Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 23/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 21285/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 181/2013
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent C. G. împotriva sentinței civile nr._ din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este motivat.
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția nulității.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 23.10.2012 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul C. G., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/02.08.2012 întocmit de I.P.J. D. - Secția 12 Poliție Rurală D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.08.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 19, alin. 1, lit. l) din Legea 171/2010, constând în aceea că a vândut un număr de 16 bucăți de lemn, în special salcâm, cu o lungime de 2 metri cu dimensiunile între 16 și 22 cm numitului B. I. din . legale de proveniență, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și având în vedere faptul că petentul nu a invocat motive legate de netemeinicia stării de fapt reținute in actul sancționator, nefăcând astfel, în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., lui îi incumbă sarcina acestei probe, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție astfel că acesta se bucură în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată în cauză.
Cu privire la sancțiune, instanța de fond a reținut că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. G., fără a indica însă motivele pe care se sprijină declarația recursului.
Având în vedere acest aspect, precum și faptul că instanța de recurs nu a identificat motive de ordine publică care pot fi invocate din oficiu, în temeiul art.306 alin.1 C.p.civ., tribunalul va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurent C. G. împotriva sentinței civile nr._ din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Martie 2013.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red.G P/ 06.03.2013;jud fond.S M B
Tehn M.G. 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2341/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 338/2013.... → |
|---|
