Anulare act administrativ. Sentința nr. 6586/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6586/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1086/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6586/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta . P. LICHIDATOR JUDICIAR CII FARCAȘANU G., în contradictoriu cu pârâta D. G. F. P. D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons. jur. G. A. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar de către Cabinet Individual de Insolvență FARCAȘANU G., în calitate de lichidator judiciar pentru ., cerere prin care s-a precizat că nu se însușește acțiunea formulată de societatea reclamantă în contradictoriu cu DGFP D..
Față de precizarea depusă la dosar, instanța invocă, din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei.
Cons. jur. G. A., pentru pârâtă, solicită admiterea excepției invocate.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 15 ianuarie 2013 s-a înregistrat contestația formulată de reclamanta . împotriva Deciziei de Impunere înregistrată la DGFP D. sub nr. F-DJ 258/18.04.2012, a Raportului de Inspecție Fiscală Generală înregistrat sub nr F-DJ 214/18.04.2012 și a Procesului Verbal nr.261/12.04.2012, precum și a deciziei nr. 157/09.07.2012 emisă de către DGFP D. în soluționarea contestației formulate în procedura prealabilă și comunicată la 07.08.2012.
S-a solicitat anularea parțială a actelor administrative, cu privire la sumele de 158.869 lei reprezentând TVA și impozit pe veniturile din dividende, cu accesorii, precum și cu privire la suma despre care s-a apreciat că ar fi fost declarată în plus cu titlul de profit - punctele 1 și 2 din dispozitivul deciziei de soluționare pronunțate în procedura prealabilă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.242 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În motivarea contestației, s-a susținut că, în urma inspecției fiscale generale desfășurate la ., au fost stabilite în sarcina societății obligații suplimentare în cuantum de 726.990 lei din care debit 436.769 lei (TVA 51.116 lei, impozit pe veniturile din dividende 60.828 lei, contribuții 324.825 lei) și accesorii 290.221 lei.Totodată, a fost diminuat impozitul pe profit datorat cu suma de 40.166 lei.
Pentru a fi determinate obligațiile suplimentare, în ceea ce privește TVA, inspecția fiscală a reținut pe de o parte că societatea și-ar fi exercitat nelegal dreptul de deducere a taxei aferente unor tranzacții comerciale al căror scop economic nu a putut fi justificat cu documentele prezentate, iar pe de altă parte a indicat că o . furnizorii . declarat livrările în declarațiile recapitulative. Cu privire la impozitul pe dividende, acesta a fost stabilit ca urmare a aprecierii potrivit căreia tranzacțiile societății nu au putut fi justificate, situație în care plățile către furnizori au fost reîncadrate ca plată de dividende către asociați, pentru care se datorează impozit.. Impozitul pe veniturile din salarii și contribuțiile suplimentare au fost determinate ca urmare a declarațiilor date de administratorul societății în justificarea lipsei soldului de casă.
P. cererea înregistrată la DGFP D. sub nr._/28.05.2012 s-a solicitat anularea obligațiilor de plată stabilite de inspecția fiscală prin Decizia de Impunere -- F-DJ 258/18.04.2012, Raportul de Inspecție Fiscală Generală nr F-DJ 214/18.04.2012 și Procesul Verbal nr.261/12.04.2012.
Cu privire la calitatea persoanei care a promovat plângerea prealabilă administratorul Bagairea S.), s-a arătat faptul că în ceea ce privește Taxa pe Valoare Adăugată și impozitul pe dividende contestația a fost făcută în calitatea de reprezentant legal al societății, și a înțeles să solicite anularea acestor sume stabilite suplimentar în sarcina persoanei juridice, iar în ceea ce privește impozitul pe veniturile din salarii și contribuțiile la bugetele de asigurări solicitarea a vizat anularea constatărilor făcute cu privire la faptele personale ale administratorului, constatări care sunt prezente atât în actele administrative cât și în procesul verbal și care pot crea premisele antrenării unei răspunderi a administratorului în nume personal.
În procedura prealabilă, prin decizia nr. 157/09.07.2012 emisă de către DGFP D., a fost suspendată soluționarea contestației pentru suma de 568.121 lei reprezentând contribuții și accesorii (urmând ca soluționarea să fie reluată după finalizarea cercetării penale), și a fost respinsă ca neîntemeiată contestația pentru celelalte sume stabilite suplimentar . Pentru a respinge ca neîntemeiate primele două capete de cerere, organul jurisdicțional și-a însușit în totalitate punctul de vedere al controlului.
În această situație, cu privire la TVA, impozit pe dividende și profit obligații care fac obiectul prezentei cereri în anulare, reclamanta a arătat că își menține susținerile din procedura administrativă și a învederat următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate ale deciziei de impunere:
1) In primul rând, s-a susținut faptul că se impune anularea actelor contestate dat fiind faptul că nu a fost respectată o dispoziție imperativă a Codului de procedură fiscală, respectiv nu a fost comunicat proiectul de RIF și nu fost acordată contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Precizăm faptul că, deși o astfel de cerere (de constatare a nulității) a fost formulată în procedura prealabilă, asupra ei Serviciul Soluționare Contestații nu s-a pronunțat în nici un fel.
Potrivit art.107 din OG nr.92/2003 modificată, forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere,
"(2) Organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscală, care conține constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepția cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecției fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunță la acest drept și notifică acest fapt organelor de inspecție fiscală.
(3)Data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
(4)Contribuabilul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale."
Neexistând dovezi ale încercării de comunicare a proiectului de raport, spunem noi că a fost încălcat dreptul contribuabilului de a-și exprima punctul de vedere, impunându-se anularea actelor administrative.
2) Cu privire la TVA dedusă de societate și care a fost considerată TVA de plată de către inspecția fiscală, s-a considerat că aprecierile organului fiscal sunt nelegale, nefiind luate în considerare documentele justificative prezentate de societate, și s-au învederat, următoarele:
a) Referitor la TVA în cuantum de 7.668 lei, aferentă prestării serviciilor de transport de către ., s-a arătat faptul că pentru a aprecia că societatea nu și-a exercitat legal dreptul de deducere al taxei aferente prețului plătit prestatorului, organul de control înțelege să invoce numai prevederile art.145 alin.2 llt.a și ale art. 146 alin. 1 lit.a din Codul Fiscal.
Potrivit acestor dispoziții legale, "145(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile;", iar "746(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;".
Așa cum rezultă din chiar constatările consemnate în RIF, noi am prezentat facturile aferente prestării serviciilor iar acestea conțineau toate elementele obligatorii prevăzute de art. 155 din Codul Fiscal pentru a fi considerate documente justificative.
M. mult, așa cum s-a precizat în timpul controlului și așa cum s-a dovedit în procedura prealabilă, între reclamantă și prestator a fost încheiat contractul de transport nr.1/01.05.2004, prelungit prin acte adiționale, având ca obiect tocmai organizarea transportului rutier pentru marfa societății, marfă livrată furnizorilor din țară, livrări în urma cărora s-a realizat profit impozabil, și pentru care s-a colectat TVA.
În aceste condiții, este evident faptul că prestările au fost făcute în interesul activității impozabile, situație în care prezentarea documentului justificativ (facture) este suficientă pentru a aprecia asupra corectitudinii deducerii.
b) Aceeași situație se regăsește și în cazul TVA în cuantum de 2.904 lei aferentă prestării serviciilor de amenajare spațiu de către . SRL, în condițiile în care noi am făcut dovada necesității prestării acestor servicii (care au presupus racordarea la gaze a spațiului unde ne desfășuram activitatea, instalare termica, amenajare toaletă) și în condițiile în care am prezentat controlului facturile emise de prestator, fiind evidentă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.145 alin.2 lit.a și ale art.146 alin. 1 lit.a din Codul Fiscal pentru a putea deduce TVA.
c)Cu privire la tranzacțiile cu furnizorii enumerați la fila 20 din RIF, aferent cărora . a înregistrat TVA deductibilă în cuantum de 37.407 lei, s-a susținut faptul că aprecierea organului de control este extrem de superficială, raportat la următoarele aspecte:
Nedeclararea tranzacțiilor de către furnizori nu este în nici un fel imputabilă beneficiarului, nefiind o condiție pentru acordarea dreptului de deducere a taxei; așa cum rezultă din cuprinsul actelor administrative, noi am înregistrat taxa aferentă achizițiilor, am declarat-o în 394, culpa în neînregistrarea livrărilor fiind numai a furnizorilor noștri și neputând să atragă vreun fel de răspundere pentru beneficiarul de bună credință;
Bunurile achiziționate (reprezentând material consumabile - ață, nasturi, fermoare etc.) au fost înregistrate de societate în evidențe conform mențiunilor din facturi, si au concurat la obținerea de venituri impozabile, așa cum dovedim cu facturile de livrare la intern pe care le anexăm prezentei cereri;
Singura declarație la care se face vorbire în conturarea stării de fapt (anexa 4 la RIF), vizează o singură prestare (furnizor . SRL) și nu poate face în nici un fel dovada faptului că livrările de bunuri de la toate societățile enumerate nu ar fi contribuit la obținerea de venituri de către societatea noastră;
În ceea ce privește tranzacțiile cu contribuabili despre care se susține că ar fi inactivi, s-a învederat faptul că aprecierea organelor de inspecție fiscala nu este susținuta cu nici un fel de document - care obligatoriu trebuia precizat in Decizia de Impunere -legal intocmit si opozabil din care sa rezulte ca societățile furnizoare sunt declarate legal si publicate in Monitorul Oficial ca fiind inactive. P. urmare nu poate fi invocata nerespectarea prevederilor art. 146 alin.1 din Legea nr. 571/2003, atâta timp cat constatarea organului fiscal nu este susținuta cu documente si probe materiale din care sa rezulte ca la data efectuării de achiziții de mărfuri de la furnizorii noștri aceștia erau declarați legal inactivi.
S-a făcut precizarea ca mărfurile in cauza achiziționate de societatea reclamantă, au fost comercializate ulterior, societatea achitând contravaloarea acestora, înregistrând si declarând veniturile aferente, impozitul pe profit legal datorat si TVA aferenta vânzării.
Chiar și în situația în care furnizorii ar fi fost declarați legal inactiv, raportat la cele indicate în anexa 4 la RIF, s-a solicitat a se constata că este vorba despre numai 7 furnizori, respectiv de un număr de 8 achiziții din totalul de 39 analizate de inspecție, astfel că înlăturarea dreptului de deducere pentru absolut toate tranzacțiile încheiate de societate este cel puțin superficială, pentru celelalte societăți nefiind aplicabile dispozițiile legale indicate de inspecția fiscală
Concluzionând, cu atât mai mult cu cât în capitolul privitor la impozit pe profit aceste cheltuieli nu au fost considerate ca nedeductibile la calculul impozitului, vă solicităm să apreciați că în speță nu au fost încălcate dispozițiile egale indicate de control și să admiteți prezenta contestație.
În ceea ce privește impozitul pe profit, chiar și în condițiile în care nu a fost stabilit impozit suplimentar, s-a arătat că nu reclamanta nu este de acord cu constatările din actele administrative potrivit cărora nu ar fi deductibile cheltuielile mai sus enumerate, pentru motivele de fapt precizate.
Cu privire la impozitul pe veniturile din dividende în cuantum de 60.828 lei, în condițiile în care s-a dovedit în fapt și în drept că toate achizițiile și prestările de servicii au fost reale, și au contribuit la obținerea de venituri de către societate, fiind însoțite de facturi corect și legal întocmite, pentru marfa obținută și vândută clienților noi înregistrând și plătind atât impozitul aferent cât și TVA de colectat, s-a susținut că nu există temei legal al majorării soldului de casă și al nașterii unei baze impozabile suplimentare, asociaților nefiindu-le distribuite dividende pentru a stabili o astfel de obligație bugetară.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004 modificată și completată și ale OG nr.92/2003.
La termenul din data de 07 mai 2013 instanța a constatat că împotriva societății reclamante s-a deschis procedura insolvenței și a dispus citarea acesteia prin lichidatorul judiciar desemnat CII FARCAȘANU G. cu mențiunea de a preciza dacă își însușește acțiunea formulată în prezenta cauză.
Deși a fost legal citat, lichidatorul judiciar a precizat că nu-și însușește cererea formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției invocate, instanța constată că este învestită cu cererea reclamantei ., formulată prin administratorul social Bagairea M. S., având ca obiect anularea deciziei nr.157/2012, a deciziei de impunere 258/2012, a raportului de inspecție fiscală nr.214/2012 și a procesului verbal nr.261/2012, emise de pârât.
Se constată că în dosarul nr_/63/2012 al Tribunalului D., prin încheierea din 21.11.2012, a fost admisă cererea creditorului DGFP D., în temeiul art. 33 alin.6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a fost deschisă procedura simplificată de insolvență asupra debitoarei ., a fost dizolvată debitoarea și ridicat dreptul de administrare și în temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței a fost numit lichidator judiciar provizoriu CII F. G., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege.
În consecință, s-a dispus pentru termenul de astăzi citarea reclamantei prin lichidator judiciar provizoriu, cu obligația expresă pentru acesta de a menționa în termenul acordat dacă-și exprimă acordul asupra cererii formulate de reclamantă.
Legal citat, lichidatorul judiciar a precizat că nu-și însușește cererea formulată.
În aceste condiții, instanța apreciază că cererea formulată se impune anulată, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, față de dispozițiile art 25 din Legea nr 85/2006 potrivit cu care, după dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare, numai lichidatorul are atribuția de a conduce activitatea debitoarei, de a formula acțiuni în instanță și a reprezenta societatea.
Pe perioada lichidării, capacitatea de exercițiu există, însă se realizează prin intermediul lichidatorului judiciar.
Față de acestea, instanța apreciază că persoana juridică avea posibilitatea de a formula prezenta cerere, însă numai prin reprezentantul legal, respectiv lichidatorul judiciar desemnat, și că, în condițiile în care acesta nu a subscris cererii formulate, se impune anularea acesteia, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează cererea formulată de reclamanta . P. LICHIDATOR JUDICIAR CII FARCAȘANU G., cu sediul în C., .. 17C. ., ., în contradictoriu cu pârâta D. G. F. P. D., cu sediul în C., ..2, jud. D., constatând lipsa calității de reprezentant.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./24 Mai 2013
C.I./M.M,
| ← Pretentii. Sentința nr. 1645/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2228/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
