Anulare act administrativ. Sentința nr. 6896/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6896/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 4072/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6896/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . SRL și pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. C. pentru reclamantă și consilier juridic U. N. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G. C. pentru reclamantă arată că renunță la administrarea probei cu expertiză.
Consilier juridic U. N. pentru pârâtă este de acord.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat G. C. solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 20/29.01.2013 emisă in soluționarea contestației formulate în temeiul art. 205 si urm, din OG 92/2003 împotriva deciziei de impunere nr. F-DJ 927/22.09.2011 emisa de către D.G.F.P. D., anularea parțială a deciziei de impunere nr. F-DJ 927/22.09.2011 emisa de către D.G.F.P. D., precum si a raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 589/22.09.2011 întocmit de același unitate cu ocazia reverificărilor bazei de impozitare privind impozitul pe profit si TVA din perioada 01.01._08, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare constând în baza impozabilă stabilita suplimentar pentru impozitul pe profit 422.119 lei, impozit pe profit aferent profitului impozabil suplimentar 67.539 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit -30.055 lei, baza impozabilă stabilită suplimentar pentru TVA -422.119 lei, TVA- 80.203 lei, precum si majorări de întârziere aferente TVA-_ lei,, anularea deciziei de reverificare nr. 34/13.07.2011 emisa de către DGFP D..
Învederează că inspecția fiscala s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează aceasta materie, respectiv cu încălcarea principiului unicității inspecției fiscale, deoarece societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada 01.01._08 in ceea ce privește impozitul pe profit si pentru perioada 01.01._10
Organul fiscal avea sarcina de a justifica care sunt elementele noi ce îl îndreptățește sa reia inspecția fiscala si, de asemenea, cum au fost descoperite aceste elemente noi. In speța, in decizia de reverificare s-a menționat generic faptul ca motivul reverificării îl constituie apariția unor elemente suplimentare, care influențează rezultatele inspecției fiscale anterioare
Organul de inspecție fiscala realizează în mod nelegal ajustarea
veniturilor înregistrate de societate din tranzacția cu persoana fizica, in
condițiile in care pana la data de 14.05.2010, (data intrării in vigoare a Legii
nr. 76/2010 aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal) ajustarea
veniturilor sau cheltuielilor pentru a reflecta prețul de piața se realiza doar
pentru tranzacții între o persoana juridica din România si o persoana afiliata
nerezidenta.
Organul de inspecție fiscala a încălcat dispozițiile legale referitoare la reconsiderarea tranzacțiilor dintre persoane afiliate, deoarece nu a solicitat întocmirea si prezentarea dosarului preturilor de transfer de către contribuabil. Organul fiscal a efectuat in mod eronat ajustarea veniturilor societății cu suma suplimentara de 422.119 lei, care a constituit si baza suplimentara de impunere pentru TVA, fără sa tina cont de circumstanțele cazului individual, stabilind o stare de fapt fiscala care nu corespunde realității. Susține că organul fiscal trebuia să soluționeze contestație în funcție de sentința penală.
Consilier juridic U. N pentru pârâtă solicită respingerea contestației, menținerea
actelor administrativ contestate ca fiind legale și temeinice arătând că la baza stabilirii impozitului pe profit și TVA s-a avut în vedere metoda comparației din raportul de evaluare întocmit de LERO ADVANCED iar cele două tranzacții au avut loc la aproximativ o lună una față de cealaltă, diferența de preț fiind evidentă.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 18.02.2013, reclamanta . SRL a formulat cerere de chemare în judecată pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună in temeiul art. 218 din OG 92/2003 coroborat cu art. 1 alin. (1) si art. 8 din Legea 554/2004, anularea deciziei nr. 20/29.01.2013 emisă în soluționarea contestație formulate in temeiul art. 205 si urm, din OG 92/2003 împotriva deciziei de impunere nr. F-DJ 927/22.09.2011 emisa de către D.G.F.P. D., in temeiul art. 218 din OG 92/2003 coroborat cu art. 1 alin. (1) si art. 8 din Legea 554/2004, anularea parțiala a deciziei de impunere nr. F-DJ 927/22.09.2011 emisa de către D.G.F.P. D., precum si a raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 589/22.09.2011 întocmit de același unitate cu ocazia reverificărilor bazei de impozitare privind impozitul pe profit si TVA din perioada 01.01._08, in ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare constând in baza impozabila stabilita suplimentar pentru impozitul pe profit 422.119 lei, impozit pe profit aferent profitului impozabil suplimentar 67.539 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit -30.055 lei, baza impozabila stabilita suplimentar pentru TVA - 422.119 lei, TVA- 80.203 lei, precum si majorări de întârziere aferente TVA-_ lei, in temeiul art. 218 din OG 92/2003 coroborat cu art. 1 alin. (1) si art. 8 din Legea 554/2004, anularea deciziei de reverificare nr. 34/13.07.2011 emisa de către DGFP D. având in vedere următoarele considerente.
In fapt, prin decizia de reverificare nr. 34/13.07.2011 s-a dispus reverificarea obligațiilor fiscale constând in impozit pe profit si TVA pentru perioada 01.01._08, fiind supus astfel reverificării Raportul de inspecție fiscala nr. 3497/30.03.2010 si decizia de impunere nr. 458/31.03.2010.
In urma reverificării prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. F-DJ 927/22.09.2011 si prin raportul de inspecție fiscala nr.F-DJ 589 /22.09.201 l-anexa a acestei decizii s-au stabilit obligații fiscale suplimentare constând in baza impozabila stabilita suplimentar pentru impozitul pe profit 422.119 lei, impozit pe profit aferent profitului impozabil suplimentar 67.539 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit -30.055 lei, baza impozabila stabilita suplimentar pentru TVA -422.119 lei, TVA- 80.203 le^ precum si majorări de întârziere aferente TVA-_ lei.
Apreciază ca decizia de impunere si raportul de inspecție fiscale astfel emise sunt nelegale încălcându-se principiul aplicării unitare a legislației fiscale, dreptul contribuabilului de a fi ascultat, principiul unicității inspecției fiscale si netemeinice in ceea ce privește ajustarea veniturilor înregistrate de o persoana juridica din tranzacția cu o persoana fizica, aplicarea dispozițiilor art. 97 alin. (2) din OG 92/2003 si aplicarea si interpretarea dispozițiilor art. 11 din Legea 571/2003.
In ceea ce privește nelegalitatea actelor administrativ-fiscale contestate învederează că:
1 .Inspecția fiscala s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează aceasta materie, respectiv cu încălcarea principiului unicității inspecției fiscale, deoarece societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada 01.01._08 in ceea ce privește impozitul m profit si pentru perioada 01.01._10 in ceea ce privește TVHJ rezultatele inspecției fiscale fiind materializate in decizia nr. 458/31.03.2010 si raportul de inspecție fiscala nr. 3497/25.03.2010.
Potrivit principiului unicității inspecției fiscale, inspecția fiscala se efectuează o singura data pentru fiecare impozit sau taxa pentru fiecare perioada supusa controlului (art. 105 alin 3 prima teza din OG nr. 92/2003 in forma in vigoare la data de 13.07.2011- data deciziei de reverificare)
In acest sens, dispozițiile art. 98 alin. (3) din OG 92/2003 privind perioada inspecției fiscale prevăd ca inspecția fiscala se efectuează asupra creanțelor născute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale.
In consecința, la data verificării, respectiv luna iulie 2011 nu se mai putea analiza perioada fiscala 01.01._07 decât cu încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (3) din OG 92/2003.
Totuși, pe cale de excepție, potrivit art. 105 alin 3 teza a II a, se poate decide reverificarea unei perioade daca, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
Potrivit pct. 102.4 din HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003, datele suplimentare, necunoscute organelor de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale la un contribuabil, pe care se fundamentează decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta în situații, cum sunt:
a)efectuarea unui control încrucișat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit.
c) din Codul de procedură fiscală, asupra documentelor justificative ale unui grrup de contribuabili din care face parte și contribuabilul în cauză;
b)obținerea pe parcursul acțiunilor de inspecție fiscală efectuate la alți contribuabili a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecției fiscale;
c)solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituții îndreptățite potrivit legii;
d)informații obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
Din dispozițiile legale anterior citate rezulta ca, pentru a justifica îndeplinirea condițiilor legale de reluare a inspecției fiscale, organele de control au sarcina de a justifica care sunt elementele noi ce le îndreptățesc sa reia inspecția fiscala si, de asemenea, cum au fost descoperite aceste elemente noi.
In speța, in decizia de reverificare s-a menționat generic faptul ca motivul reverificării îl constituie apariția unor elemente suplimentare, care influențează rezultatele inspecției fiscale anterioare, date suplimentare constând in procesul nr. 323/12.07.2011 al AIF-DGFP D. SIFPJ 4.
D. fiind faptul ca decizia de reverificare este nemotivata, in sensul ca nu s-au menționat care sunt elementele noi (acte, fapte, etc) necunoscute la data inspecție fiscale anterioare, si nu s-a menționat cum au fost descoperite aceste elemente noi, face imposibila verificarea condițiilor legale de reluare a inspecției fiscale, ceea ce conduce la concluzia ca decizia de reverificare si rezultatul acesteia constând in decizia de impunere sunt lovite de nulitate. A permite reluarea inspecției fiscale, fără a motiva temeinic aceasta decizie (o decizie de excepție, după cum am arătat mai sus) ar face ca principiul unicității inspecției fiscale sa fie golit de substanța sa juridica, fiind o garanție fără acoperire.
In mod evident, între cele doua inspecții fiscale, nu a apărut nici un element nou, care sa nu fi fost cunoscut de organele de inspecție fiscala anterioare.
Mai mult, inspecția fiscala anterioara a concluzionat ca in ceea ce privește tranzacția ce a determinat modificarea bazei de impunere prin decizia nr. 927/22.09.2011 au fost determinate in mod corect impozitul pe profit si TVA, nestabilind diferențe de impozit si TVA pentru aceasta tranzacție.
In scop probator, anexează notele explicative date de administratorul societății in cadrul inspecției fiscale din anul 2010, din care rezulta faptul ca elementele de fapt ale tranzacției au fost accesibile organului de inspecție fiscala cu ocazia controlului efectuat inițial, inclusiv faptul ca imobilul a fost revândut de persoana fizica si care a fost prețul acestei tranzacții.
In concluzie, în mod evident nu exista nici un element suplimentar necunoscut organului de inspecție fiscala inițial care sa justifice reluarea inspecției fiscale.
2. Inspecția fiscala s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor referitoare la dreptul contribuabilului de a fi ascultat.
In acest sens, învederează că reclamantei prin reprezentanții săi nu i s-a solicitat un punct de vedere asupra actelor si faptelor comerciale, a modalității de efectuare a cestora ce au determinat modificarea bazei de impozitare in sensul majorării acesteia, dispozițiile art. 9 alin. (1) din OG 92/2003 prevăzând in mod expres ca înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele si împrejurările relevante in luarea deciziei.
Dispozițiile art. 49 alin. (1) din OG 92/2003 referitoare la mijloacele de proba prevăd ca organul fiscal in vederea determinării situației de fapt fiscale poate solicita informații contribuabilului si altor persoane, in acest fel asigurându-se respectarea principiului independentei inspecției fiscale (art. 105 alin. (5) din OG 92/2003) dar si cadrul legal de aplicare al dispozițiilor art. 106 din OG 92/2003 privind obligația de colaborare a contribuabilului prin furnizarea de informații.
Totodată, dispozițiile art. 103 alin. (2) din OG 92/2003 prevăd obligația organului de inspecție fiscala de a da posibilitatea contribuabilului de a-si exprima punctul de vedere cu privire la cele constatate, obligație nerespectată având in vedere ca excepțiile de stricta interpretare prevăzute de legiuitor, respectiv nemodificarea bazei de impozitare sau renunțarea la acest drept notificata organelor de inspecție fiscala nu-si găsesc aplicare in speța.
Nerespectarea acestor dispoziții legale reprezintă emiterea unei decizii de impunere in mod arbitrar, fără suport legal.
3. Inspecția fiscala s-a realizat cu încălcarea principiului aplicării unitare a legislației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art. 237 din OG 92/2003 inspecțiile fiscale începute înainte de data intrării in vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data când au fost începute.
Astfel, cu toate ca OG 92/2003 in vigoare la data începerii inspecției fiscale nu conținea noțiunea de "decizie de impunere" act administrativ-fiscal ce produce efecte si se poate emite cu începere de la 17.09.2011, data de intrare in vigoare a modificărilor OG 92/2003 prevăzute in OG 29/2011), organul de inspecție fiscala emite acest act la data de 13.07.2011
Ulterior, la data de 14.07.2011 emite aviz de inspecție fiscala prin care informează contribuabilul ca începând cu data de 15.08.2011 va face obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada 01.01._08 perioada analizata si anterior.
Ori, incoerenta in aplicarea legii procedural fiscale precum si lipsa referatului prevăzut de art. 102.6 din HG 1050/2004 atrag nulitatea actelor administrative-fiscale contestate.
In ceea ce privește netemeinicia actelor administrative-fiscale contestate învederează că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1618/11.07.2007, ., a vândut, iar Z. A. I. (fiul administratorului si asociatului unic al .) a cumpărat imobilul din C., ., jud D., prețul fiind de 21 1.896 lei, din care TVA 33.832,13 lei.
În data de 08.08.2007, Z. A. I. a revândut imobilul anterior menționat către M. Misu si M. M. D., cu prețul de 225.000 euro, echivalentul a 714.218 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare cu garanție reala imobiliara autentificat sub nr. 1936/2007.
Organul fiscal a întocmit procesul verbal nr. 323/12.07.2011 ca urmare a efectuării unui control inopinat in vederea verificării aspectelor sesizate prin adresa nr. 5920/16.06.2011, in care concluzionează ca tranzacția de vânzare a proprietății din C., . nu s-a desfășurat in termeni comerciali de piața libera si ca valoarea de piața a proprietății de 784.390 lei este mai apropiata de prețul de revânzare a proprietății in suma de 714.218 lei către familia M., fapt ce are influente cu privire la sumele declarate la bugetul de stat.
S-a emis decizia de reverificare nr. 34/13.07.2011, in conformitate cu prevederile art. 105 alin 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, rep.
In urma inspecției fiscale desfășurata in perioada 16.08._11, au fost întocmite Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr.F-DJ 927/22.09.2011, raportul de inspecție fiscala nr. F-DJ 589 /22.09.2011 si procesul verbal nr. 496/23.09.2011
Așadar, organul de inspecție fiscala constata ca valoarea de piața a proprietății de 784.390 lei este apropiata de valoarea de vânzare a acestuia de 714.218 lei, suma care este mai mare decât valoarea de cumpărare de 211.896 lei.
Pentru a concluziona in acest sens, organul de inspecție fiscala s-a bazat in exclusivitate pe raportul de evaluare întocmit sub nr. 2302/31.07.2007, pentru beneficiarii M. Misu si M. M. D., in vederea contractării unui credit ipotecar de la VOLKSBANK C., de către aceștia. Prin acest raport, s-a evaluat proprietatea (casa si teren aferent in suprafața de 243 mp) situata in . prin doua metode, care a condus la obținerea următoarelor rezultate:
- 784.390 lei, prin metoda costurilor
-786.340 lei, prin metoda comparației directe
Organul de inspecție fiscala apreciază ca tranzacția de vânzare intre societatea reclamantă si Z. A. I. nu s-a desfășurat in termeni comerciali de piața libera si ca prețul plătit de 211.896 lei este mult mai mic decât valoarea de piața a proprietății tranzactionate de 714.218 lei.
In consecința, prin reconsiderarea tranzacției în cauza, in temeiul art. 11 alin 2 din Codul fiscal, organul fiscal apreciază ca prețul de vânzare intre societate si persona fizica este de 714.218 lei, si stabilește o diferența de 502.322 lei (714.218 lei - 211.896 lei), din care TVA 80.203 lei (502.322 X19/119). Astfel:
- suma de 422.119 lei (502.322 lei - 80.203 lei) reprezintă profit impozabil suplimentar aferent vânzării imobilului anterior menționat, căreia ii corespunde un impozit pe profit in suma de_ lei (_ x l6%)
- suma de 80.203 lei reprezintă TVA suplimentara.
Procedând astfel
1. Organul de inspecție fiscala realizează in mod nelegal ajustarea veniturilor înregistrate de societate din tranzacția cu persoana fizica, în condițiile in care pana la data de 14.05.2010, (data intrării in vigoare a Legii nr. 76/2010 aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal) ajustarea veniturilor sau cheltuielilor pentru a reflecta prețul de piața se realiza doar pentru tranzacții intre o persoana juridica din România si o persoana afiliata nerezidenta..
În condițiile in care tranzacția in cauza s-a realizat in luna iulie 2007 organul fiscal in mod netemeinic si nelegal, a aplicat retroactiv un text legal unei situații juridice produsa anterior intrării acestuia in vigoare.
Astfel, prin Legea nr. 76 din 6 mai 2010 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr. 307 din 11 mai 2010, alineatul 2 al art. 11 din Codul Fiscal a fost modificat, textul respectiv fiind in vigoare si in prezent:
Înainte de aceasta modificare, textul alineatului 2 avea următoarea forma: "In cadrul unei tranzacții între persoane române și persoane nerezidente afiliate, precum și între persoane române afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode ".
Art. 11 (2) in vigoare începând cu data de 06.05.2010 - "In cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției" iar normele metodologice aprobate prin HG nr 44/2004 in forma in vigoare pana la data de 03.08.2010, stabileau principiile de ajustare a veniturilor si cheltuielilor intre persoana juridica romana si un afiliat nerezident.
Pct. 22. din HG nr. 44/2004 (in forma in vigoare pana la data de 03.08.2010): Autoritățile fiscale din România pot, în scopul calculării obligațiilor fiscale ale persoanelor afiliate, să reconsidere evidențele persoanei afiliate din România, în scopul examinării fiscale, dacă în urma relațiilor speciale dintre persoana afiliată română și cea străină aceste evidențe nu reflectă profiturile reale impozabile ce provin din România.
2. Organul de inspecție fiscala a încălcat dispozițiile legale referitoare la reconsiderarea tranzacțiilor dintre persoane afiliate, deoarece nu a solicitat întocmirea si prezentarea dosarului preturilor de transfer de către contribuabil.
Potrivit art. 97 alin. (2) din OG nr. 92/2003, in vederea stabilirii prețurilor de transfer, contribuabilii care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate au obligația ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească și să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul prețurilor de transfer. Conținutul dosarului prețurilor de transfer va fi aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin OPANAF nr. 222/2008 privind conținutul dosarului prețurilor de transfer, s-a reglementat prezentarea dosarului preturilor de transfer pentru ca un contribuabil sa poată sa justifice cuantumul preturilor practicate cu persoana afiliată. Numai refuzul sau prezentarea incompleta a dosarului preturilor de transfer da dreptul organului fiscal de a realiza ajustarea veniturilor/cheltuielilor din tranzacția cu persoana afiliata.
ART. 3 din OPANAF nr. 222/2008:
(1)Refuzul de prezentare a dosarului prețurilor de transfer sau prezentarea incompletă a acestuia la termenul stabilit de către organele fiscale reprezintă efectuarea de tranzacții cu persoane afiliate fără justificarea cuantumului prețurilor de transfer practicate.
(2)Organele fiscale competente, în cazul efectuării de către contribuabil de tranzacții cu persoane afiliate fără justificarea cuantumului prețurilor de transfer practicate, vor estima cuantumul prețurilor de transfer.
Ori, prin nerespectarea acestor prevederi legale, dispozițiile art. 1 1 alin. (2) lit. c) din legea 571/2003 in vigoare la data efectuării tranzacției referitoare la metoda prețului de revanzare, prin care prețul de piața al unei tranzacții intre persoane afiliate se stabilește pe baza prețului de revanzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli si marja de profit, au fost inculcate, prețul de piața nefiind stabilit conform normelor legale,nescăzându-se cheltuielile si marja de profit.
3. Organul fiscal a efectuat in mod eronat ajustarea veniturilor societății cu suma suplimentara de 422.119 lei, care a constituit si baza suplimentara de impunere pentru TVA, fara sa tina cont de circumstanțele cazului individual, stabilind o stare de fapt fiscala care nu corespunde realității.
Organul de inspecție fiscala a ignorat explicațiile furnizate din care rezulta ca diferența de preț intre cele doua tranzacții este justificata de faptul ca, cele doua tranzacții au avut ca obiect același imobil dar aflat in stadii de execuție diferite.
In cazul tranzacției dintre societate si persoana fizica (data tranzacției 11.07.2010) s-a vândut un imobil a cărui execuție nu era finalizata (stadiul construcției era: fundația din beton armat, zidărie din cărămida cu stâlpii din beton armat, placa din beton armat, șarpanta din lemn, învelitoare din tabla lindab; imobilul nu avea tâmplărie, tencuieli, instalații sanitare, instalații electrice, instalații termice), in vreme ce tranzacția încheiata de persoana fizica cu familia M. a avut ca obiect același imobil insa complet finisat (data tranzacției 08.08.2007).
Prețul de vânzare al imobilului către persoana fizica a fost stabilit având in vedere costurile înregistrate in contabilitate cu construirea acestui imobil la care s - a adăugat o marja de profit de 5%, marja practicata de societate pentru astfel de tranzacții in raporturile cu terții.
Organul de inspecție fiscala pune la îndoiala stadiul de execuție al imobilului la data primei tranzacții si considera in mod absolut netemeinic ca imobilul era finalizat încă de la data primei tranzacții, ignorând evidenta contabila a societății (contul fisei tehnice a construcției unde sunt înregistrate doar consumuri de materiale si manopera aferente pana la stadiul "de roșu" neexistând cheltuieli cu finisaje sau orice fel de instalații.)- anexează contul fisei tehnice.
De altfel, după întocmirea fisei tehnice si a PVRTL nr._/16.12.2005 societatea a introdus utilitățile, pana la acea data imobilul nefiind conectat la acestea ci doar având posibilitatea conectării.
Mai mult decât atât, in contractul de vânzare-cumpărare încheiat intre subscrisa, in calitate de vânzător si Z. A., in calitate de cumpărător se specifica la obiectul contractului fără îmbunătățiri.
In raportul de evaluare realizat de . SRL, având ca beneficiar pe M. M. D., întocmit in data de 31.07.2010 in vederea contractării de către aceasta a unui credit bancar, se precizează ca imobilul este finisat. D. având in vedere aceasta constatare, organul fiscal concluzionează, in mod netemeinic, ca in data de 11.07.2010( data primei vânzări) imobilul era finisat.
Mai mult, acest raport de evaluare, pe care organul fiscal si-a întemeiat concluziile in ceea ce privește prețul de piața al imobilului si in ceea ce privește stadiul de execuție al lucrărilor nu ne este opozabil, deoarece societatea noastră a fost terța fata de aceasta operațiune, iar chiar din conținutul raportului rezulta ca acest raport este destinat numai scopului (stabilirea valorii de piața a proprietății mai sus menționate ce urmează a se constitui garanție materiala pentru un credit solicita de M. M. D. - pct.l.l.din raport) si numai pentru uzul destinatarului (pct.2.3 din raport).
Având in vedere cele mai sus menționate consideram ca societatea noastră nu datorează diferențele de creanțe fiscale stabilite de organul de inspecție fiscala si pe cale de consecința, nici majorările de întârziere, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
In ceea ce privește decizia nr. 20/29.01.2013, va învederam ca in soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere, paratul nu a avut in vedere sentința penala nr. 419/15.10.2012 pronunțata de Tribunalul D. in cadrul dosarului penal nr._/63/2012, definitiva, sentința potrivit căreia s-a stabilit ca in ceea ce privește elementele constitutive al infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a din Legea nr. 241/2005, acestea nu sunt întrunite nici sub aspect obiectiv, nici sub aspect subiectiv.
Prin urmare starea de fapt, reținuta de către organele de control fiscal este infirmata de existenta rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 511/II/2/2012 dispusa de P. de pe lângă Tribunalul D. in dosarul nr. 317/P/2012 privind pe Z. A., administratorul statutar al societății subscrise, ipoteza consacrata legislativ de dispozițiile art. 264 C.pr.pen, rechizitoriul este valabil si iși produce efecte pana la infirmarea sa, aspect procedural neintervenit.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) C.pr.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat in fata instanței civile cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârșit-o si a vinovăției acesteia.
Astfel, prin s.p. nr. 419/15.10.2012, in ceea ce privește starea de fapt si vinovăția peroanei s-a stabilit ca, „din înscrisurile depuse rezulta ca la data de 1 1.07.2007, . SRL, prin administratorul sau Z. A., a vândut persoanei fizice Z. A. (fiul acesteia), proprietatea imobiliara din C., ., prețul tranzacției fiind in suma de 211.896 lei, iar la data de 13.07.2007 Z. A. I. a incheiat un antecontract de vânzare a acestui imobil, contractul de vânzare-cumpărare către soții M. încheindu-se la data de 08.08.2007, pentru suma de 714.218 lei.
In privința acestei tranzacții, DGFP D. a susținut ca societatea a denaturat baza impozabila si a diminuat sumele datorate bugetului de stat cu titlu de TVA si impozit pe profit.
O astfel de susținere nu poate fi reținuta deoarece, daca făptuitoare ar fi urmărit diminuarea sumelor datorate statului, suma de bani obținută de Z. A. in urma revânzării ar fi revenit făptuitoarei sau societății administrate de aceasta, ori in cauza nu exista nici o dovada in acest sens, după cum nu exista nici o dovada a vreunei înțelegeri intre făptuitoare si fiul sau.
Mai mult, cumpărătorii M. M. D. si M. Misu au negociat si au plătit prețului lui Z. A. I. fără ca intre aceștia si făptuitoare sa existe vreun fel de negociere.
De altfel, din actele depuse rezulta ca suma de bani obținută in urma revanzarii imobilului a fost folosita de Z. A. in interesul sau.
In consecința, fata de aceste argumente, simplul fapt ca la doua zile după încheierea contractului de vânzare-cumpărare intre CS Z. C. CONSTRUCT SRL si Z. A. acesta a revândut imobilul nu poate conduce automat la . concluzia ca intre cei doi a existat o înțelegere pentru ca făptuitoare saț săvârșească infracțiunea de evaziune fiscala".
In consecința, în temeiul art. 22 C.pr.pen. si art. 1200 pct. 4 C.civ., inteleg sa invoce puterea de lucru judecat a sentinței penale nr. 419/2012 pronunțata de către Tribunalul D., in sensul ca principiul puterii lucrului judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza si fiind purtat intre aceleași parți, ci si contrazicerea intre doua hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute . definitiva printr-o alta hotărâre judecătoreasca posterioara, data in alt proces, interpretare data dispozițiilor art. 1200 pct. 4 C.civ. atât doctrinar, cat si jurisprudențial (M. Tabarca, Excepții procesuale in procesul civil, Editura Universul Juridic, 2006, pag. 354, unde sunt citați si I. S., S. Zilberstein, I. D., V. D., E. F. si Tribunalul Suprem, secția civila, decizia nr. 144/1971; Tribunalul Sibiu, decizia civila nr. 921/2002 in revista „Dreptul" nr.6/2003).
Ori, organul de soluționare a contestației formulate nu a avut in vedere aceasta stare de fapt, încălcând astfel dispozițiile art. 22 C.pr.pen, ci s-a limitat in a reedita considerentele menționate in cuprinsul raportului de inspecție fiscala, considerente stabilite eronat de către instanțele de judecata.
Învederează ca organul de soluționare a contestațiilor nu s-a pronunțat asupra petitului privind anularea deciziei de reverificare.
La data de 10.05.2013, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare a arătat că prin acțiunea formulată, . SRL contestă următoarele acte: -Decizia nr.20/29.01.2013 de soluționare a contestației, în totalitate - decizia de impunere nr.F-DJ 927/22.09.2011 și raportul de inspecție fiscală, numai parțial Suma care face obiectul contestației este de 266.084 lei reprezentând impozit pe profit in suma de 67.539 lei si accesorii aferente in suma de 30.055 lei si T.V.A. in suma de 80.203 lei si accesorii aferente in suma de 88.287 lei, suma stabilita prin Decizia privind obligațiile de plata suplimentare nr.F-DJ nr. 927/22.09.2011.
Consideră că acțiunea reclamantei nu poate fi soluționată favorabil, avându-se în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la primul capăt de cerere, ce privește anularea Deciziei de reverificare, învederează următoarele:
In ceea ce privește anularea Deciziei de impunere ca urmare a faptului ca s-a realizat cu încălcarea principiului unicității inspecției fiscale, deoarece S.C. Z. C. Construct S.R.L. a mai făcut obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada 01.01._08 in ceea ce privește impozitul pe profit si pentru perioada 01.01._10 in ceea ce privește T.V.A., rezultatele controlului fiind materializate in decizia de impunere nr. 458/31.03.2010, reclamanta susține ca reverificarea perioadei 01.01._7 s-a efectuat fără existenta unui element nou necunoscut inspecției fiscale inițiale care sa justifice reluarea inspecției fiscale si in afara perioadei de prescripție.
Pornind de la aceste afirmații, face următoarele precizări:
In perioada verificata a avut loc tranzacția imobiliara ce face obiectul prezentei cauze si despre aceasta tranzacție organul de inspecție fiscala a solicitat si primit de la părți note explicative scrise cu privire la justețea prezentei tranzacții, părțile fiind . afiliere.
La acea data părțile au declarat in scris, pe proprie răspundere, că prețul tranzacției de 211.896 lei a fost just raportat la stadiul fizic de execuție al imobilului
In susținerea prețului de 211.896 lei fata de prețul de 714.218 lei obținut la revanzare de către Z. A. Mie, acesta împreună cu mama sa au declarat ca la data primei vânzări (11.07.2007), construcția era la stadiul "de roșu"(fără finisaje, fără instalații) fata de declarația data pe propria răspundere de parți, ulterior inspecției fiscale au apărut informații necunoscute la data primei inspecții care au adus elemente noi privind stadiul construcției si prețul obținut la revanzare către beneficiarul final,M. Misu de 714.218 lei aspecte consemnate în Procesul verbal de control inopinat incheiat sub nr. 323/12.07.2011 transmis către S.C. Z. C. Construct SRL.
Probele materiale in susținerea temeiului de drept al decizie de reverificare nr. 34/13.07.2011 au fost următoarele:
- Sesizarea d-lui Ploscianu N., . 402 b, apt. 4, înregistrata la D.G.F.P.-A.I.F.D. sub nr. 5920 din 16.06.2011 prin care reclama ca ,in anul 2006(2007), firma S.C. Z. C. Construct SRL, prin administratorul Z. A., vinde către Z. A. llie, fiul acesteia un imobil - clădire tip vila cu etaj si mansarda cu suma de 180.000 lei, casa situate in zona centrala a orașului si vânduta sub prețul imobilului. Ploscianu N. mai sesizează ca Z. Adrain llie revinde imobilul cu suma de 7 miliarde lei (ROL) către persoana fizica. Ambele operațiuni s-au derulat in luna iulie, obținându-se pentru a doua vânzare o diferența de aproape 3 miliarde lei(ROL);
- Informațiile puse la dispoziție de VOLKSBANK ROMÂNIA - SUCURSALA C. care, în baza art. 54 alin. 4 din O.G .nr. 92/2003 R privind Codul de procedura fiscala, modificat prin O.U.G. 54/2010;
- Raportul de evaluare pentru proprietatea din C. . transmis cu adresa nr. 2660/01.07.2011 de VOLKSBANK ROMÂNIA -SUCURSALA C., întocmit de S.C. LERO ADVANCED CONSULTING S.R.L. la data de 31.07.2007,prin care se identifica, descrie si se stabilește valoarea de piața a obiectului evaluat.
- Precontractul de vânzare cumpărare cu garanție reala imobiliara nr. 1936/08.08.2007 in care VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. apare in calitate de creditor-ipotecar.
Aceste informații au constituit elementele noi care au stat la baza întocmirii deciziei de reverificare nr. 34/13.07.2011,conform art. 105 alin.(3) din O.G. nr. 92/2003 republicata in vigoare la data controlului inopinat.
De asemenea, mai precizează că, in conformitate cu prevederile art. 91 alin.(1) si (20 din O.G. nr. 92/2003 republicata "Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu excepția cazului in care legea dispune altfel. Termenul de prescripție dreptului prevăzut la alin.(1) începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune astfel".
In fapt organul de inspecție fiscala a constatat ca tranzacția de vânzare a proprietății din C. . nu s-a desfășurat in termeni comerciali de piața libera si ca prețul de cumpărare plătit de Z. A. llie (aflat in relații de afiliere cu administrator S.C. Z. C. Construct S.R.L., Z. A. de 211.896 lei este diferit (este mult mai mic ) decât valoarea de piața a proprietății tranzactionate (vila +teren) de 748.390 lei, suma apropiata de valoarea de revanzare a acestuia de 714.218 lei către familia M., fapt ce are influente cu privire la sumele declarate la bugetul de stat, in perioada iulie - decembrie 2007, privind impozitul pe profit si T.V.A.
S.C. Z. C. Construct S.R.L. în baza Hotărârii nr. 92 a Consiliului Local Municipal C., a edificat locuința (vila P+1) din C., ..
In data de 11.07.2007 S.C. Z. C. Construct S.R.L. a vândut proprietatea imobiliara din C. . persoanei fizice Z. Adrain llie conform Contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1618/11.07.2007 si a facturii fiscale întocmite sub nr._/11.07.2007 pentru prețul de 211.896 lei din care T.V.A. in suma de 33.832,13 lei. La un timp ,de aproape o luna in data de 08.08.2007, Z. A. llie a revândut imobilul P+1 din C. . plus teren 243 mp, către M. Misu si M. M. D. cu prețul de 225.000 euro echivalent a 714.218 lei conform Contractului de vânzare-cumpărare cu garanție reala imobiliara.
Referitor la câștigul in suma de 225.000 euro realizat de Z. A. llie din tranzacția imobiliara, acesta a declarat organelor de control ca o parte din câștigul obținut in suma de 140.000 euro a cheltuit-o pentru definitivarea construcției, dar nu a ținut o evidenta pe documente (pentru cheltuielile de finisaje: tencuieli, zugrăveli, parchet, V gresie faianța,instalații ,etc).
Pentru clarificarea situației imobilului privind lucrările efectuate si stadiul acestor lucrări la momentul vânzării imobilului, organele de inspecție fiscala au solicitat, cu adresa nr. 6282/27.06.2011 către VOLSBANK ROMANIA-SUCURSALA C., documente care au stat la baza aprobării creditului ipotecar lui M. Misu si M. D. M. pentru cumpărarea imobilului din C. de la Z. A. I..
S-a constatat ca valoarea de piața a proprietății tranzacționate(vila +teren)este apropiata de valoarea de vânzare a acestuia de 714.218 lei,suma care este cu mult mai mare decât valoarea de cumpărare de 211.896 lei. La stabilirea preturilor de transfer s-au folosit metodele cost plus si comparației cum s-a prezentat in raportul de evaluare întocmit de . CONSULTING S.R.L. La data de 31.07.2007 sub nr. 2302/31.07.2007 cu respectarea prevederilor art. 11 alin. 920 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Hotărârea nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Din compararea prețului de piața final, la data de 11.07.2007 al clădirii +teren din C. ,. județul D. de 714.218 lei, cu prețul de vânzare la aceeași data a proprietății in suma de 211.896 lei, rezulta o diferența de 502.322 lei, din care T.V.A. in suma de 80.203 lei.
Diferența dintre cele doua sume (_-_ ) este de 422.119 lei ,suma ce reprezintă profit impozabil suplimentar aferent vânzării clădirii teren din C. ., rezultat prin reconsiderarea tranzacției in cauza, in conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Prin fapta de mai sus, societatea a diminuat obligațiile de plata fata de bugetul de stat privind impozitul pe profit cu suma de 67.539 lei, având scadenta la 25.10.2007.
Pentru neplata la termenele legale a obligațiilor suplimentare, inspecția fiscala a calculat accesorii in conformitate cu prevederile art.119, 120 si 120 A 1 din O.G. nr. 92/2003 in suma de 30.055 lei.
Având in vedere cele prezentate mai sus si prevederile art.11 alin.(1) din Legea nr. 571/2003, organele de control au procedat la reconsiderarea tranzacției imobiliare privind proprietatea S.C. Z. C. Construct S.R.L. din C. . si determinarea prețului de piața al tranzacției, efectuate, precum si T.V.A. colectata aferenta.
Din compararea prețului final la data de 11.07.2007, al clădirii teren, in suma de 714.218 lei, cu prețul de vânzare la aceeași data a proprietății in suma de 211.896 lei, rezulta o diferența de 502.322 lei din care T.V.A. in suma de_ lei.
Suma de_ lei reprezintă T.V.A. suplimentar aferent vânzării, rezultat din reconsiderarea tranzacției in cauza, in conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
„(2) în cadrul unei tranzacții între persoane române și persoane nerezidente afiliate, precum și între persoane române afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției.".
Pentru neplata la termenele legale a obligațiilor suplimentare, inspecția fiscala a calculat accesorii in conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, art. 119, art. 120 si 120 A1 .accesorii aferente T.V.A. de plata in suma de 88.287 lei din care majorări de întârziere 76.257 lei si penalități de întârziere 12.030 lei.
Opinam că organul de inspecție fiscala nu a încălcat dispozițiile legale referitoare la reconsiderarea tranzacțiilor dintre persoane afiliate pentru ca nu a solicitat întocmirea si prezentarea dosarului preturilor de transfer de către contribuabil, deoarece Ordinul nr. 222 din 8 februarie 2008 privind conținutul dosarului preturilor de transfer a intrat in vigoare în anul 2008, iar tranzacțiile imobiliare in cauza au fost efectuate in anul 2007(11.07.2007, respectiv 08.08.2007).
Aceasta tranzacție imobiliara intre persoane afiliate, la data efectuării ei, intra sub incidența prevederilor art. 11 alin.(2) din Legea nr. 571/2003 care stabilește că:
"(2) în cadrul unei tranzacții între persoane române și persoane nerezidente afiliate, precum și între persoane române afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode:
a) metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza preturii plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente.
b) metoda cost-plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare;
c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit;
d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică."
Se mai constata ca având in vedere PVRTL_ din 6.12.2005 .Raporturile de evaluare din 31.07 2007 si Nota explicativa a cumpărătorului final, M. Misu, din care rezulta ca la data vânzării, imobilul era finisat si avea îmbunătățiri, iar instalațiile erau desfășurate in clădire, consideră ca stadiul fizic de execuție al clădirii era acelasi atat la 11.07.2007, cat si la 08.08.2007,iar prețul de piața este egal cu valoarea evaluate stabilita prin raportul de evaluare nr. 2302/31.07.2007, întocmit conform prevederilor art. 11, alin.(2) din Legea nr. 571/2003.
Scopul evaluării a fost de stabilire a valorii (prețului) de piața, care reprezintă suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata la data evaluării, intre un vânzător decis si un comparator hotărât . preț determinat obiectiv.
In raportul de evaluare întocmit de evaluator autorizat ANEVAR sub nr. 2302/31.07.2007, s-a determinat prețul de piața al imobilului in cauza de 783.490 lei prin metoda costurilor si 786.340 lei prin metoda comparației directe. Obiectul evaluat a fost identificat si descris: Starea tehnica a imobilului este buna, instalațiile funcționale sunt constituite din instalație electrica de iluminat, instalație sanitara, instalație de încălzire si instalație gaze naturale.
Din fotografiile puse la dosar se constata ca imobilul este in stare finisata are tâmplărie PVC si geamuri termopan, instalațiile electrice, sanitare, centrala termica are împrejmuire din gard de zidărie finisata vopsita cu gard cu poarta metalica ornamentala, stare fizica a construcției constatata si de cumpărător (M. Misu) în data de 13.07.2011, data plații avansului, dar total diferita de cea declarata de vânzător (Z. A. Mie). Concluzionând constatam ca in doua zile (perioada de la data cumpărării imobilului (11.07.2007) de către Z. A. Mie si data (13.07.2007) plații avansului de către M. Misu) nu putea fi adusa clădirea de la stadiul "de roșu" la stadiu "de finisat "si deci lucrările de construcții pentru terminarea - finisarea clădirii au fost efectuate înainte de 11.07.2007, data cumpărării imobilului de către Z. A. llie de la Z. A. llie de la S.C. Z. C. Construct S.R.L.
2. In ceea ce privește taxa pe valoarea adăugata in suma de_ lei, face următoarele precizări:
In fapt, organul de inspecție fiscala a constatat ca așa cum s-a prezentat la Capitolul I din Raportul de inspecție fiscala nr. 589/22.09.2011 ca tranzacția de vânzare a proprietății din C. . nu s-a desfășurat in termeni comerciali de piata libera si ca prețul de cumpărare plătit de Z. A. llie (aflat in relații de afiliere cu S.C. Z. C. Construct S.R.L.,Z. A.) de 211.896 lei, este diferit(este mult mai mic) decât valoarea de piața a proprietății (vila +teren) tranzacționate de 784.390 lei, suma apropiata de valoarea de vânzare a acestuia de 714.218 lei către familia M., fapt ce are influente cu privire la sumele declarate la bugetul de stat, in perioada iulie-decembrie 2007, privind T.V.A.
Având in vedere cele prezentate mai sus si prevederile art. 11 alin.(1) din Legea nr. 571/2003, organele de inspecție fiscala au procedat la reconsiderarea tranzacției imobiliare privind proprietatea S.C. Z. C. Construct S.R.L. din . si determinarea prețului de piața al tranzacției, efectiv precum si a T.V.A. colectata aferenta.
Valoarea finala de piața a proprietății tranzacționate consemnata in contractul nr. 1936/2007, la revânzarea proprietății este de 714.218 lei.
Din compararea prețului de piața final la data de 11.07.2007, al clădirii +teren din C. . județul D., in suma de 714.218 lei, cu prețul de vânzare la aceeași data a proprietății in suma de 211.896 lei, rezulta o diferența de 502.322 lei (_-_) din care T.V.A. in suma de_ lei (_ x 19/119).
Suma de_ lei reprezintă T.V.A. suplimentar aferent vânzării clădirii+teren din C. . județul D., rezultat prin reconsiderarea tranzacției in cauza in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
"(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
1ˆ1 Autoritățile fiscale pot sau nu ia in considerare o tranzacție efectuata de un contribuabil declarat inactive prin Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
(2) în cadrul unei tranzacții între persoane române și persoane nerezidente afiliate, precum și între persoane române afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode:
a) metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;"
3. Cu privire la majorările de întârziere pentru impozitul pe profit si T.V.A având in vedere faptul ca stabilirea de majorări de întârziere aferente in sarcina societății contestatoare reprezintă măsura accesorie in raport cu debitele, iar in sarcina societății au fost reținute debite de natura impozitului pe profit si TVA aceasta datorează si aceste sume cu titlu de majorări de întârziere reprezentând măsura accesorie, conform principiului de drept accesorium sequitur principalem ".
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.115-118 C.pr.civ.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin decizia de reverificare nr. 34/13.07.2011 s-a dispus reverificarea obligațiilor fiscale constând in impozit pe profit si TVA pentru perioada 01.01._08, fiind supus astfel reverificării Raportul de inspecție fiscala nr. 3497/30.03.2010 si decizia de impunere nr. 458/31.03.2010.
In urma reverificării prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 927/22.09.2011 si prin raportul de inspecție fiscala s-au stabilit obligații fiscale suplimentare constând în baza impozabila stabilita suplimentar pentru impozitul pe profit 422.119 lei, impozit pe profit aferent profitului impozabil suplimentar 67.539 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit - 30.055 lei, baza impozabila stabilita suplimentar pentru TVA - 422.119 lei, TVA - 80.203 lei precum si majorări de întârziere aferente TVA -_ lei.
Reclamanta a susținut că inspecția fiscala s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează aceasta materie, respectiv cu încălcarea principiului unicității inspecției fiscale, deoarece societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale pentru perioada 01.01._08 in ceea ce privește impozitul m profit si pentru perioada 01.01._10 in ceea ce privește TVHJ rezultatele inspecției fiscale fiind materializate in decizia nr. 458/31.03.2010 si raportul de inspecție fiscala nr. 3497/25.03.2010.
Potrivit disp. art. 105 alin. 3 din Codul de procedură fiscală "Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora".
Din probele administrate, rezultă că Decizia de reverificare nr. 34/13.07.2011 a fost întocmită în conformitate cu dispozițiile amintite, întrucât s-a bazat pe elemente noi, necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificării, respectiv: sesizarea numitului Ploscianu N., informațiile puse la dispoziție de VOLKSBANK ROMÂNIA - SUCURSALA C., Raportul de evaluare pentru proprietatea din C. . transmis cu adresa nr. 2660/01.07.2011 de VOLKSBANK ROMÂNIA -SUCURSALA C., întocmit de S.C. LERO ADVANCED CONSULTING S.R.L. la data de 31.07.2007, prin care se identifica, descrie si se stabilește valoarea de piața a obiectului evaluat, Precontractul de vânzare cumpărare cu garanție reala imobiliara nr. 1936/08.08.2007 in care VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. apare in calitate de creditor-ipotecar.
Cu privire la temeinicia deciziei de impunere, instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1618/11.07.2007, . a vândut, numitului Z. A. I. (fiul administratorului si asociatului unic al .) din C., ., jud. D., la prețul de 211.896 lei, din care TVA 33.832,13 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 1936/08.08.2007, încheiat între Z. A. I. și M. Misu si M. M. D., același imobil s-a vândut cu prețul de 225.000 euro, echivalentul a 714.218 lei.
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 589/22.09.2011 ca tranzacția de vânzare a proprietății din C. . nu s-a desfășurat in termeni comerciali de piață liberă și că prețul de cumpărare plătit de Z. A. llie (aflat in relații de afiliere cu S.C. Z. C. Construct S.R.L) de 211.896 lei, este mult mai mic decât valoarea de piața a proprietății (vila +teren) tranzacționate de 784.390 lei, sumă apropiată de valoarea de vânzare a acestuia de 714.218 lei către familia M., fapt ce are influente cu privire la sumele declarate la bugetul de stat, in perioada iulie-decembrie 2007, privind T.V.A. motiv pentru care organele de inspecție fiscala au procedat la reconsiderarea tranzacției imobiliare privind proprietatea S.C. Z. C. Construct S.R.L. din . si determinarea prețului de piața al tranzacției, efectiv precum si a T.V.A. colectata aferenta.
In urma inspecției fiscale desfășurata in perioada 16.08._11, au fost întocmite Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr.F-DJ 927/22.09.2011, raportul de inspecție fiscala nr. F-DJ 589 /22.09.2011 si procesul verbal nr. 496/23.09.2011
Pentru a concluziona în acest sens, organul de inspecție fiscala s-a bazat pe raportul de evaluare întocmit sub nr. 2302/31.07.2007, realizat de . SRL, având ca beneficiar pe M. M. D., întocmit in data de 31.07.2007 în vederea contractării de către aceasta a unui credit bancar, în care se precizează ca imobilul este finisat.
Față de acest raport, organul fiscal a concluzionat că, la data încheierii contractului între reclamantă și Z. A. I. imobilul era finisat și nu a dat eficiență explicațiilor acestora în sensul că diferența de preț se datorează cheltuielilor efectuate de către Z. A. I. cu finisarea imobilului.
Însă situația de fapt reținută de către organele de control fiscal este infirmată de sentința penală nr. 211/12.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 1460/_ și sentința penală nr. 419/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012.
Prin sentința penală nr. 211/12.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor Publice D., împotriva ordonanței nr. 229/P/2012 din 3 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z. A. I., pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
În motivare, Curtea a reținut, printre altele că "Faptul că la 2 zile după încheierea contractului de vânzare-cumpărare între societatea mamei intimatului și intimat, s-a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare între intimat și soții M., nu duce automat la concluzia că intimatul a avut intenția de a o ajuta pe mama sa să săvârșească infracțiunea de evaziune fiscală, în condițiile în care, pe de o parte, proprietarul unui bun este liber să dispună de acesta oricând dorește, iar, pe de altă parte, un asemenea înscris le era necesar cumpărătorilor pentru obținerea unui credit bancar pentru plata unei părți din preț.
Nu trebuie neglijat nici faptul că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la circa o lună de la data încheierii precontractului – 8 august 2007, perioadă în care intimatul a efectuat mai multe lucrări de amenajare, de finisare a imobilului, așa cum rezultă și din fotografiile depuse atât la urmărirea penală, cât și în fața Curții, dar și din declarațiile martorilor D. I. și S. C.".
Prin sentința penală nr. 419/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor Publice D. împotriva rezoluției nr. 511/II/2/2012, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita Z. A., pentru infractiunea art.9, lit.a din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala, reținându-se că "diferența dintre prețul de vânzare și prețul de revânzare se justifică parțial și prin îmbunătățirile aduse imobilului de Z. A. I., confirmate de martorii D. I. și S. C., declarații care nu pot fi înlăturate doar pentru faptul că . SRL a semnat procesul verbal de recepție totală a lucrării nr._/16.12.2005, în care s-a constatat că imobilul beneficiază de toate utilitățile și poate fi dat în exploatare, deoarece constatările acestui act nu exclud efectuarea de finisaje."
Astfel, chiar dacă sentințele penale menționate privesc săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și, respectiv complicitate la evaziune fiscală, iar prin decizia de impunere atacată s-au stabilit doar obligații suplimentare în sarcina reclamantei, instanța apreciază că situația de fapt reținută în mod definitiv de către o instanță nu mai poate fi pusă în discuție.
In consecința, având în vedere că, prin sentințele penale menționate s-a stabilit definitiv că diferența dintre prețul de vânzare al imobilului plătit reclamantei de către Z. A. I. și prețul obținut de către acesta rezultă din îmbunătățirile și finisările aduse imobilului de către Z. A. I., organul fiscal nu mai poate reține o situație de fapt diferită.
Mai mult, la data emiterii Deciziei nr. 20/29.01.2013 prin care s-a respins contestația formulată de către reclamantă, organul fiscal avea cunoștință de existența sentințelor penale menționate, însă nu a ținut cont de acestea la soluționarea contestației.
Pentru motivele expuse, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta . SRL împotriva pârâtei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., va desființa Decizia nr. 20/29.01.2013 emisă de DGFP D. și va anula în parte raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 589/22.09.2011 și decizia de impunere nr. F-DJ 927/22.09.2011, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 67.539 lei reprezentând impozit pe profit și a majorărilor de întârziere aferente, a sumei de 80.203 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar, și a majorărilor de întârziere aferente, precum și în privința reținerii sumei de 422.119 lei, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în mun. C., .. 12, jud. D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în mun. C., .. 2, jud. D..
Desființează Decizia nr. 20/29.01.2013 emisă de DGFP D..
Anulează în parte raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 589/22.09.2011 și decizia de impunere nr. F-DJ 927/22.09.2011, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 67.539 lei reprezentând impozit pe profit și a majorărilor de întârziere aferente, a sumei de 80.203 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar, și a majorărilor de întârziere aferente, precum și în privința reținerii sumei de 422.119 lei, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.06.2013.
Președinte, A. M. M. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 4 ex/10.07.2013
AMM/AF
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 6516/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 4042/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
