Anulare act administrativ. Sentința nr. 8627/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8627/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 10278/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 8627/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier L. M.
Pe rol pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul T. M. I. și pe pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN D., având ca obiect anulare act administrativ .
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 15.11.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.11.2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ reclamantul T. M. I., a chemat in judecată pârâtul I. Școlar Județean D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ, numit decizie nr. 141/27.03.2013 emisa de către I. Școlar Județean D. si comunicată reclamantului in data de 28.03.2013, act prin care s-a hotărât incetarea numirii reclamantului in interesul învațământului în funcția de director adjunct la Liceul Teoretic Henri Coanda " din C., repunerea sa în funcția de director adjunct al unității de invatamant menționate si obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul primit de la data emiterii deciziei pentru catedra rezervata si salariul pe care l-a primit anterior, specific funcției de director adjunct, calculata de la data emiterii deciziei si pana la data repunerii sale efective în funcție.
In fapt, la data de 28.03.2013 a primit decizia nr. 141/2013 emisa de către inspectorul școlar general, in calitatea sa de conducător al 1 S J D., prin care i s-a adus la cunoștința încetarea numirii prin detașare in interesul învățământului in funcția de director adjunct al Liceului Teoretic Henri Coanda si revenirea la catedra pe care o ocupa in urma contractului de munca încheiat intre reclamant si unitatea de învațământ.
Având in vedere caracterul administrativ al acestui act de revocare din funcția de conducere pe care o ocupa, reclamantul a formulat plângere prealabilă nr. 3709/25.04.2013 la I S J D., in temeiul art. 1-7 din Legea 554/2004, solicitând revocarea acestuia.
In data de 10.05.2013, parata I S J D. i-a comunicat răspunsul sau, invederandu-i ca, potrivit deciziei nr. 1680/23.08.2013, s-a dispus numirea acestuia prin detașare in interesul învățământului in funcția de director adjunct pana la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar si, totodată, prin aceeași decizie, si-a rezervat dreptul de a dispune incetarea detașării la o data anterioara termenului prevăzut.
Actul administrativ astfel emis este nelegal.
In primul rând, actul administrativ de revocare din funcție sau de incetare a numirii in funcția de director, nu cuprinde o motivație pentru care se cuvine a fi luata o astfel de măsura si, in acest mod, instanța, la solicitarea persoanei care se considera îndreptățită, nu poate aplica cenzura, neputând sa-si manifeste astfel atributul constituțional, respectiv controlul asupra legalității actelor administrative.
Așadar, suntem in prezenta unei lipse a motivării, iar in dreptul administrativ este binecunoscut faptul ca detalierea motivelor pe care se fundamentează opțiunea autorității este absolut obligatorie, întrucât motivarea conferă actului transparenta, iar pe de alta parte, persoana poate verifica daca actul este corect fundamentat si, totodată, prin aceasta se permite instanței exercitarea atributului sau constituțional - controlul judecătoresc.
Parata nu se poate prevala ca ar fi oferit motivația ulterior, prin răspunsul la plângerea prealabila formulata, întrucât, indiferent de argumentele expuse in răspunsul in cadrul procedurii prevăzute de Legea 554/2004, ele nu pot face corp comun cu actul administrativ in sine.
Insa, presupunând ca aceasta a fost motivația reala, si anume cea oferita ulterior, prin răspunsul la plângerea prealabila, respectiv faptul ca inspectoratul si-a rezervat dreptul ca oricând sa emită un nou act administrativ prin care sa dispună încetarea detașării, creând astfel o aparenta ca măsura ar fi o încetare de drept, învederează următoarele aspecte:
Daca aceasta prevedere ar constitui fundamentul juridic al deciziei de revocare, actul - decizia de numire, nu ar mai fi afectat numai de un termen extinctiv (organizarea concursului), ci si de o condiție potestativa pura si n-am mai fi in prezenta unui angajament juridic valabil din partea paratei.
Conform dispozițiilor art. 12 din Codul Muncii, contractul individual de munca se încheie pe durata nedeterminata si, prin excepție, pe durata determinata, iar incetarea lui are loc de drept, prin acordul pârtilor sau ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre parti.
Insa, atat concedierea, cat si eliberarea din funcție, prin decizie - act administrativ, sunt strict reglementate, atat in Codul Muncii., cat si in orice alta legislație care reglementează raporturile de juridice de munca si nu pot fi expresia unei voințe unilaterale, nemotivate, nejustificata de niciun fel de împrejurare, ci doar de voința angajatorului, expresia unei condiționări potestative a actului.
Cu alte cuvinte, voința unilaterala a autorității, fără să aibă la baza o justificare, respectiv acea cauza reala si serioasa, nu poate constitui motiv legal de incetare a valabilității actului de numire, cu atât mai mult cu cat in cazul de fata, desi in decizia de eliberare din funcție se menționează ca este o încetare a valabilității primei decizii de numire in funcție, in explicația oferita in răspunsul la plângerea prealabila, se menționează ca, in realitate, este o revocare unilaterala bazata pe acea condiție potestativa pura, care, insa, nu poate reprezenta sub nicio forma o încetare de drept a efectelor unui act administrativ.
In realitate, decizia data de către I S J, privind eliberarea din funcție, nu cuprinde motivele de fapt ale revocării sale din funcție, explicația oferita ulterior de catre serviciul juridic contencios neputând acoperi acest viciu de forma ce atrage nulitatea actului administrativ.
In ceea ce privește un presupus acord al reclamantului dat prin decizia de numire si care s-ar manifesta efectele ca atare in decizia de revocare, acesta nu poate fi unul valabil exprimat din cel puțin doua considerente:
- decizia de numire este un act administrativ a cărui premisa o reprezintă un interes public, general si anume, "in interesul învățământului", asa cum poarta si denumirea actul, si nu un interes particular al reclamantului, astfel incat sa-l pot condiționa . altul. Privind-o si din punct de vedere al legislației muncii, detașarea poate fi refuzata de salariat numai in mod excepțional si pentru motive personale temeinice.
- in astfel de raporturi juridice, cum este cel de fata, suntem in prezenta unui raport de subordonare, iar orice condiționare din partea autorității, interpretata cu atat mai mult prin prisma acestui raport, nu poate fi luata in considerare.
In ceea ce privește despăgubirea solicitata, consideră ca parata, prin atitudinea sa i-a adus o vătămare a dreptului personal de a ocupa o funcție publica, prin motivația oferita in cadrul procedurii administrative, a demonstrat ca raportul dintre reclamant si autoritate, dincolo de specificul sau, acela de subordonare, este grav afectat de o împrejurare - condiționare care nu demonstrează altceva decât o insecuritate a raportului juridic dintre părți, astfel încât parata trebuie sa fie cea care acoperă prejudiciu creat prin acordarea despăgubirii echivalente, privita nu ca salariu, ci exact in sensul prevăzut de art. 8 alin. l - "repararea pagubei cauzate".
In dovedirea celor menționate solicită încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri pe care le atașează prezentei cereri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul a fost numit director adjunct prin detașare, în interesul învățământului, iar măsura este lăsată de legiuitor la dispoziția inspectorului școlar general, în baza prerogativelor prevăzute de lege. Măsura este dispusă unilateral, nefiind necesar acordul reclamantului. În ce privește repunerea reclamantului în funcția de director adjunct, solicită să se constate că a rămas fără obiect, întrucât prin Decizia Inspectorului General nr. 1680/23.08.2012, reclamantul a fost numit, prin detașare în interesul învățământului în funcția de director adjunct la Liceul Teoretic "Henri C." C., până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar în curs, respectiv 31.08.2013, dată la care numirea prin detașare în interesul învățământului, în funcția de conducere, ar fi încetat de drept.
În ce privește obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri egale cu diferența dintre salariul primit de la data emiterii deciziei pentru catedra rezervata si salariul pe care l-a primit anterior, specific funcției de director adjunct, calculata de la data emiterii deciziei si pana la data repunerii efective în funcție a reclamantului, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că plat și calculul drepturilor salariale ale personalului didactic se realizează de către unitățile școlare care au calitatea de ordonatori de credite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 141/27.03.2013 emisă de către I. Școlar Județean D. și comunicată reclamantului în data de 28.03.2013, s-a dispus ca, începând cu data de 28.03.2013 să înceteze numirea reclamantului, prin detașare, în interesul învățământului în funcția de director adjunct la Liceul Teoretic Henri Coanda " din C., cu aceeași dată urmând să revină la catedra rezervată pe care o ocupa în urma contractului de munca încheiat intre reclamant si unitatea de învățământ.
Anterior acestei decizii, prin Decizia Inspectorului General nr. 1680/23.08.2012, reclamantul a fost numit, prin detașare în interesul învățământului în funcția de director adjunct la Liceul Teoretic "Henri C." C., începând cu data de 01.09.2012, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar în curs.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului Școlar Județean D., pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri egale cu diferența dintre salariul primit de la data emiterii deciziei pentru catedra rezervata si salariul pe care l-a primit anterior, specific funcției de director adjunct, instanța o consideră neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea acestui pârât la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile salariale pe care le-ar fi obținut dacă nu s-ar fi dispus încetarea detașării sale din funcția de director adjunct, ca persoană vinovată de producerea unui prejudiciu, iar nu la plata drepturilor salariale. D. în acest din urmă caz, în condițiile în care ar fi prestat activitate și nu ar fi fost plătit, unității de învățământ la care era numit prin detașare, îi revenea această obligație, în calitate de ordonator de credite.
În ce privește primul capăt de cerere prin care se solicită anularea Deciziei nr. 141/27.03.2013 emisă de Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean D., instanța îl va admite având în vedere următoarele:
Prin Decizia nr. 141/27.03.2013 emisă de către I. Școlar Județean D. și comunicată reclamantului în data de 28.03.2013, s-a dispus ca, începând cu data de 28.03.2013 să înceteze numirea reclamantului, prin detașare, în interesul învățământului în funcția de director adjunct la Liceul Teoretic Henri Coanda " din C..
Reclamantul a formulat plângere prealabilă nr. 3709/25.04.2013 la I S J D., in temeiul art. 1-7 din Legea 554/2004, solicitând revocarea acestuia.
In data de 10.05.2013, parata I S J D. i-a comunicat răspunsul sau, conform căruia, potrivit deciziei nr. 1680/23.08.2013, s-a dispus numirea acestuia prin detașare in interesul învățământului in funcția de director adjunct pana la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar si, totodată, prin aceeași decizie, si-a rezervat dreptul de a dispune încetarea detașării la o data anterioara termenului prevăzut.
Într-adevăr, potrivit art. 254 ind. 1 din Legea educației naționale nr. 1/2011, (1)Personalul didactic titular în învățământul preuniversitar poate fi detașat în interesul învățământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unități/instituții de învățământ și unități conexe, la solicitarea acestuia, precum și pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an școlara conducerii unităților de învățământ, unităților conexe ale învățământului preuniversitar, inspectoratelor școlare și caselor corpului didactic și a funcțiilor de îndrumare și de control în inspectoratele școlare. Detașarea în interesul învățământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social și aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(2)Detașarea la cerere a personalului didactic titular în învățământul preuniversitar se realizează prin concurs sau concurs specific, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Detașarea la cerere a personalului didactic titular în învățământul preuniversitar se realizează pe o perioadă de cel mult 5 ani școlari consecutivi, cu păstrarea calității de titular în învățământul preuniversitar.
(3)Asigurarea conducerii unei unități de învățământ preuniversitar particular, până la organizarea concursului, dar nu mai mult de sfârșitul anului școlar, se poate realiza de cadre didactice care se disting prin calități profesionale, manageriale și morale, după cum urmează:
a)prin numirea în funcția de conducere de către conducerea persoanei juridice finanțatoare, la propunerea consiliului de administrație al unității de învățământ particular, a unui cadru didactic din cadrul unității de învățământ respective sau a unui cadru didactic pensionat; actul de numire se aduce la cunoștința inspectoratului școlar pe raza căruia își desfășoară activitatea unitatea școlară;
b)prin detașarea în interesul învățământului a cadrelor didactice titulare în învățământul preuniversitar de stat sau a cadrelor didactice titulare în alte unități de învățământ particular, la propunerea conducerii persoanei juridice finanțatoare și cu acordul scris al persoanelor solicitate, prin decizie a inspectorului școlar general.
Astfel, prin Decizia Inspectorului General nr. 1680/23.08.2012, reclamantul a fost numit, prin detașare în interesul învățământului în funcția de director adjunct la Liceul Teoretic "Henri C." C., începând cu data de 01.09.2012, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar în curs.
Detașarea în interesul învățământului, ca și încetarea detașării, sunt măsuri dispuse prin act administrativ de către inspectoratul școlar județean, însă din conținutul deciziei contestate nu reiese care motivul încetării detașării, înainte de organizarea vreunui concurs, precum și de sfârșitul anului școlar în curs, aceasta fiind nemotivată.
Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității actelor administrative potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, cum este cazul în speță.
Decizia nr. 141/27.03.2013 nu precizează care este motivul încetării detașării înainte de termen ori de îndeplinirea condiției privind organizarea vreunui concurs, situație care contravine și 31 alin. 2 din Constituție, în sensul că nu asigură informarea corectă a reclamantului cu privire la problema de interes personal analizată.
Instanța va respinge însă cererea privind repunerea reclamantului în funcția de director adjunct al Liceului Teoretic Henri C., având în vedere că termenul până la care ar fi fost numit reclamantul prin detașare în funcția de director adjunct ar fi fost cel mai târziu sfârșitul anului școlar în curs, care a expirat la data de 31.08.2013, potrivit Deciziei Inspectorului General nr. 1680/23.08.2012.
În ce privește obligarea pârâtului la plata către reclamant a unor despăgubiri, instanța o va admite, având în vedere că prin decizia contestată s-a produs părții o vătămare a dreptului recunoscut de lege și a interesului legitim, ceea ce impune, potrivit art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, pe lângă anularea acestuia și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri egale cu diferența dintre salariul primit de la data de 28.03.2013 pentru catedra rezervată și salariul pe care l-a primit anterior, specific funcției de director adjunct, calculată de la data de 28.03.2013, data încetării detașării și până la data de 31.08.2013, data la care a expirat detașarea, în lipsa organizării unui concurs pentru numirea unui director adjunct.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean D..
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de T. M. I., cu domiciliul in C., .. 55, ., . în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean D., cu sediul in C., .. 67 județul D.
Dispune anularea Deciziei nr. 141/27.03.2013 emisă de Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean D..
Respinge cererea privind repunerea reclamantului în funcția de director adjunct al Liceului Teoretic Henri C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul primit de la data de 28.03.2013, pentru catedra rezervată și salariul pe care l-a primit anterior, specific funcției de director adjunct, calculată de la data de 28.03.2013 și până la data de 31.08.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Președinte, J. S. | ||
Grefier, L. M. |
Red.J.S.
L.M. 28 Noiembrie 2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 8786/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1645/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
