Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 454/2013. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 454/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 23865/215/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 454/2013

Ședința publică de la 23 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. S.

Judecător A. M. S.

Judecător A. M. M.

Grefier M. G.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 16.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, privind judecarea recursului declarat de recurent D. M., împotriva sentinței civile nr.526 din 15.01.2103, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I PJ D., ce face parte integrantă din prezenta decizie, când s-a dispus amânarea pronunțării la 23.04.2013.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând:

Prin sentința civilă nr.526 din 15.01.2103, Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 03.09.2012 de Inspectoratul de Poliție Județean D. – Biroul Rutier C..

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.09.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul D. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 630 lei.

Totodată, i-a fost aplicată masura complemetară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 03.09.2012 ora 1745, a condus autoturismul marca Audi A3 cu nr._ cu viteza de 111 km/h in localitatea Zănoaga, viteză inregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 111 montat pe auto_ . De asemenea nu a avut asupra sa permisul de conducere, actul de identitate.

Fapta este prevăzută de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .

De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut in cuprinsul procesului verbal contravențional.

Procesul verbal a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea că " cu obiecțiuni".

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:

Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal intocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.

De asemenea, din planșele foto radar (filele 10 și 14-15), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 111 km/h in zone de acțiune a limitatorului de viteză de 50 km/h, in localitate. Această viteză a fost inregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 111 montat pe auto cu nr. de inmatriculare_, având verificarea metrologică la zi, asa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 13.

Din plansele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate.

Totodata, instanta constata ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.

In ceea ce privește susținerea petentului in sensul că viteza a fost inregistrată in afara localității Zănoaga iar autoturismul pe care a fost montat aparatul radar era oprit lângă semnul care anunța . este intemeiată.

Astfel se poate observa cu ușurință că planșele foto depuse de către petent privesc o altă zonă decât cea in care a fost surprins petentul circulând cu viteza de 111 km/h.

Susținerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.

Declarația martorului G. M. B. urmează a fi înlăturată având in vedere că nu se coroborează cu ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză.

Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul D. M. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.

În motivare arată că în cuprinsul dispozitivului instanța de fond a reținut că: "din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia", însă cu toate acesta a respins plângerea fără a argumenta temeinic de ce a făcut acest lucru și nu a motivat de ce nu a luat în considerare declarația martorului audiat în cauză și planșele foto depuse la dosar.

Recunoaște că a circulat cu viteza de 111 km/h, însă în momentul când a fost detectat de aparatul radar se afla în afara localității, acest aspect reiese chiar din planșele foto înaintate de intimată, autoturismul poliței se afla chiar lângă semnul ce indică .. Acest aspect l-a confirmat și martorul audiat în cauză.

La data de 05.04.2103, intimat IPJ D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la aprecierea probatoriului, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.

Critica este neîntemeiată.

Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.

Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.

În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată.

A avut în vedere prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; s-a mai avut în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute.

În ceea ce privește proba testimonială, deși instanța de recurs, in mod corect, nu a avut-o în vedere, nefiind coroborata cu celelalte probe administrate in cauza.

Plansele fotografice depuse de reclamant nu fac dovada apărărilor acestuia, avand in vedere ca in imagini nu apare acelasi sector de drum, aspect ce reiese cu evidenta din analizarea cladirilor surprinse in aceste fotografii.

Tribunalul apreciaza că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Prin urmare, in mod corect s-a retinut de catre prima instanta ca procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă apărările acestuia nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu susținerile petentului.

Având în vedere cele expuse, constatând că agentul constatator a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi respins recursul declarat ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurent D. M., împotriva sentinței civile nr.526 din 15.01.2103, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I PJ D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2013.

Președinte,

E. S.

Judecător,

A. M. S.

Judecător,

A. M. M.

Grefier,

M. G.

Red.A S/17.05.2013

jud fond.L D B

Tehn M.G. 2 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 454/2013. Tribunalul DOLJ