Anulare act administrativ. Sentința nr. 480/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 480/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 10198/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 480/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta .., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE și PRIMARUL MUNICIPIUL C., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 08.06.2012, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâții P. M. C. - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE și PRIMARUL MUNICIPIUL C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispusă anularea Dispoziției nr. 815 emisa de Primarul M. C. (cu consecința admiterii contestației depusa de reclamantă la data de 03.11.2011); anularea Deciziei de impunere nr._/20.10.2011; obligarea pârâtei Direcția de Impozite si Taxe din cadrul Primăriei M. C., la emiterea unei noi Decizii de impunere care sa nu conțină diferențe pentru trecut; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, societatea-reclamantă a învederat faptul că, în data de 03.11.2011 a depus la P. C. - Direcția de Impozite si Taxe Locale contestație împotriva Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011 - privitoare la impozitul clădire persoana juridica, in cuantum de 41.185 lei, aferent clădirii proprietatea societății, suma ce reprezintă diferențe pentru trecut.
Prin Decizia de Impunere nr._/20.10.2011 - emisa de P. C., Direcția Impozite si Taxe Locale -, a fost stabilită in sarcina reclamantei obligația de plata a impozitului pe clădiri - aferent imobilului proprietatea societății -, in cuantum de 60 139 lei. Suma se compune din 18.954 lei impozit datorat pentru anul curent 2008, respectiv 41.185 lei reprezentând diferențe pentru trecut.
Reclamanta a precizat că înțelege să conteste suma de 41.185 lei întrucât acest debit nu exista in patrimoniul ..
De altfel, in Decizia de Impunere nr. 5107/2008 emisa de P. M. C., Direcția Impozite si Taxe Locale, privind stabilirea impozitului/taxei pe teren/impozitului asupra mijloacelor de transport/taxei asupra mijloacelor de reclama si publicitate/taxei parcare pentru anul 2008, nu se face nici un fel de referire la eventualele diferențe de plata pentru trecut.
Nici nu ar fi avut cum sa se înregistreze un asemenea debit, întrucât reclamanta a achitat toate debitele scadente către bugetul local, aferente imobilului anterior menționat.
Mai mult decât atât, prin Decizia irevocabila nr. 2375 pronunțata de Curtea de Apel Curtea de Apel C. în data de 05.07.2011, s-a dispus anularea in parte a Deciziei de impunere_/2008, in ceea ce privește suma de 41.828 lei – diferențe trecut -, și obligarea pârâtei la emiterea unei noi Decizii care sa nu conțină diferențe pe trecut, la care in mod eronat si cu încălcarea dispozițiilor legale incidente in materie a fost obligată societatea.
Astfel, neținând cont de toate aceste aspecte, prin Dispoziția P. M. C. nr. 815 a fost respinsa contestația depusa de societatea-reclamantă.
Având in vedere ca Direcția de Impozite si Taxe Locale din cadrul Primăriei C. are obligația legala sa calculeze impozitul pe clădiri datorat de către .. pentru anul 2008 in conformitate cu dispozițiile legale incidente in materie, precum si cu Decizia nr. 2375/2011 pronunțata de Curtea de Apel C. in data de 05 iulie 2011, neluând in considerare aceste aspecte si respingând contestația reclamantei, autoritatea administrativa a săvârșit un abuz îngrădind dreptul societății de a beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. l din Legea 85/2006 in ceea ce privește calcularea impozitul pentru clădiri aferent anului 2008.
Reclamanta a precizat că, în perioada 27.11._07, .. s-a aflat in procedura insolvenței. In tabelul definitiv consolidat al creanțelor, in data de 06.06.2007, P. M. C. - Direcția de Impozite si Taxe Locale, s-a înregistrat cu suma de 4.618 lei reprezentând taxă auto si impozit clădire, aferente perioadei 01.01._06 (taxa auto), respectiv 01.04._06 (impozit clădire). Suma datorată a fost achitată, fapt atestat de chitanța nr. 566 - 157 – 0003/06.06.2007.
Prin sentința nr. 364/06.09.2007, luându-se act de raportul administratorului judiciar Reco Reorganizare IPURL - conform căruia debitoarea a achitat toate creanțele constituite împotriva sa -, a fost dispusa închiderea procedurii de insolvența.
Prin decizia nr. 2375/05.07.2011, pronunțata de Curtea de Apel C., instanța a statuat in mod irevocabil ca potrivit art. 41 alin. l din Legea 85/2006, nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adăugata creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Deci, debitului cu care P. s-a înregistrat in tabelul definitiv al creanțelor nu i se puteau adaugă majorări sau penalități.
Astfel, pentru anul 2007, .. a achitat impozitul pe clădirea din C., proprietatea societății, in cuantum de 1.275 lei, așa cum confirmă chitanța nr. 566 - 326 – 0018/ 27.11.2007.
In consecința, reclamanta a achitat toate debitele restante - reprezentând impozit pe clădire -, către bugetul local.
De asemenea, prin aceeași Decizie s-a statuat ca norma juridica anterior menționată exclude orice condiționare a interdicției de aplicare a accesoriilor, in raport de modul de finalizare al procedurii reorganizării.
Aceasta interpretare este susținuta si de dispozițiile art. 1221 din OG 92/2003, in conformitate cu care, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează si nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței.
De asemenea, prin decizia nr. l/11 noiembrie 2008 - adoptata de Comisia de Proceduri Fiscale si aprobata prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1537/2008 -, se indica faptul ca, începând cu data intrării in vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, in cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare si a insolvenței, după caz, nu se mai datorează si nu se mai calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală si pentru cele rezultate din activitatea curenta, indiferent de data deschiderii acestei proceduri.
Or, prin definirea, cu caracter descriptiv, data in decizia de impunere contestata - cea de "diferențe pentru trecut" -, se pune in discuție respectarea normei de interdicție a calculului de accesorii pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii de reorganizare si pana la închiderea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copie după Dispoziția P. M. C. nr. 815/20.01.2012; copia Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2008, nr._/20.10.2011; copia contestației formulată de societatea–reclamantă împotriva Deciziei de Impunere anterior menționată – înregistrată sub nr._/03.11.2011; copia Deciziei nr. 2375, pronunțata de Curtea de Apel C. in data de 05 iulie 2011; copia Sentinței nr. 364, pronunțată de Tribunalul D. în data de 06.09.2007; copia Deciziei de impunere nr._/2008; copia Deciziei de impunere nr. 5197/05.02.2008; copii după chitanțele nr._/ 06.06.2007, respectiv_/27.11.2007; copia unui înscris intitulat "Tabel definitiv al creanțelor debitoarei .., precum și copia adresei nr._/_, trimisă instanței de P. M. C..
A fost atașat dosarul nr._/63/2010 al Tribunalului D..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de Impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2008 nr._/20.10.2011 - emisă de P. C.-Direcția Impozite si Taxe Locale -, s-a stabilit că societatea-reclamantă are obligația de a achita suma de 18.954 lei cu titlu de impozit pe clădiri aferent anului curent, precum și suma de 41.185 lei cu titlu de "diferențe pentru trecut", în total 60.139 lei. Ca temei de drept al acestei Decizii au fost indicate Legea nr. 571/2003 – privind Codul Fiscal -, H.G. nr. 44/2004 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 -, precum și prevederile O.G. nr. 92/2003 – privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva Deciziei de Impunere anterior menționată reclamanta a formulat contestație – înregistrată sub nr._/03.11.2011 – însă, prin Dispoziția nr. 815/20.01.2012, Primarul M. C. a respins contestația formulată.
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, nu a contestat faptul că datora suma de 18.954 lei cu titlu de impozit pe clădiri aferent anului 2008, însă a contestat calcularea unor diferențe pentru trecut în cuantum de 41.185 lei, invocând faptul că, pe de o parte, în perioada 27.11._07, s-a aflat in procedura insolvenței – astfel încât, în conformitate cu art. 41 alin. l din Legea 85/2006, nici o dobânda, majorare sau penalitate nu putea fi adăugata creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii or, singura creanță cu care P. M. C. - Direcția de Impozite si Taxe Locale, s-a înregistrat la masa credală, în sumă de 4.618 lei reprezentând taxă auto si impozit clădire, aferente perioadei 01.01._06 fusese achitată, așa cum atestă chitanța nr. 566 - 157 – 0003/06.06.2007 – iar, pe de altă parte, faptul că pârâta ar fi nesocotit cele statuate în mod irevocabil prin Decizia nr. 2375/05.07.2011, pronunțata de Curtea de Apel C..
Prin Decizia anterior menționată. Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de .. și a dispus modificarea Sentinței nr. 644/21.03.2011 pronunțată de Tribunalul D., în sensul că a fost admisă contestația formulată, cu consecința desființării Dispoziției nr._/12.04.2010 și a anulării, în parte, a Deciziei de impunere nr._/2008 - în ceea ce privește suma de 41.828 lei reprezentând diferențe trecut. De asemenea, a fost obligat organul fiscal să emită o nouă decizie.
Pentru a pune în executare cele statuate prin hotărârea anterior menționată, P. M. C. - Direcția de Impozite si Taxe Locale a întocmit Decizia de Impunere nr._/20.10.2011, în cuprinsul căreia a evidențiat faptul că societatea-reclamantă ar datora suma de 41.185 lei cu titlu de "diferențe pentru trecut", fără a oferi nicio explicație – în cuprinsul actului administrativ-fiscal anterior menționat, cu privire la ce anume reprezintă respectivele "diferențe pentru trecut" și în conformitate cu care prevederi legale au fost calculate.
Or, în motivarea Deciziei nr. 2375/05.07.2011, Curtea de Apel C. specificase în mod clar faptul că "în componența sumei de 41.828 lei, astfel cum rezultă din cuprinsul referatului nr._ din 10.02.2010 întocmit de Direcția Impozite și Taxe, la pct. 3 sunt indicate majorările aplicate la valoarea de inventar declarată – 70.544,9607 lei, ca urmare a închiderii procedurii insolvenței, în cuantum de 1664 lei, calculate până la data de 07.02.2008", cât și împrejurarea că "în ceea ce privește suma de 41.828 lei „diferențe trecut”, urmând a fi obligat organul fiscal să emită o nouă decizie, ulterior stabilirii complete a stării de fapt fiscale, în condițiile art. 6 și 49 din OG 92/2003 și cu indicarea completă a temeiurilor în fapt și în drept aplicabile obligației fiscale principale, sau accesoriilor constatate, cu respectarea art. 43 alin. 1 lit. e și f din OG 92/2003".
Așadar, la emiterea Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011, P. M. C. - Direcția de Impozite si Taxe Locale avea obligația de a clarifica, pe de o parte, dacă, în cuprinsul sumei evidențiate cu titlu de "diferențe pentru trecut" a luat în calcul accesorii la sumele datorate inclusiv pentru perioada cât societatea-reclamantă s-a aflat în procedura insolvenței iar, pe de altă parte, care sunt temeiurile – de fapt și de drept -, care îndreptățesc concluzia că reclamanta ar datora "diferențe pentru trecut" în ceea ce privește impozitul pe clădiri și de a detalia modul în care au fost calculate.
Or, nici în cuprinsul Deciziei de Impunere anterior menționate și nici în cuprinsul Dispoziției nr. 815/20.01.2012 – prin care pârâtul Primarul M. C. a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de Impunere -, nu estre clarificat, în nici un fel, cum a fost determinată suma stabilită în sarcina .. cu titlu de "diferențe pentru trecut", în cuantum de 41.185 lei.
Prin urmare, în aceste circumstanțe nici societatea-reclamantă nu-și putea face apărarea într-un mod eficient – necunoscând exact ce anume i se impută -, după cum nici instanța nu poate exercita controlul de legalitate și temeinicie a unui act administrativ-fiscal care nu cuprinde, în mod complet, o motivare în fapt și în drept.
Abia la solicitarea expresă a instanței, prin adresa nr._/_, P. M. C. a specificat faptul că suma de 41.185 lei a fost determinată scăzând din suma de 41.828 lei – evidențiată în cuprinsul Deciziei de impunere nr._/2008 -, majorările de întârziere în cuantum de 643 lei -, calculate în perioada 27._ – 06.09.2007, perioadă în care reclamanta s-a aflat în insolvență. Pârâta anterior menționată a precizat că, ulterior închiderii procedurii insolvenței – 06.09.2007 -, în data de 07.02.2008, a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr._/07.02.2008 și a fost emisă Decizie de Impunere - privind creanțele datorate bugetului local în perioada 01.01.2003 – 31.12.2007 -, prin care s-au stabilit obligații suplimentare aferente impozitului pe clădiri în sumă totală de 41.909 lei.
În afara faptului că toate aceste aspecte ar fi trebuit evidențiate în cuprinsul Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011 și a Dispoziției nr. 815/20.01.2012 – doar în această modalitate respectivele acte administrativ-fiscale putând fi considerate motivate în fapt și în drept, în conformitate cu art. 43 alin. 2 lit. e și f din O.G. 92/2003 -, este de remarcat că pârâta P. M. C. - Direcția de Impozite si Taxe Locale nici nu a trimis instanței Raportul de inspecție fiscală și Decizia de Impunere la care face referire.
Însă, chiar în ipoteza existenței unor astfel de acte, trebuie avute în vedere disp. art. 41 din O.G. 92/2003 - Codul de procedură fiscală -, care statuează că: "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale." Coroborând prevederile art. 85 alin. 1 lit. b) Codul de procedură fiscală – "Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: ...prin decizie emisă de organul fiscal" -, cu cele ale art. 86 din același act normativ – "Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent" -, se desprinde concluzia că Decizia de impunere este singurul act administrativ - fiscal prin care se stabilesc eventuale obligații fiscale, respectiva Decizie constituind titlu executoriu, așa cum statuează art. 110 alin. 3 lit a C.pr.fiscală – "Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: ...decizia de impunere".
Prin urmare, dacă a fost emisă Decizie de Impunere - privind creanțele datorate bugetului local în perioada 01.01.2003 – 31.12.2007 -, prin care s-au stabilit în sarcina societății reclamante obligații suplimentare aferente impozitului pe clădiri în sumă totală de 41.909 lei, respectiva Decizie constituie titlu de creanță – atâta timp cât nu a fost desființată printr-o hotărâre a instanței - și, în cazul neachitării sumelor datorate, se poate trece la executarea silită după ce devine titlu executoriu, dând eficiență disp. art. 141 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală care prevăd că "Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Ca atare, nu este admisibil ca suma anterior menționată să fie înscrisă și în cuprinsul unei alte Decizii de Impunere – așa cum s-a întâmplat în speță, P. M. C. - Direcția de Impozite si Taxe Locale luând în considerare respectiva sumă, cu titlu de "diferențe trecut", și la întocmirea Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011 -, întrucât, într-o astfel de ipoteză creditorul și-ar constitui un două titluri de creanță pentru aceeași sumă, lucru ce nu poate fi acceptat.
În concluzie, instanța constată că în mod nejustificat a fost înscrisă suma de 41.185 lei cu titlu de "diferențe pentru trecut", în cuprinsul Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011, astfel încât reclamanta este îndreptățită să solicite anularea actului anterior menționat cu privire la respectiva sumă.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă în parte acțiunea, cu consecința Desființării Dispoziției nr. 815/03.11.2011 – dată de Primarul mun. C. -, și a anulării parțiale a Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011, respectiv în ceea ce privește obligarea societății reclamante la plata sumei de 41.185 lei, datorată cu titlu de diferențe pentru trecut.
Referitor la cererea reclamantei de a fi emisă o nouă Decizie de impunere care sa nu conțină diferențe pentru trecut, instanța constată că nu se impune acest lucru, Decizia contestată stabilind în mod corect suma datorată cu titlu de impozit pe clădiri aferent anului 2008, în cuantum de 18.954 lei. Prin urmare, dispozițiile Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011 vor fi menținute sub acest aspect.
Totodată, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta .., având sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții P. C. - Direcția Impozite și Taxe, cu sediul în C., .. 51C, Piața Centrală, jud. D. și Primarul Municipiul C., având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.
Desființează Dispoziția nr. 815/03.11.2011, în sensul că:
Dispune anularea parțială a Deciziei de Impunere nr._/20.10.2011, respectiv în ceea ce privește obligarea societății reclamante la plata sumei de 41.185 lei, datorată cu titlu de diferențe pentru trecut.
Menține dispozițiile Deciziei de Impunere anterior menționate, referitoare la suma de 18.954 lei, datorată de societatea-reclamantă cu titlu de impozit clădiri pentru anul 2008.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.01.2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./13.12.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4095/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4526/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
