Anulare act administrativ. Sentința nr. 3888/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3888/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 14210/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 3888/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier B. I.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant C. D. și pe pârâtii C. L. AL C. BUCOVĂȚ, și P. C. BUCOVĂȚ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 11.03.2013, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea pentru azi, când a dat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 27.08.2012 reclamantul C. D., a chemat în judecată pârâții C. L. al C. Bucovăt și P. C. Bucovăt, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea Hotărârii nr.9/09.07.2012 a C. L. al C. Bucovăt prin care a fost schimbat din funcția de viceprimar al comunei, anularea Dispoziției nr. 173/10.07.2012 a Primăriei Comuei Bucovăt prin care i-a încetat activitatea de viceprimar, anularea Hotărârii nr. 10/09.07.2012 a Consiliului L. și a Dispoziției de numire în funcția de viceprimar d-lui P. F. V., Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și daune interese moratorii și compensatorii în sumă de 50.000 lei.
S-a solicitat de asemenea, până la pronunțarea hotărârii, să se dispună suspendarea aplicării Hotărârii nr. 9/2012 a Consiliului L. și a Dispoziției 173/2012.
În motivare, pe cale e excepție, reclamantul arată că cele două decizii sunt lovite de nulitate întrucât nu îndeplinesc condițiile de formă și fond prevăzute de legislația specială.
Hotărârea nr. 9/2012 este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde raportul comisiei de specialitate așa cum prevăd imperativ dispozițiile din Lg 215/2001.
Arată reclamantul că prin raportul nr. 5375/09.07.2012, comisia de specialitate nu a dat aviz favorabil nicuneia din proiectele de hotărâre ale Consiliului L..
De asemenea, Hotărârea 9/2012 a Consiliului L. nu conține semnătura de legalitate a secretarului comunei, situație în care, conform art. 47, 48 din Lg 215/2001 este lovită de nulitate.
În ceea ce privește Dispoziția 173/10.07.2012, arată reclamantul că este lovită de nulitate absolută deoarece nu întrunește condițiile prevăzute de art. 62 alin 2 și art 74 din Codul Muncii, iar Hotărârea 9/09.07.2012, Dispoziția 173/10.07.2012 nu poartă viza de legalitate . În ceea ce privește Hotărârea 10/09.07.2012, aceasta este anterioară Dispoziției 173/10.07.2012, astfel că numirea viceprimarului s-a făcut pe un post care nu era liber.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că a fost ales în funcția de viceprimar prin Hotărârea Consiliului L. nr. 5/28.05.2012.
Susține reclamantul că la data de 02.07.2012, la inițiativa primarului comunei, s-a înregistrat un referat pentru introducerea pe ordinea de zi a lunii iulie 2012 a unui punct cu propunerea de schimbare din funcție a viceprimarului, referat înregistrat sub nr. 5215/02.07.2012. Prin expunerea de motive, primarul solicita membrilor Consiliului L. să fie de acord cu propunerea celor 5 consilieri si să voteze în consecință. În baza Hotărârii Consiliului L. nr 9/2012 și Dispoziției 173/2012 reclamantului i-a încetat activitatea de viceprimar al comunei.
Apreciază reclamantul că demersurile făcute pentru schimbarea viceprimarului nu au suport legal atâta timp cât nu sunt probate în sensul piedicilor puse de reclamant proiectelor necesare comunității.
Menționează reclamantul că în acea perioada nu s-a discutat niciun proiect și nu s-a organizat nicio licitație.
Dispoziția nr. 173/2012 este nelegală, revocarea din funcție trebuind să îndeplinească cerințele legale prin care să se constate că nu poate îndeplini sarcinile de serviciu.
Apreciază reclamantul că ne aflăm în prezența unei sancțiuni disciplinare în condițiile art. 78 din Lg 188/1999, și sancțiunea putea fi aplicată numai după cercetarea prealabilă a faptei și audierea reclamantului. Menționează reclamantul că măsura luată nu se încadrează în prevederile art. 61 din Codul Muncii.
În drept se invocă prevederile Lg 215/2001, Lg 53/2003, Codul Muncii, OG 35/2002, Lg 188/1999.
În dovedire la dosarul cauzei au fost depuse:
Adresele 5589/2012, 1997/2012, 891/29.06.2012, 5359/2012, P.V nr. 5143/28.06.2012, Hotărârea Consiliului L. nr. 5/28.06/2012, Referat nr. 5184/02.07.2012, Decizia nr. 140/2012, Dispoziția nr. 172/2012, Referat nr. 5215/2012, Proiect de hotărâre, Expunere de motive, convocator, PV nr. 5376/2012, Raport nr. 5375/2012, Hotărârea 9/2012, PV 5391/2012, Referat 5392/2012, PV 5393/2012, 5394/2012, 5396/2012, Referat 5412/2012, Dispoziția 173/2012, Hotărârea 10/2012.
La data de 05.11.2012, pârâta P. C. Bucovăț a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii .
Cu privire la excepția nulității actelor invocată de către reclamant, pârâta arată că nu este întemeiată, actele fiind întocmite în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, proiectul hotărârii nr 9/2012 a fost însoțit de raportul nr. 5375/2012 al comisiei de specialitate, iar hotărârea este contrasemnată de secretarul Consiliului L.. Dispoziția 173/2012 a fost contrasemnată de secretarul unității administrativ teritoriale . În ceea ce vizează criticile privind codul muncii, pârâta arată că funcția de viceprimar este o funcție de demnitate publică și nu este reglementată de codul muncii.
Cu privire la fondul cauzei pârâta arată că, așa cum prevăd dispozițiile art. 57 alin4 din Lg 215/2004, viceprimarul poate fi schimbat la propunerea primarului sau a unei treimi din nr. consilierilor locali, nefiind necesară analiza activității acestuia, nefiind necesară nici o motivare în acest sens.
În ceea ce privește avizul comisiei de specialitate, pârâta menționează că este un aviz consultativ.
Arată pârâta că viceprimarul nu este funcționar public și nu se supune prevederilor Lg 188/1999.
Hotărârea 9/2012 este motivată în drept prin art. 57 alin 4 din Lg 215/2001, iar Dispoziția 173/2012 a fost emisă ca o consecință a adoptării Hotărârii 9/2012 și nu a fost o sancțiune disciplinară ,așa cum a apreciat reclamantul.
Prin încheierea din data de 05.11.2012 s-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind suspendarea aplicării Hotărârii nr. 9 a Consiliului L. și a Dispoziției nr. 173/2012 emisă de Primarul C..
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
La data de 04.02.2013, reclamantul a solicitat acordarea de daune morale . Instanță i-a pus în vedere să precizeze capătul de cerere privind daunele moratorii și compensatorii și modul de calcul al acestora și să formuleze în scris capătul de cerere privind daunele morale.
La termenul din data de 11.03.2013, reclamantul, prezent în ședință, a declarat că renunță la cererile privind daunele interese moratorii, compensatorii și nu înțelege să formuleze cerere privind daunele morale, instanța luând act de renunțare.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt.
Reclamantul a fost ales în funcția de viceprimar prin Hotărârea Consiliului L. nr. 5/28.05.2012.
În baza Referatului nr. 5184/2012 a fost emisă Dispoziția nr. 172/2012 a Primarului prin care reclamantul a fost angajat în funcția de viceprimar începând cu data de 02.07.2012. La aceeași dată, 02.07.2012, a fost înregistrat referatul nr. 5215/2012 de un grup de 5 consilieri locali care solicită introducerea pe ordinea de zi a ședinței lunii iulie 2012 a unui punct cu propunerea de schimbare din funcție a viceprimarului în conformitate cu art. 57 alin 4 din Lg 215/2001.
Urmare a referatului nr. 5215/2012, primarul comunei a întocmit "Expunere de motive" prin care solicită membrilor Consiliului L. să fie de acord cu propunerea celor cinci consilieri și să voteze în consecință.
Așa cum rezultă din Raportul nr. 5375/09.07.2012, Comisia nr. 3 din cadrul Consiliului L. a acordat aviz nefavorabil proiectului de hotărâre și a solicitat retragerea de pe ordinea de zi.
La data de 09.07.2012 în ședința Consiliului L. s-a pus în discuție Proiectul de hotărâre privind schimbarea viceprimarului, solicitarea fiind aprobată, fiind emisă în acest sens Hotărârea nr. 9/09.07.2012.
La aceeași dată a fost ales în funcția de viceprimar d-l P. F. V., fiind emisă Hotărârea Consiliului L. nr. 10/09.07.2012.
În baza referatului nr. 5412/10.07.2012, a fost emisă Dispoziția Primarului nr. 173/2012 prin care la data de 11.07.2012, reclamantului i- a încetat activitatea din funcția de viceprimar.
La data de 05.02.2013, prin Dispoziția nr. 38 emisă de Primarul comunei Bucovăț s-au revocat Dispozițiile nr. 172/2012, 173/2012 și 175/2012.
În ceea ce privește excepțiile invocate de către reclamant, instanța apreciază că argumentele expuse reprezintă apărări de fond privind constatarea nulității actelor administrative, astfel că le va analiza în consecință.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 9/2012 a Consiliului L., instanța apreciază că este dată cu respectarea prevederilor legale.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, proiectele de hotărâri nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. 2 și 4 (aceste din urmă excepții nefiind incidente, în speță). Legiuitorul a instituit, astfel, o normă imperativă, consacrată prin sintagma "nu pot fi dezbătute".
În speță, instanța constată că, așa cum rezultă din PV nr. 5396/09.07.2012, în ședința Consiliului L. s-a prezentat Raportul nr. 5375/2012 al Comisiei juridice, făcându-se mențiune și despre faptul că, avizul primit este unul negativ.
În ceea ce privește faptul că avizul a fost nefavorabil, instanța apreciază că în lipsa unor prevederi în acest sens, avizul nu poate fi considerat decât unul consultativ, legea neimpunând obligativitatea respectării lui.
Referitor la susținerea reclamantului privind faptul că Hotărârea nr. 9 nu a fost contrasemnată de către secretar, instanța constată că proba contrară a fost făcută de pârâtă, fiind depusă la dosarul cauzei hotărârea care poartă semnătura secretarului.
În ceea ce privește neprobarea motivelor schimbării din funcție a viceprimarului dispozitiile art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001 prevăd că "schimbarea din functie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotarâre adoptata cu votul majoritatii consilierilor în functie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numarul consilierilor locali în functie". Aceste dispozitii nu pot fi considerate ca reglementând numai conditiile de forma pentru eliberarea din functie a viceprimarilor, în timp ce conditiile de fond ar fi prevazute deLg 188/1999. Ca urmare, trebuie facuta distinctia între schimbarea din functie a viceprimarului (situatia din speta), institutie ce face aplicarea principiului simetriei formelor juridice si eliberarea din functie a viceprimarului ca sanctiune.
Prin urmare, independent de săvârșirea sau nu a unor abateri de către viceprimar, există o simetrie între alegerea acestuia în funcție și schimbarea din funcție, singurele cerințe legale în această ultimă ipoteză fiind inițiativa primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție și votul majorității consilierilor în funcție.
Voința organului colegial, respectiv C. L., de a schimba din funcție viceprimarul, nu este supusă cenzurii instanței, care se limitează să analizeze dacă propunerea de schimbare din funcție a viceprimarului, modalitatea în care s-a votat și rezultatul votului sunt conform dispoziției art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001.
Schimbarea din funcție a viceprimarului nu este o sancțiune aplicată acestuia pentru eventualele abateri săvârșite în exercițiul funcției. Documentele ce au stat la baza emiterii hotărârii contestate și temeiul de drept invocat prezintă argumentele propunerii de schimbare din funcție a viceprimarului. Verificarea de către instanța a temeiniciei acestora depășește limitele controlului de legalitate al instanței care trebuia să privească numai analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.57 alin.4 din Legea nr. 215/2001.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a Lg. 188/1999, instanța constată că, funcția de viceprimar fiind o funcție de demnitate publică, nu se supune dispozițiilor legii 188/1999.
Asupra legalității propunerii de schimbare din funcție a viceprimarului, instanța reține, potrivit procesului –verbal al ședinței, că inițiativa aparține unui număr de 5 consilieri locali fiind respectat procentul de o treime din numărul consilierilor locali în funcție, necesar pentru a propune Consiliului L. schimbarea viceprimarului, hotărârea fiind votată cu majoritate de voturi.
În consecință, față de cele reținute mai sus, instanța apreciază neîntemeiată solicitarea reclamantului privind anularea Hotărârii nr. 9/09.07.2012 a C. L. al C. Bucovăt .
Pe cale de consecință, instanța va respinge și cererea privind anularea Hotărârii nr. 10/2012, singurul motiv invocat de reclamant fiind faptul că postul nu era liber fiind ocupat legal de către reclamant.
În ceea ce privește Dispozițiile nr 173 și 175, instanța constată că prin Dispoziția nr. 38/2013 acestea au fost revocate, cererea fiind rămasă astfel fără obiect.
Instanța nu va reține afirmația reclamantului privind faptul că nu era posibilă revocarea acestor acte întrucât intraseră în circuitul civil, apreciind că, dat fiind faptul că viceprimarul își îndeplinește mandatul în baza Hotărârii Consiliului L., iar nu a Dispoziției primarului, acestea din urmă nu produc efecte, astfel că nu subzistă rațiunea excepției de la revocabilitatea actelor administrative, și anume stabilitatea raporturilor juridice.
Instanța ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulată de către reclamant C. D., cu domiciliul în com Bucovăț, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtii C. L. AL C. BUCOVĂȚ, și P. C. BUCOVĂȚ, cu sediul în .> Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2013
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, B. I. |
Red. MCV/ Teh B.I
5 ex/18 Aprilie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5882/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 454/2013.... → |
|---|
