

•inexistența unui cuprins al actelor publicate, cu toate că se editează un număr mare de monitoare zilnic, cuprinzând un număr mare de persoane juridice și un volum foarte mare de date,

•absența unei prevederi care să reglementeze termenul în care se publică hotărârile de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dispozițiile alin. 2 și alin. 3 ale art. 237 din actul normativ mai sus indicat necuprinzând vreo mențiune în acest sens, s-a arătat că este foarte dificilă identificarea datei la care a fost publicată o anumită informație în vederea exercitării drepturilor prevăzute de lege, în cadrul termenelor procedurale.

Nici dispozițiile alin. 7 art. 237 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, cu completările și modificările ulterioare nu sunt previzibile și accesibile, deoarece data de la care începe să curgă termenul de formulare a cererii de numire a lichidatorului este incertă, întrucât hotărârea devine definitivă fie prin expirarea termenului de apel, fie prin soluționarea acestei căi de atac.

Produsul expert-monitor achiziționat pentru acces și căutare în Partea a IV-a a Monitorului Oficial al României nu are funcționale toate criteriile de căutare: denumire societate, cod de înregistrare fiscală și număr de înregistrare în registrul comerțului, iar folosind criteriul „căutare text", se selectează numai după cuvinte, nu și după numere și, de asemenea, nu se caută în tabele, astfel că apar erori (rezultate mai multe fiind identitate de denumire sau rezultat 0).

Cele arătate mai sus constituie argumente care considerăm că sunt în măsură să demonstreze că nu există culpă a autorității vamale în ceea ce privește neobținerea datelor despre starea unei firme în termen util pentru a acționa și a împiedica radierea unei persoane juridice din registrul în care este înregistrată potrivit legii.

Arătând în contestația formulată faptul că nu este corectă culpabilizarea permanentă a instituțiilor statului care au în structură activitatea de colectare a creanțelor fiscale pentru neîncasarea acestora până la radierea unei persoane juridice, fără a avea în vedere posibilitățile concrete de acces la informațiile de interes, modalitatea de furnizare a acestor informații de către instituția Monitorului Oficial (nestructurată în condițiile unui volum foarte mare de informații, fără a dispune de motoare performante de căutare a datelor), posibilitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului, anterior pronunțării unei hotărâri de dizolvare/radiere, de a accesa gratuit lista contribuabililor persoane juridice care figurează cu datorii la bugetul general consolidat al statului publice pe site-urile autorităților publice, fără reglementarea de către legiuitor a instituției nulității absolute pentru toate situațiile de radiere a unei firme cu datorii la bugetul general consolidat al statului, nu s-a urmărit de către entitatea publică auditată „să transfere întreaga responsabilitate a colectării impozitelor și taxelor către contribuabil și către celelalte persoane și instituții ale statului care au participat în procesul de lichidare/radiere a contribuabilului."

Chiar dacă este atributul exclusiv al autorității fiscale, colectarea cât mai eficientă și în totalitate a creanțelor fiscale impune implicarea, respectiv, cooperarea mai multor instituții și autorități ale statului ori a altor persoane juridice.

Concluzionând, în raport de cele invocate, arătăm că:

•nu există culpă a entității verificate în ceea ce privește executarea silită efectuată și recuperarea integrală a datoriei vamale stabilite în sarcina debitorilor S.C. M. D.-MIRDA S.R.L., S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L., .. în condițiile în care acte și măsuri de executare silită au fost efectuate anterior radierii societății din registrul comerțului, iar modalitatea în care a fost obținută radierea prin declararea nereală de către asociații și administratorii societăților debitoare a faptului că nu înregistrează datorii către bugetul general consolidat al statului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual (art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 289 alin. 1 C.pen.), falsul în declarații (art. 292 C.pen.), uz de fals (art. 291 C.pen.), art. 48 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 9 lit. a) - c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, competența de a se pronunța aparținând organelor de urmărire penală, datoria vamală rămasă neachitată justificând constituirea ca parte civilă în procesul penal,

•nu se poate vorbi de un prejudiciu, adică pagubă provocată bugetului general consolidat al statului, phntr-o conduită ilicită din partea entității verificate în ceea ce privește recuperarea debitelor în sumă de 17.922 lei, în sumă de 4.416 lei și în sumă de 28.716 lei (în realitate, 24.813 lei prin diminuarea dobânzilor raportat la data înregistrării dizolvării societății la registrul comerțului) determinate în sarcina S.C. M. D.-MIRDA S.R.L., S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L., ., astfel că măsura dispusă la pct. II.2. din decizie este netemeinică și nelegală, în mod greșit fiind menținută prin încheierea nr. 117/22.10.2013.

II. S-a considerat că motivele invocate în prima parte a prezentei acțiuni constituie argumente juridice valabile cu privire la nelegalitatea actelor contestate, menite a forma convingerea instanței de judecată că este îndeplinită cerința „unui caz bine justificat".

În ceea ce privește condiția privind paguba iminentă, s-a arătat că instituția suspendării actului administrativ este singura care folosește această noțiune, pe care o definește în cuprinsul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare, definiția fiind elaborată special pentru această procedură, toate caracteristicile surprinse în ea referindu-se la ipoteze care pot fi întâlnite în practică și care impun constatarea pagubei iminente.

Definiția dată de legea contenciosului administrativ noțiunii de „pagubă iminentă" este în deplină concordanță cu Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă care a statuat că „executarea iminentă și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat în măsura posibilului".

Prin Decizia nr. 29/16.04.2013, la pct. II.2., s-a decis: „având în vedere că, în timpul acțiunii de control, s-au estimat creanțe fiscale provenite din raporturi juridice vamale, care nu mai pot fi recuperate, în sumă de 51.054 lei (17.922 lei + 4.416 lei + 28.716 lei), conducerea entității auditate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de S.C. M. D.-MIRDA S.R.L., C.U.I._, S.C. AGEMOD CRIST EXIM S.R.L., C.U.I._ și .. C.U.I._. Termen: 31.07.2013", termen ce a fost suspendat, în conformitate cu art. 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin H.G. nr. 130/2010: „Contestația suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge parțial sau integral contestația. Prin data comunicării încheierii se înțelege data confirmării de primire a acesteia, menționată pe documentul de transmitere a încheierii", în perioada cuprinsă între 30.04.2013, data înregistrării contestației la Camera de C. D., sub nr. 534 și 25.11.2013, data înregistrării încheierii nr. 117/22.10.2013 la Direcția Regională Vamală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. sub nr. CVV4673.

Executarea iminentă și integrală a actelor contestate pe calea prezentei acțiuni în contencios administrativ, presupune stabilirea eventualelor persoane vinovate din cadrul entității publice auditate, a formei de vinovăție a acțiunilor/inacțiunilor realizate de aceste persoane și aplicarea măsurilor legale de recuperare a prejudiciului, astfel că funcționarii publici vizați de măsură ar suporta un prejudiciu material viitor și previzibil.

Rugăm instanța de judecată a avea în vedere la soluționarea prezentei cereri și termenul cert impus pentru aducerea la îndeplinire a măsurii de la pct. II.2. din Decizia nr. 29/16.04.2013, termen suspendat până la data de 25.10.2013, precum și posibilitatea ca, în caz de nerespectare a termenului impus, să se aplice sancțiuni, chiar penale (art. 64 din legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, cu completările și modificările ulterioare), față de persoanele responsabile cu aducerea la îndeplinire a deciziei, din vechile și noile structuri, având în vedere reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care a intrat în vigoare la data de 29.06.2013 și a H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care a intrat în vigoare la data de 01.08.2013, aspecte care conturează iminența unei perturbări previzibile a funcționării unei autorități publice.

Concluzionând, s-a învederat instanței de judecată faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare, astfel că rugăm instanța de judecată a dispune suspendarea executării Deciziei nr. 29/16.04.2013 în ceea ce privește măsura de la pct. 11.2., emisă în baza Raportului de control datat 15.03.2013, înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr. 6866/15.03.2013, acte încheiate de C. de C. a României - Camera de C. D..

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, s-a învederat nstanței că în conformitate cu art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, C. Constituțională, C. de C., Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, ... ."

În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.proc.civ., s-a soliciat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al autorității fiscale.

În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, atât în nume propriu, cât și pentru Camera de C. a județului D., prin s-a solicitat:

• respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării măsurii dispuse la pct. II. 2 din Decizia nr. 29/16.04.2013 emisă de Camera de C. D., menținută prin încheierea nr. 11.117/22.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României;

• respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare parțială a încheierii nr. 11.117/22.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, a Deciziei nr. 29/16.04.2013, emisă de Camera de C. D., în ceea ce privește măsura stabilită la punctul II. 2, precum și a Raportului de control nr. 6866/15.03.2013 cu privire Ia pct. 15 și pe cale de consecință, menținerea actelor de control ca temeinice și legale pentru următoarele motive:

I. In fapt, a)Auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. D. au desfășurat

acțiunea cu tema "Controlul modului de formare, evidențiere, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de stat pe anul 2012" la Direcția Regională pentru Accize si Operațiuni Vamale C. (D.R.A.O.V. C.) și au încheiat Raportul de control nr. 6866/15.03.2013;

b)Examinând abaterile de la legalitate și regularitate consemnate în acest act de control, a fost emisă Decizia nr. 29/16.04.2013 prin care, la punctul II. 2 a fost dispusă următoarea măsură:

-pct. II. 2: „Având în vedere că, în timpul acțiunii de control, s-au estimat creanțe fiscale provenite din raporturi juridice vamale, care nu mai pot fi recuperate, în sumă de 51.054 lei (17.922 lei + 4.416 lei + 28.716 lei), conducerea entității auditate va extinde verificările pentru stabilirea întinderii prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de S.C. M. D.-Mirda S.R.L., c.u.i._, .., c.u.i._ și ., c.u.i._, și va dispune masurile legale care se impun pentru recuperarea acestuia"",

c) împotriva măsurilor din Decizie, entitatea verificată a formulat Contestație, înregistrată la C. de C. a României sub nr. 534/30.04.2013, contestație ce a fost soluționată prin încheierea nr. 117/22.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, Departamentul II, care a admis în parte contestația și a anulat măsurile dispuse la pct. II. 1 din Decizie și a respins contestația, menținând măsurile dispuse la pct. II. 2 și la pct. I lit. a, b, c.2, e, h.2 și n din Decizia nr. 29/16.04.2013.

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună atât suspendarea, cât și anularea parțială a încheierii nr. 11.117/22.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, a Deciziei nr. 29/16.04.2013, emisă de Camera de C. D., în ceea ce privește măsura stabilită la punctul II. 2.

II. In ceea ce privește cererea de suspendare a executării măsurilor din Decizie, s-a solciitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru considerentele de mai jos:

1. Cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei emise de Camera de C. D., s-a subliniat faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice într-un stat de drept și o democrație constituțională.

A nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea - ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

In consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).

2. Prin reglementarea actuală a contenciosului administrativ, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrative până la pronunțarea instanței de fond.

Din conținutul art. 14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

A.Cazul să fie bine justificat;

B.Paguba să fie iminentă.

A. S-a considerat că susținerile reclamantei inserate în cererea de suspendare a actelor administrative emise de C. de C. a României nu sunt împrejurări de natură să argumenteze că este vorba despre un "caz bine justificat. "

După cum se constată este vorba de măsuri prin care se urmărește înlăturarea unor nereguli de către entitatea controlată, care nu pot justifica o acțiune de suspendare.

De altfel, reclamanta motivează îndeplinirea cazului bine justificat prin faptul că motivele invocate privind nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative emise de pârâtă constituie argumente juridice valabile cu privire la nelegalitatea actelor contestate, menite a forma convingerea instanței de judecată că este îndeplinită cerința "unui caz bine justificat".

Arată că nu sunt de acord cu afirmațiile reclamantei întrucât aspectele invocate sunt aprecieri cu privire la fondul cauzei care vor fi analizate prin acțiunea privind anularea acelorași acte administrative emise de C. de C., asupra cărora nu ne vom opri.

Aceste argumente fac referire la fondul cauzei și nu se circumscriu noțiunii de "caz bine justificat" astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare nu vom combate aici aspectele sesizate de către reclamant în legătură cu nelegalitatea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 29/2013.

Trebuie menționat că în jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că pentru conturarea cazului bine justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Astfel de împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ pe calea recursului administrativ.

Or în speța de față nu poate fi vorba de nici una dintre situațiile învederate.

Dacă, în mod ipotetic, instanța de judecată ar admite cererea de suspendare a reclamantei, ar însemna că toate măsurile cuprinse în deciziile emise de C. de C. și care au fost atacate la instanțele de judecată, vor trebui, în mod obligatoriu, să fie suspendate de instanța de judecată până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în caz contrar producându-se o „pagubă iminentă" entității controlate.

Or, o astfel de interpretare ar putea duce chiar la blocarea activității Curții de C. care nu și-ar mai putea pune în aplicare măsurile dispuse în exercitarea atribuțiilor specifice reglementate expres de dispozițiile Legii nr. 94/1992 republicată, precum și a celor cuprinse în Regulament.

In conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu cele ale pct. 174 din Regulament, Decizia se emite pentru valorificarea constatărilor din actul de control și cuprinde măsuri prin care se pot dispune:

1 suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal;

2. blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora;

3. înlăturarea neregulilor constatate în activitatea fînanciar-contabilă sau fiscală controlată.

In eventualitatea în care, prin absurd, am accepta interpretarea reclamantei, trebuie subliniat și faptul că prin această abordare ar fi încălcat însăși caracterul excepțional al măsurii suspendării executării actului administrativ de către instanța de judecată, suspendare ce se poate dispune doar cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea contenciosului administrativ.

Reclamanta ar fi trebuit să demonstreze instanței de judecată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față.

Mai mult chiar, nelegalitatea actului administrativ trebuie să fie atât de evidentă încât instanța de judecată să o poată constata fără a intra pe fondul cauzei. Motivele de nelegalitate trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, să creeze de la început o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat.

B. Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", s-a învederat instanței de judecată faptul că reclamanta nu demonstrează iminența producerii unei pagube importante, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

In motivarea îndeplinirii acestei condiții, reclamanta indică faptul că "termenul cert de ducere la îndeplinire a Deciziei nr. 29 2013, precum și faptul că executarea măsurii presupune stabilirea eventualelor persoane vinovate din cadrul entității publice auditate, a formei de vinovăție a acțiunilor/inacțiunilor realizate de aceste persoane și aplicarea măsurilor legale de recuperare a prejudiciului, astfel că funcționarii publici vizați de măsură ar suporta un prejudiciu material viitor și previzibil".

Totodată reclamanta evidențiază posibilitatea ca, în caz de nerespectare a termenului de executare a măsurii (de la data comunicării încheierii), să se aplice sancțiuni chiar penale, prevăzute de art 64 din Legea nr. 94/1992 republicată, față de persoanele responsabile cu aducerea la îndeplinire a Deciziei și care, având în vedere reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală conform O.U.G. nr. 74/2013, ar duce la perturbarea previzibilă a funcționării autorității publice reclamante.

Dar aceste argumente nu sunt de natură a justifica o pagubă și cu atât mai puțin una iminentă, care să justifice o cerere de suspendare a executării atelelor administrative contestate.

După cum s-a arătat la punctul anterior, decizia atacată a fost emisă în urma efectuării unui control prin care s-au propus măsuri în vederea înlăturării abaterilor de la legalitate și regularitate săvârșite de la reclamantă, în calitate de entitate controlată.

Prin recuperarea creanțelor fiscale provenite din raporturi juridice vamale datorate de cele trei societăți comerciale față de bugetul general consolidat al statului, nicidecum nu se poate trage concluzia că se produce o perturbare previzibilă gravă funcționării acestei autorități, ci se înlătură aceste abateri de la legalitate și regularitate constatate de C. de C., se restabilește ordinea de drept încălcată.

Mai mult, reclamanta "vorbește,, de o pagubă iminentă care nu e raportată la patrimoniul reclamantei, în calitate de titulară a cererii de suspendare și de persoană care se consideră vătămată, ci este raportată la salariații funcționari publici, care sunt terți față de raportul juridic dedus judecății și de la care ar trebui recuperat eventual prejudiciul. Ori o condiție obligatorie stipulată de art. 14 alin. (1) pentru admiterea cererii de suspendare este ca cel care formulează cererea să fie direct vătămat prin măsura dispusă prin actul administrativ.

Astfel, făcând un raționament logic, s-a solicitat a se constata că în speță nu se poate vorbi de crearea unei pagube prin executarea măsurilor dispuse prin Decizie și cu atât mai puțin una iminentă care ar putea să afecteze bugetul reclamantei.

Obligația conducerii entității verificate de a lua măsurile dispuse de instituția noastră și de a remedia neregulile constatate își are izvorul în lege, iar neaducerea lor la îndeplinire semnifică nerespectarea principiului supremației legi (regimul sancționator aplicabil este prevăzut, de asemenea, de lege).

Or, există principiul de drept potrivit căruia "Nemo auditur propriam turpitudinem allegans" - nimeni nu poate invoca propria culpă pentru apărarea vreunui drept.

3. Dacă s-ar proceda la suspendare, aceasta ar însemna întreruperea procedurii de luare a măsurilor dispuse de C. de C. a României și de executare efectivă a acestor măsuri, un timp nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiți nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp.

In acest fel, starea de legalitate în general și legalitatea cheltuirii banului public, în particular, ar fi grav afectate, consecință pe care nici C. de C. a României și sperăm, nici instanța de judecată nu și-o pot asuma.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat instanței să cântărească cu maximă responsabilitate argumentele pe care le aducem în prezenta cauză, astfel încât să contribuie împreună la întărirea stării de legalitate și a stării de drept.

A proceda altfel, înseamnă a încuraja cheltuirea iresponsabilă a banului public, ceea ce indiferent de motivele prin care s-ar justifica, nu poate fi tolerată.

III. Cât privește cererea de anulare, poziția pârâtei este de respingere ca neîntemeiată a cererii de anulare parțială a încheierii nr. 117/22.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, a Deciziei nr. 29/16.04.2013, emisă de Camera de C. D., în ceea ce privește măsura stabilită la punctul II. 2, precum și a Raportului de control nr. 6866/15.03.2013 cu privire la pct. 15, pentru următoarele considerente:

Camera de C. D., în urma verificării modului în care s-a derulat activitatea de executare silită pentru recuperarea creanțelor vamale datorate de debitori persoane fizice si juridice, a reținut că această activitate s-a desfășurat în mod necorespunzător, cu mari întârzieri și fără respectarea prevederilor legale în vigoare.

În cazul celor trei debitori, societăți comerciale, care ulterior au fost radiate, reclamanta nu a luat întreprins măsuri de executare silită care să conducă la valorificarea bunurilor deținute de acestea în proprietate, respectiv recuperarea creanțelor fiscale și nu a comunicat lichidatorilor lichidatorilor desemnați creanțele restante pe care le inregistrază debitorii față de unitatea vamală.

1. Astfel, din examinarea documentelor întocmite de autoritatea vamală pentru recuperarea, prin modalități de executare silită, a creanțelor vamale în sumă de 17.922 Iei, datorate la data de 31.12.2012 de S.C. M. D.-MIRDA S.R.L. CUI_, a rezultat că acestea nu au avut nici un rezultat și nici finalitatea urmărită prin întocmirea lor.

Deși au fost fost emise și comunicate somațiile de plată nr.12/11.01.2005, nr. 757/09.09.2005, nr. 544/08.06.2006, nr._/27.06.2008, nr._/30.06.2009, nr._/30.06.2010 și au fost înființate popriri asupra conturilor de disponibilități bănești ale debitorului, totuși entitatea verificată nu a continuat executarea silită prin aplicarea tuturor modalităților de executare silită prevăzute de lege. Nu a întreprins măsuri de instituire a sechestrului aspra bunurilor mobile și imobile proprietate a debitorului, de evaluare a bunurilor indisponibilizate și de valorificare a acestora în condițiile O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală.

S-a învederat faptul că, unitatea vamală, deși deținea date și documente care atestau că debitorul . SRL CUI_ deține în proprietate active fixe corporale, activitatea de executare silită derulată s-a rezumat la a emite somații de plată și popriri bancare care nu au avut ca efect decât recuperarea unei părți a creanței vamale restante.

. SRL deținea în proprietate următoarele bunuri: un apartament cu doua camere în .. 31, . și un teren în suprafață de 296,4 mp situat in C., așa cum rezultă din adresa Primăriei C. nr._/13.07.2010, cât și din adresa DGFP D. nr. 63.124/16.07.2010, care a înaintat unității vamale situația financiară încheiată si balanța de verificare la 30.09.2009.

Echipa de audit a constatat și faptul că, potrivit hotărârii asociaților debitorului . SRL CUI_, înregistrată la ORC D. sub nr. 506.426/24.02.2012, s-a stabilit că debitorul se dizolvă și se lichidează, începând cu data de 22.12.2011 și s-a numit lichidator M. L., aspect ce s-a publicat în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, nr. 46/24.01.2012, organul fiscal competent necomunicând lichidatorului desemnat, debitele pe care le înregistrează . SRL CUI_ către unitatea vamală.

Mai mult, ca urmare a procedurii de lichidare, potrivit rezoluției ORC D. de pe lângă Tribunalul D. nr._/01.06.2012 și a certificatului de radiere, debitorul . SRL CUI_, a fost radiat definitiv de la Oficiul Registrul Comerțului D., iar bunurile din patrimoniul societății, respectiv apartamentul cu doua camere și terenul în suprafață de 296,4 mp, au revenit asociaților, așa cum rezultă din conținutul Rezolutei.

Or bunurile imobile amintite puteau fi executate silit pentru recuperarea debitului restant în sumă de 17.922 lei.

Având în vedere cele prezentate, rezultă că entitatea vamală nu a depus toate diligentele pentru realizarea creanței vamale, astfel că debitul în sumă de 17.922 lei reprezentând taxe vamale și TVA nu se mai poate recupera.

2. Aceleași constatări au făcut auditorii publici externi și în legătură cu .. CUI_, care figura cu creanțe vamale restante la 31.12.2012 în valoare de 4.416 lei.

Și în acest caz unitatea vamala s-a rezumat la a emite somația de plată nr. 533/20.09.2007 și adresa de poprire conturi bănești nr. 38.281/06.12.2007, deși debitorul deținea în proprietate un autovehicol LDV CONVOY dobândit în data de 21.08.2007, asa cum a rezultat din adresa Primăriei C. nr._/14.07.2008, fără să instituie sechestru potrivit legii, ulterior debitorul fiind radiat definitiv de la ORC D. în data de 07.05.2012.

3. Reclamanta a acționat similar și în ceea ce privește recuperarea creanțelor vamale datorate de debitorul .. CUI_, contribuabil care figura cu obligații vamale restante la 31.12.2012 în sumă de 28.716 lei.

Și în acest caz entitatea verificată s-a limitat la a emite somațiile de plată nr. 518/06.01.2009, nr. 7874/09.03.2010, nr. 2215/20.01.2011, cât și adresele de indisponibilizare disponibilități bănești nr._/20.03.2009, nr. 7875/09.03.2010, deși contribuabilul debitor deținea în patrimoniu bunuri mobile de natura mijloacelor auto Renault Mașter_, așa cum rezultă din adresa Serviciului Public Comunitar Regim permise de conducere și înmatriculare a vehicolelor nr. 1/3455/25.06.2009, cât și din adresa Primăriei C. nr. 24.898/02.03.2009.

Reclamanta nu a întreprins toate măsurile de executare silită prevăzute de lege, respectiv instituirea sechestrului pe bunuri mobile și valorificarea acestora, debitorul fiind radiat de la ORC D. în data de 18.01.2012

4. Reclamanta recunoaște faptul că în cazul celor trei debitori radiați s-a produs o pagubă bugetului general consolidat al statului, dar susține că aceasta nu se datorează unor abateri de la legalitate și regularitate în activitatea de colectare a creanțelor fiscale ori culpei unor factori de decizie responsabili cu activitatea de executare silită, ci conduitei societăților debitoare.

Pârâta contrazice afirmația reclamantei, în primul rând, pornind de la faptul că măsura contestată a fost dispusă în baza prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 republicată unde se stipulează că "(3) In situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate."

Măsura dispusă nu stabilește culpa entității verificate raportată la prejudiciul estimat, ci dispune reclamantei să stabilească întinderea prejudiciului și să ia măsuri pentru recuperarea acestuia.

Consideră că afirmațiile reclamantei sunt neîntemeiate, întrucât, pornind de la definiția dată prejudiciului prin pct. 5 din Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități și anume ca o "pierdere provocată patrimoniului public sau privat al statului, al unei unități administrativ-teritoriale sau al unei entități publice a acestora, ca urmare a acțiunii ori inacțiunii contrare legii a unei persoane cu atribuții în administrarea patrimoniului, care este declanșată de fapta ilicită a acesteia și care urmează să fie reparată integral prin acoperirea pagubei, precum și a benejiciilor nerealizate (dobânzi, penalități)", putem trage concluzia că prin nerecuperarea sumei de 51.054 lei reprezentând creanțe vamale, reclamanta nu a exercitat o obligație prevăzută de lege în sarcina sa și a produs prin această inacțiune, un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sensul menționat anterior.

Invocarea, de către reclamantă, a prevederilor art. 142 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, precum și a prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010, pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, ca motiv pentru neinstituirea sechestrului asigurător pe bunuri cu o valoare mai mare cu 150% decât obligațiile fiscale, nu constituie un temei pentru neaplicarea măsurilor de executare silită asupra bunurilor debitorilor, deoarece în aceste acte normative este utilizată sintagma "de regulă", ceea ce înseamnă că nu este interzisă punerea sub sechestru, în unele cazuri, a unor bunuri cu o valoare mai mare.

Or în cazul societăților S.C. D.-M. S.R.L. și .., nefiind identificate alte bunuri de valori mai mici, era justificată aplicarea excepției de la regula generală stabilită la art. 142 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 republicată.

S-a înnvederat instanței de judecată faptul că în speța de față nu sunt aplicabile prevederile Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010, invocate de reclamantă, întrucât pentru cei 3 contribuabili radiați au existat creanțe certe, respective titluri executorii emise chiar de organul fiscal.

Prin urmare, executarea creanțelor fiscale trebuia să se desfășoare după procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Invocarea de către reclamantă a faptului că în cazul celor trei societăți radiate sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual (art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, art 289 alin. (1) Cod penal), fals în declarații (art. 292 Cod penal), uz de fals (art. 291 Cod penal), art. 48 din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerțului, art. 9 lit. a) - c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și că are posibilitatea, în conformitate cu art. 14 alin. (1), art. 16 alin. (1) și alin. (2), art. 1349 alin. (1) și (2) prima teză Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, de a se constitui parte civilă în dosarele de urmărire penală, nu are nici o relevanță asupra speței de față.

Faptul că DRAOV C. a comunicat către debitori valoarea creanțelor fiscale neîncasate și a făcut publice aceste informații prin afișarea pe pagina de internet a instituției a Listei contribuabili/or care înregistrează obligații bugetare restante reprezentând creanțe fiscale rezultate din raporturi juridice vamale NU transferă întreaga responsabilitate către contribuabil sau alte persoane/instituții ale statului care au participat la procesul de lichidare, respective radiere a contribuabilului și NU o absolvă de culpa neîndeplinirii obligațiilor pe care le avea, de colectare a impozitelor și taxelor de la contribuabili.

Deficiențele de ordin organizatoric (ex. lipsa accesului la Monitorul Oficial) nu pot fi reținute ca motive obiective pentru neîncasarea veniturilor fiscal, ci pot fi considerate ca un cumul de factori care au determinat funcționarea defectuoasă a activității de colectare a creanțelor fiscale, ce implică culpa unor factori de decizie responsabili cu buna desfășurare a activității de executare silită.

Trebuie reținut că în conformitate cu art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sunt prevăzute condițiile răspunderii și anume: "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă."

Afirmațiile reclamantei referitoare la faptul că nu ar avea nici o culpă în ceea ce privește executarea silită efectuată și recuperarea creanțelor vamale stabilite în sarcina societăților debitoare, sunt neîntemeiate, întrucât potrivit art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală - " (2) Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. In analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.".

Măsura dispusă de C. de C. urmărește recuperarea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului, iar în sarcina reclamantei sunt modalitățile practice de realizare a măsurii ce constau în stabilirea cu exactitate a cuantumului prejudiciului, identificarea căilor legale de recuperare a prejudiciului, a persoanelor răspunzătoare și a gradului de vinovăție a fiecăreia pentru neîncasarea în totalitate a veniturilor fiscale cuvenite bugetului general consolidat.

Prejudiciul a fost produs ca urmare a nerespectării de către reclamantă a prevederilor art. 142 alin. (1), (l1), (l2), (2), (3), (5), art. 151 alin. (1), art. 154 alin. (1) și (2), art. 177 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală.

Având în vedere cele expuse anterior, precum și netemeinicia argumentelor reclamantului, s-a solciitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse prin actele administrative contestate, precum și respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare parțială a încheierii nr. 11.117/22.10.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, a Deciziei nr. 29/16.04.2013, emisă de Camera de C. D., în ceea ce privește măsura stabilită la punctul II. 2, precum și a Raportului de control nr. 6866/15.03.2013 cu privire la pct. 15 și pe cale de consecință, menținerea actelor de control ca temeinice și legale.

In drept, pârâta și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe prevederile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pe celelalte dispoziții legale la care am făcut referire.

In susținerea prezentei întâmpinări, pârâta s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că reclamanta DGRFP C. a formulat contestație împotriva Încheierii nr.117/22.10.2013 emisă de C. de C. a României, solicitând admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea acestei Încheieri, doar în ceea ce privește măsura dispusă la punctul II.2 în Decizia nr. 29/16.04.2013, anularea acestei decizii în privința măsurilor dispuse la punctul II.2 și anularea celor reținute la punctul 15 în Raportul de control din 15.03.2013, întocmit de Camera de C. D..

A mai solicitat suspendarea executării Deciziei nr.29/16.04.2013, în ceea ce privește măsura dispusă la punctul II.2.

Se reține, din actele prezentate, că în urma controlului efectuat în perioada 7.01.2013 – 15.03.2013, la DGRFP C., s-a întocmit Raportul de control, înregistrat la entitatea verificată sub nr. 6866/15.03.2013, care a concluzionat, la punctul 15, că entitatea verificată nu a întreprins toate demersurile legale care să conducă la realizarea creanțelor vamale, astfel că s-a constatat existența unor debite ce nu mai pot fi recuperate.

În baza Raportului de control din 15.03.2013, a fost emisă Decizia nr.29/16.04.2013 care, la punctul II.2 a stabilit în sarcina entității verificate obligația de a extinde verificările pentru stabilirea prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de . SRL, . și . și a lua măsurile ce se impun pentru recuperarea prejudiciului.

Împotriva acestei măsuri, reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin Încheierea nr. 117/22.10.2013.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței, reclamanta a contestat cele reținute la punctul II.2 din Decizia nr. 29/16.04.2013, precum și soluția dată contestației administrative prin Încheierea nr. 117/22.10.2013, arătând, în esență, că nu se poate reține culpa instituției în crearea prejudiciului, ci doar atitudinea societăților debitoare; că au fost luate toate măsurile legale și posibile pentru recuperarea debitelor; în concret, a invocat prevederile art.142 din OG 92/2003 care, în opinia reclamantei, ar exclude de la valorificare bunurile folosite nemijlocit pentru activitatea societății debitoare dar și bunurile a căror valoare depășește 150% din valoarea creanței;

Apărările sunt nefondate.

În primul rând, nu se contestă existența unor debite și, în consecință, o pagubă produsă bugetului general consolidat al statului.

Prin urmare, măsura stabilită la punctul II.2 și care impune obligația reclamantei "de a extinde verificările pentru stabilirea prejudiciului total cauzat prin neefectuarea demersurilor legale de recuperare a creanțelor vamale datorate de . SRL, . și . și a lua măsurile ce se impun pentru recuperarea prejudiciului" apare ca legală și temeinică, urmărind în fapt înlăturarea prejudiciului cauzat.

Această măsură se impunea a fi instituită chiar și în ipoteza lipsei oricărei culpe a entității verificate, astfel că este de neînțeles apărarea reclamantei care, prin contestarea acestei măsuri, pare a fi de acord ca prejudiciu să rămână neacoperit.

Apărarea este cu atât mai de neînțeles cu cât însăși reclamanta susține, în cererea introductivă, că prejudiciul poate fi recuperat prin constituirea de parte civilă în dosarul penal format în urma sesizării penale, posibilitate de care a și uzat.

Așadar, prejudiciul se impune a fi recuperat și în această situație reclamanta trebuie să ia toate măsurile pentru recuperarea lui.

Nici apărarea referitoare la lipsa oricărei culpe a instituției verificate, nu este întemeiată.

Se constată că reclamanta a invocat, în apărare, dispozițiile art. 142 din OG 92/2003, pe care însă le-a interpretat în mod eronat.

Conform acestor dispoziții, Art. 142 Reguli privind executarea silită:

"(1) Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

(1^1) Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine:

a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;

b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit;

c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;

d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158;

e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit;

f) produse finite.

(1^2) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (1^1) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă".

Așadar, potrivit acestor dispoziții, executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii.

În ceea ce privește bunurile urmăribile potrivit legii, acestea sunt indicate la art.151 (executarea bunurilor mobile) și art.154 (executarea bunurilor imobile) și se referă la orice bunuri mobile și imobile ale debitorului, excepțiile sunt prevăzute tot la aceste articole și se referă la anumite bunuri ale debitorului persoană fizică.

Reiese deci că în privința persoanelor juridice nu sunt instituite excepții.

De altfel, în acest sens este și alin.2 al art.142 care deși instituie o ordine de preferință pentru executarea anumitor categorii de bunuri, nu exclud bunurile mobile, precum și bunurile imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit (lit.e).

Astfel că, în lipsa bunurilor din categoriile prevăzute la lit.a-d, executarea se face în mod legal asupra bunurilor necesare desfășurării activității societății, și din această perspectivă apărarea reclamantei, în sensul că bunurile cu care figurau cei trei debitori erau necesare activității desfășurate, nu este fondată și nu poate conduce la înlăturarea culpei.

A mai arătat reclamanta că bunurile cu care figurau cei trei debitori depășeau cu mult 150% din valoarea creanțelor fiscale, astfel că, în aplicarea art.142, nu era posibilă executarea acestor bunuri.

Interpretarea este de asemenea eronată; dispoziția legală la care face referire reclamanta stabilește necesitatea ca, de regulă, executarea asupra bunurilor să asigure 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare; nu este stabilită o interdicție a executării bunurilor dacă acestea sunt de o valoare mult mai mare decât cea a creanție ci doar impun a fi urmărite bunuri care să garanteze acoperirea a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, deci stabilesc un plafon minim al valorii bunurilor urmărite, și nu un plafon maxim.

Referirea la ordinul 2605/2010 nu este relevantă în speță; art.5.12 din ordinul invocat dispune: Organul de control/Organul de executare nu va dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la pct. 5.8 în cazul în care acestea se încadrează în asigurarea atingerii limitei de 150% față de valoarea creanței restante/stabilite/estimate.

Prin urmare, dispoziția se referă la măsuri asigurătorii care, potrivit art.129 din 0G 92/2003, sunt măsuri ce se iau asupra bunurilor debitorului, atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul.

În momentul individualizării creanței și ajungeri acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Or, reclamanta nu explică motivul pentru care nu a dispus direct măsuri executorii și valorificarea bunurilor, în condițiile în care creanța era individualizată și scadentă.

Așadar, cazul concret din speță nici măcar nu impunea măsuri asigurătorii, organul fiscal putând trece direct la valorificarea bunurilor; în concluzie, dispoziția invocată, ce se referă la masuri asigurătorii, nu poate justifica omisiunea reclamantei de a trece la valorificarea bunurilor pentru acoperirea creanțelor certe și scadente.

A mai invocat reclamanta deficiențe de ordin organizatoric (lipsa accesului la Monitorul Oficial) însă nici această apărare nu poate înlătura total răspunderea pentru omisiunea constatată, ci poate fi cel mult avută în vedere la stabilirea culpei; însă, așa cum s-a arătat anterior, măsura contestată se impunea chiar și în lipsa oricărei culpe, întrucât stabilirea întinderii prejudiciului și luarea măsurilor pentru recuperarea lui, devin obligații ale entității auditate, conform art.33 din legea 94/1992.

În raport de cele expuse, instanța constată că argumentele prezentate de reclamantă sunt nefondate, motiv pentru care contestația va fi respinsă în consecință.

În ceea ce privește cererea de suspendare, aceasta va fi de asemenea respinsă, constatându-se neîndeplinirea celor două condiții impuse de art.15 din legea 554/2004.

Existența cazului bine justificat (împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ), condiție impusă de art. 15 raportat la art.14 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută în raport de conținutul actului a cărui anulare se solicită și de actele ce au stat la baza emiterii actului contestat, în care se regăsesc atât motivele de fapt cât și cele de drept ce au stat la baza emiterii lui.

Motivele invocate de reclamantă nu reușesc să creeze vreo îndoială serioasă în privința legalității actului; mai mult, analizarea pe fond a acestor motive și soluția ce urmează a se pronunța asupra legalității actului emis, soluție care creează o prezumție relativă de legalitate a actului administrativ contestat, determină ca această condiție să nu mai fie îndeplinită.

Nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită; în primul rând, este de neînțeles paguba care s-ar putea produce reclamantei, în condițiile în care decizia contestată obligă la recuperarea unor sume și repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

A arătat reclamanta că prin executarea măsurilor, angajații reclamantei ar suferi un prejudiciu, însă, în acest caz, prejudiciul nu este personal.

Mai mult, executarea măsurilor dispuse prin decizie nu presupune, așa cum lasă de înțeles reclamanta, plata unor sume de bani, ci dimpotrivă recuperarea unor sume de bani de către aceasta, sume care vor susține activitatea acesteia servind scopului activității sale.

Pentru argumentele anterior expuse, contatând că niciuna dintre cele două condiții impuse de art.15 din legea 554/2004 nu este îndeplinită, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud. D., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D., cu sediul în C., ., jud. D., și C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ..22-24, sector 1.

Respinge cererea de suspendare formulată de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud. D., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D., cu sediul în C., ., jud. D., și C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ..22-24, sector 1.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.

Președinte,

C. E. I.

Grefier,

M. M.

Red. 5 ex./16 Decembrie 2013

C.I./M.M.

← Pretentii. Sentința nr. 1398/2013. Tribunalul DOLJ		Anulare act administrativ. Sentința nr. 8627/2013. Tribunalul... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 8786/2013. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 8786/2013. Tribunalul DOLJ