Anulare act administrativ. Sentința nr. 8285/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8285/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 8066/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8285/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. M. INDIVIDUAL DR. SALPLAHTA D. CU D.. ALES LA C.. AV. SALPLAHTA N. L., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL C. C., P. C. C. PRIN PRIMAR B. I. – O. și P. C. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin reprezentant convențional, avocat Salplahta N., lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pârâții nu au depus la dosar înscrisurile solicitate.
Având în vedere cele două termene acordate pentru depunerea înscrisurilor la dosar, instanța revine asupra probei, apreciind că înscrisurile depuse la dosar sunt cele avute în vedere la emiterea deciziilor de impunere.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și anularea actelor administrative contestate: deciziile de impunere nr. 5071/27.12.2012, 5075/27.12.2012, 5073/27.12.2012, 5045/27.12.2012, 1559/08.03.2013, 1558/08.03.2013 și 5098/28.12.2012, emise de P. C. C. – Serviciul Impozite și Taxe. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale, actul administrativ fiscal nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, deciziile de impunere nu cuprind numele persoanelor pentru care se datorează sumele, data scadenței și baza de impunere. Totodată învederează că nu poate fi obligat cabinetul medical în calitate de concesionar pentru plata impozitelor, acesta neavând capacitate juridică. Precizează că pârâții nu au depus întâmpinare, ceea ce în opinia sa echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. reclamantul C. M. INDIVIDUAL DR. SALPLAHTA D., a chemat în judecată C. L. al C. C., P. C. C. și P. C. C., solicitând instanței să dispună anularea adresei nr. nr. 1645/04.04.2013 (care îmbracă forma unei decizii pronunțata in soluționarea contestației mele adresată organului administrativ emitent) precum si anularea Deciziilor de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. 5071/27.12.2012, nr. 5075/27.12,2012, nr. 5073/27.12.2012, 5045/27.12.2012, nr. 1559/08.03.2013, nr. 1558/08.03.2013 și 5098/28.12.2012, emise de P. C. C. - Serviciul impozite si taxe.
In același timp, in temeiul art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2003 cu modificările si completările ulterioare, solicită suspendarea executării deciziei de impunere pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
Reclamantul arată că exercită profesia de medic de familie - persoana fizica autorizata, in forma de organizare cabinet medical individual, fără personalitate juridica, neînregistrat la Registrul Comerțului, in cadrul unei clădiri concesionate, in baza unui contract de concesiune încheiat cu P. C. C..
Prin Deciziile de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. 5071/27.12.2012, nr. 5075/27.12,2012, nr. 5073/27.12.2012, 5045/27.12.2012, nr. 1559/08.03.2013, nr. 1558/08.03.2013 și 5098/28.12.2012, emise de P. C. C. - Serviciul impozite si taxe s-au stabilit in sarcina CMI Dr. SALPLAHTA D., obligații de plata fata de bugetul local in cuantum total de 3167 lei reprezentând, taxa clădire si teren concesionat, precum si dobânzi aferente acestora.
Se învederează că aceste decizii sunt vădit nelegale, deoarece au fost emise cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 si ale dispozițiilor Legii nr. 571/2003, prin adresa înregistrata la organul fiscal la data de 27.03.2013 am formulat contestație împotriva deciziilor de impunere anterior menționate.
Prin adresa nr. 1645/04.04.2013, P. Corn C., a răspuns la contestația formulata de către mine, fără a o admite sau respinge in mod explicit, menționând doar ca la baza deciziilor de impunere au stat disp. art. 249 al 3 din lg. 571/2003. Din modul cum este redactat acest răspuns apreciem ca acesta poate fi calificat ca o deciziei de respingere a contestației sale, decizie pe care de altfel înțelege sa o contest pe aceasta cale, alături de deciziile de impunere anterior menționate.
REFERITOR LA ÎNCĂLCAREA DISPOZIȚIILOR O.G. NR. 92/2003, arata ca motivarea unui act administrativ are doua laturi esențiale, respectiv indicarea textelor legale aplicabile situației date, precum si, in al doilea rând, indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale.
Organul fiscal nu a indicat decât in mod generic dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, insa aceste acte normative reglementează regimul juridic al mai multor tipuri de contribuții, impozite si taxe, făcând astfel imposibila încadrarea din punct de vedere legal a sumelor impuse, fapt care echivalează cu lipsa unei motivări adecvate.
De asemenea, potrivit art. 87 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare, „Decizia de impunere trebuie sa cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contribuție sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila. "
Arată că decizia de impunere nu cuprinde nici baza de calcul si nici perioadele la care se refera deși, pentru a-i permite contribuabilului sa înțeleagă modul de calcul a debitului care ii este impus, trebuia sa menționeze in mod concret atât articolele actelor normative generic indicate, cat si modul concret de calcul al sumelor respective, adică perioada pentru care au fost stabilite sumele datorate, scadenta acestora, procentul de majorare aplicabil si perioada pentru care au fost calculate majorările respective,baza de impunere ce a fost avuta in vedere.
In privința obligației autorităților administrative de a-si motiva deciziile, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, "autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal." In același timp, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, in spiritul tradițiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revoluției din decembrie 1989, si sunt garantate."
Ori, in condițiile in care autoritățile publice sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, in condițiile in care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține ca este permisa absenta motivării explicite a actului administrativ atacat.
In lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării in justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativa sa ia o anumita măsura. Absenta acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficienta controlul judecătoresc al actelor administrative. Art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacra "dreptul la buna administrare". Conform alineatelor 1 si 2 din acest articol, (1) "orice persoana are dreptul de a beneficia, in ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil si . din partea instituțiilor, organelor, oficiilor si agențiilor Uniunii. (2) Acest drept include in principal: (...) (c) obligația administrației de a-si motiva deciziile."
Date fiind aceste obligații, absenta motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o buna administrare si o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corecta a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
REFERITOR LA ÎNCĂLCAREA DISPOZIȚIILOR LEGII NR. 571/2003, arata între P. C. C. si subsemnatul nu exista un contract de locațiune in baza căruia proprietarul sa îi poată pretinde plata unei chirii, ci un contract de concesiune si, mai mult decât atât, activitatea sa presupune acordarea unor servicii medicale asiguraților si pacienților care se prezintă la cabinetul medical, spațiul acestui cabinet nefiind destinat desfășurării unor activități comerciale.
In cadrul Legii nr. 571/2003 nu exista nici o prevedere care sa oblige concesionarul fără personalitate juridica sa plătească vreo taxa către bugetul local cu privire la clădirile concesionate de la primarii.
Astfel, arată că nu sunt îndeplinite condițiile avute in vedere de art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întrucât cabinetul medical individual nu este persoana juridica. Aceasta forma de exercitare a profesiei nu are personalitate juridica distincta, nefiind societate comerciala înregistrata la Registrul Comerțului. Codul de identificare fiscala, servește doar pentru buna desfășurare a relației dintre contribuabil si organul fiscal, așa cum prevăd dispozițiile Ordinului MFP nr. 1346 din 14 august 2006, astfel ca nu exista temei legal pentru asimilarea sa, care desfășoară o activitate liberala - servicii medicale sub forma unui cabinet medical individual fără personalitate juridica - cu o persoana juridica in contextul art. 249 alin. (3) din Codul fiscal.
Se arată de către reclamant că exercită profesia de medic de familie, in forma de organizare cabinet medical individual înființat in baza OG nr. 124/1998, fără personalitate juridica, înregistrat in Registrul Unic al Cabinetelor Medicale sub nr._, in cadrul unui spațiu cu destinația de cabinet medical, concesionat in baza unui Contract de concesiune încheiat cu P. C. la data de 14.01.2008, prelungit ulterior prin acte adiționale la acest contract (ultima prelungire la data de 23.11.2012). De altfel, chiar contractul de concesiune este încheiat intre P. C. si persoana fizica Salplahta D.(identificata prin CNP) in calitate de medic titular, si nu direct cu cabinetul medical, acesta din urma neavând personalitate juridica.
Se învederează că susținerea Primăriei C. din cuprinsul adresei nr. 1645/04.04.2013, in sensul ca „in contractul de concesiune la punctul 1.2. este specificat ca reprezentantul legal al unității medico-sanitare are personalitate juridica,"" este total eronata, pe de o parte, pentru ca este vorba de un contract tip, ce cuprinde mai multe rubrici privind calitatea persoanei semnatare, in cazul reclamantei - medic titular al cabinetului, iar pe de alta parte pentru ca forma de organizare si funcționare a cabinetului medical nu este data de mențiunile din contractul de concesiune ci de lg. 124/1998, in baza căruia funcționează.
Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "Pentru clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date in administrare ori in folosința, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosința, după caz, in condiții similare impozitului pe clădiri". Rezulta din aceste dispoziții legale ca taxa pe clădiri se datorează numai de persoanele juridice care au concesionat o clădire proprietate a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, ea nefiind instituita si in sarcina concesionarilor fără personalitate juridica. Referitor la exercitarea profesiei de medic de familie in România, potrivit dispozițiilor legale in vigoare, prestatorii de servicii de medicina de familie isi pot desfășura activitatea ca persoane juridice - societăți comerciale cu obiect unic de activitate serviciile de asistenta medicala sau ca persoane fizice - titulari ai cabinetelor medicale individuale de medicina ori medici înregistrați ca persoane fizice independente.
Cabinetul medical individual poate fi înființat doar de către medicul care își va desfășura activitatea in respectiva unitate, întrucât aceasta forma de organizare nu are personalitate juridica distincta, ci funcționează ca persoana fizica, fiind forma de exercitare liberala a profesiei medicale.
De altfel, nici contractul de concesiune nu prezintă o clauza care sa prevadă obligația concesionarului de a plați taxa pe clădire in ceea ce privește spațiul concesionat.
In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 8 si art. 15 din Legea nr. 554/2004. In dovedirea acțiunii.
Solicită totodată instanței să pună in vedere paratei sa depună actele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate.
Prin încheierea de ședință din data de 10.07.2013 instanța a respins cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere, iar pe fondul cauzei a acordat termen pentru ca pârâții să depună la dosar înscrisurile ce au fost avute în vedere la emiterea deciziilor de impunere, dovezile de comunicare a deciziilor de impunere, precum și modul de soluționare a contestației reclamantei.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor și nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Prin incheierea din 10.07.2013 instanta a respins cererea de suspendare a executarii deciziilor de impunere.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine ca prin Deciziile de impunere nr. 5071/27.12.2012, nr. 5075/27.12,2012, nr. 5073/27.12.2012, 5045/27.12.2012, nr. 1559/08.03.2013, nr. 1558/08.03.2013 și 5098/28.12.2012, emise de P. C. C. - Serviciul impozite si taxe, s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata sumei de 2501 lei si 666 lei dobanda, reprezentand impozit pe cladiri si terenul aferent, precum si accesorii pentru perioada 2009 -2013, invocând in acest sens dispozitiile art.249 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Reclamanta a contestat aceasta decizie, însă contestația i-a fost respinsa prin adresa nr. 1645/04.04.2013.
În fapt, se reține că reclamanta exercită profesia de medic de familie, în forma de organizare cabinet medical individual, înregistrat în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale sub numarul de identificare_, în cadrul unui spațiu cu destinația de cabinet medical, concesionat în baza contractului de concesiune nr. 398/14.01.2008 încheiat cu Primaria C. iar, ulterior, în baza actului adițional nr. 1143/19.02.2008.
Urmare a acestui contract de concesiune, au fost emise deciziile de impunere, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligația de a achita taxa pe clădire si taxa pe terenul aferent cladirii, asa cum reiese din cuprinsul actului aditional, invocându-se în acest sens dispozițiile art.249 Cod fiscal, dar și faptul că forma de organizare cabinet medical individual funcționează asemănător unei societăți comerciale, având cod unic de înregistrare, realizând venituri și achitând impozit pe venit.
Dispozitiile art. 249 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, invocat de parati la stabilirea impozitului in sarcina reclamantei, prevăd ca pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, persoanelor juridice, altele decat cele de drept public, se stabileste taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri.
Potrivit disp. art. 257 al. 1 C.f. "impozitul pe teren nu se datorează pentru: a)terenul aferent unei clădiri, pentru suprafața de teren care este acoperită de o clădire".
Rezulta din aceste dispozitii legale ca taxa pe cladiri si teren se datoreaza numai de persoanele juridice care au în folosință o clădire si terenul aferent proprietate a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, ea nefiind instituita si in sarcina persoanelor fizice.
In speță, reclamata este persoana fizica autorizata, respectiv cabinet medical individual, fiind organizat si funcționând in temeiul dispozițiilor Ordonanța Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si funcționarea cabinetelor medicale, care la art. l alin.(3) stabilește ca "Profesia de medic, ca profesie liberala, poate fi exercitata in cadrul cabinetului medical in una dintre următoarele forme: a) cabinet medical individual; b) cabinete medicale grupate; c) cabinete medicale asociate; d)societate civila medicala".
Cabinetul medical individual poate fi înființat doar de către medicul care își va desfășura activitatea in respectiva unitate, întrucât aceasta forma de organizare nu are personalitate juridica distincta, ci funcționează ca persoana fizica, fiind forma de exercitare liberala a profesiei medicale.
Faptul că reclamanta plătește impozit pe venit, potrivit art. 9 alin.(1) din OG nr. 124/ 1998 privind organizarea si funcționarea cabinetelor medicale, nu poate constitui motiv de asimilare a cabinetului medical individual cu o persoană juridică.
Cum reclamanta își desfășoară activitatea de medic de familie sub forma de organizare cabinet medical individual, rezulta ca, din punct de vedere fiscal, ea nu poate fi asimilata unei persoane juridice, pentru a putea fi obligata la plata taxei pe clădiri si teren, instituita de art. 249 alin.(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru aceste motive, instanța va admite contestația formulată de reclamantul Cabinetul medical individual, va anula actele administrativ fiscale, respectiv adresa nr. 1644/04.04.2013, si Deciziile de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. 5071/27.12.2012, nr. 5075/27.12,2012, nr. 5073/27.12.2012, 5045/27.12.2012, nr. 1559/08.03.2013, nr. 1558/08.03.2013 și 5098/28.12.2012, emise de P. C. C. - Serviciul impozite si taxe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. M. INDIVIDUAL DR. SALPLAHTA D. CU D.. ALES LA C.. AV. SALPLAHTA N. L., cu sediul în C., .. F 10, ., județul D., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL C. C., cu sediul în Comuna C., ., județul D., P. C. C. PRIN PRIMAR B. I. – O., cu sediul în Comuna C., ., județul D. și P. C. C., cu sediul în Comuna C., ., județul D..
Dispune anularea actelor administrativ-fiscale contestate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S./03.12.2013
A.C. 06 Noiembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 6806/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4939/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
