Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5340/2013. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 5340/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 27633/215/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 967/2013

Ședința publică de la 01 Octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. M. M.

Judecător E. S.

Judecător A. M. S.

Grefier C. A.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta . C. împotriva sentinței civile nr. 5340 din 02.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jr. T. A. pentru intimat, lipsind recurentul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motive de recurs, recurentul a solicitat judecarea în lipsă și că intimata a depus întâmpinare.

Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.

Cons.jr. T. A. pentru intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Dezbaterile fiind închise;

INSTANȚA

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 5340 din 02.04.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., ca neîntemeiată.

.Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 05.10.2012 de către intimatul I. T. de Muncă D., petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 260 alin. l lit. e), art. 260 alin. 1 lit. m din Legea nr. 53/2003 și art. 9 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011, cu amendă în cuantum de_ lei.

Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că in urma controlului efectuat la data de 03.10.2012 orele 12.30 la punctul de lucru din loc. C., ., jud. D., al societății comerciale . a fost identificat domnul R. I. care potrivit propriei fișe de identificare desfășura activitate in cadrul unității menționate mai sus fără a avea întocmite formele legale de angajare.

Instanța a mai reținut, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e, art. 260 alin. 1 lit. m din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare și art. 9 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011 cu o amendă în cuantumul legal de 10.000 de lei pentru prima faptă și avertisment pentru celelalte două.

Procesul verbal a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea " am obiecțiuni și le voi formula in instanță".

De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:

Instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu invocat motive de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 53/2003 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind modul in care se desfășoară activitatea in cadrul societăților comerciale și modul in care sunt intocmite registrele de evidență a salariaților, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin 1 din același act normativ ,, Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă”.

In ceea ce privește contravenția referitoare la lipsa contractului de muncă pentru numitul R. I. angajat din data de 01.10.2012 conform fișei de identificare . nr._ din 09.10.2012, instanța reține că au fost incălcate prevederile legale ale Legii nr. 53/2003, privind Codul Muncii.

Din fișa de identificare . nr._ din data de 01.10.2012 aflată la fila 26 in dosar, instanța reține că numitul R. I. a declarat inspectorilor de muncă, aflați în control, faptul că este angajat la S.C. T. C. SRL începând cu data de „01.10.2012”, și faptul că se află in probă și nu are un contractul de muncă.

Fișa de identificare mai sus menționată a fost însușită de numitul R. I. prin semnătură.

Audiat in fața instanței, in calitate de martor, numitul R. I., a învederat instanței că a fost angajat al petentei, insă in prezent nu mai desfășoară activități, motiv concedierii fiind acela că societatea petentă a fost sancționată contravențional pentru motivul că el nu avea contract. A mai precizat că la momentul controlului nu semnase un contract individual de muncă, acesta fiind semnat a doua zi după control. De asemenea a lucrat la societate și două zi înainte de control.

În ceea ce privește susținerea martorului in sensul că se afla in perioada de probă, instanța a atras atenția asupra dispozițiilor art. 31, alin.(1) din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora, „Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere”. Așadar, din aceste dispoziții rezultă în mod neechivoc că desfășurarea perioadei de probă nu poate avea loc decât după încheierea contractului individual de muncă, întrucât stabilirea duratei ei se face la momentul încheierii acestui contract. Această concluzie este întărită și de dispozițiile art. 31, alin.(41) și art.32, alin.(4) din Legea nr.53/2003, potrivit cărora contractul individual de muncă poate înceta la sfârșitul perioadei de probă, iar această perioadă constituie vechime în muncă.

Prin urmare, primirea la muncă, chiar și pentru o perioadă de probă, fără încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă, este o încălcare a dispozițiilor art.16, alin.(1) din Legea nr.53/2003 și constituie contravenție, potrivit dispozițiilor din aceeași lege.

În ceea ce privește cea de-a doua și cea de-a treia contravenție, reține instanța că în privința acestora petenta nu a făcut dovada că situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității și nici nu a contestat-o.

Pe de o parte, neexistând motive de nelegalitate absolută ale procesului verbal în legătură cu aceste două contravenții, iar pe de altă parte procesul verbal bucurându-se de o prezumție legală relativă de adevăr, instanța va reține că petenta se face vinovată și de săvârșirea contravențiilor de la punctul 2 și 3 din procesul verbal de contravenție.

Rezultă din aceste probe că petenta, în conformitate cu dispoz. art 1169 c.civ. nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal, iar intimatul a probat situația de fapt menționată în procesul verbal de contravenție.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Instanța a considerat că în speța de față nu este oportună și justificată aplicarea sancțiunii avertismentului, în condițiile în care instanța are în vedere la aprecierea sancțiunii și efectele negative ale neîncheierii contractului de muncă cu impact asupra plății impozitelor la bugetul de stat, cât și asupra persoanelor primite la muncă care, urmare acestei atitudini ilegale a petentei au fost lipsite de beneficiul asigurărilor sociale de sănătate și de beneficiul contribuției la bugetul de pensii.

Pentru motivele de fapt și de drept, sus menținute, instanța a reținut, pe de o parte, că procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat, iar pe de altă parte petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute in procesul verbal cu privire la acest aspect, in conformitate cu dispozițiile art. 1169 din C. civ. a respins plangerea contravențională ca neintemeiată.

Împotriva acestei sentințe petenta . a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței de fond în sensul admiterii în parte a plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins plângerea întrucât nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

La data de 03.10.2012 societatea a fost sancționată contravențional cu suma de 10 000 lei pentru că ar fi primit la muncă o persoană fară a deține contract individual de muncă.

Așa cum a precizat și în plângerea contravențională, numitul R. I. s-a prezentat în data de 01.10.2012 la sediul societății în vederea angajării, neprezentând însă documentele necesare pentru încheierea contractului individual de muncă. De altfel, la data de 01.10.2012 acesta s-a prezentat împreună cu persoana care îl recomandase pentru a cunoaște directorul societății și pentru a discuta eventualele pretenții cu privire la încheierea unui contract de muncă.

În data de 03.10.2012 a venit la punctul de lucru din C., . pentru a vedea ce fel de activitate ar urma să desfășoare, colegii cu care ar lucra și condițiile de muncă.

Faptul că această persoană s-a prezentat la societate în vederea negocierii unui contract de muncă și apoi la punctul de lucru pentru a vedea condițiile de muncă din cadrul societății nu reprezintă altceva decât interesul acestuia pentru a altfel s-a dovedit că numitul R. I. considera prea grea munca pentru care s-a angajat și după puțin timp și-a depus demisia.

Declarația ulterioară a acestuia dată în calitate de martor în proces este mai mult decât subiectivă și instanța de fond trebuia să o îndepărteze și eventual să suplimenteze probatoriul.

Din acest motiv consideră greșită hotărârea instanței de fond, care deși a observat că martorul este în dușmănie cu petenta declarând că a fost concediat de aceasta deși el este cel care și-a dat demisia, a făcut abstracție de resentimentele martorului pentru petentă și a pronunțat o hotărâre bazată de această declarație.

Declarația martorului este neconformă realității și se poate observa din acte faptul că R. I. nu a fost concediat ci a demisionat deoarece nu putea ține pasul cu ceilalți și susținea că este o muncă prea grea și prea multă, solicitând mărirea salariului, deși ceilalți muncitori prestau aceeași activitate pentru același salariu. A declarat că a semnat un contract de muncă iar după două săptămâni a fost concediat, fapt cu totul neadevărat și care reise din chiar cererea acestuia de încetare a contractului individual de muncă invocând motive personale. In mod răutăcios declară în fața instanței că patronii au refuzat să-i primească actele necesare încheierii contractului de muncă deoarece acest fapt nu s-a întâmplat, singurul refuz primit de la directorul societății fiind acela referitor la mărirea salariului. El a fost cel care după o perioadă foarte scurtă și-a depus demisia fără preaviz, în data de 28.10.2012 pentru încetarea contractului din data de 29.10.2012.

Într-o perioadă pe care toată lumea o percepe ca fiind "de criză", societatea are oportunitatea de a lucra și de a angaja oameni pentru realizarea diferitelor lucrări și cu toate acestea oameni precum R. I. se arată nemulțumiți că este prea mult de muncă.

Toți oamenii găsiți de inspectorii ITM la punctul de lucru au contracte de muncă. Societatea respectă toate normele impuse de legislația muncii aspecte care reies chiar și din procesul varbal de contravenție unde s-a reținut ca singură faptă că R. I. a fost găsit la punctul de lucru al societății și nu are contract încheiat, nu are evidența orelor de muncă și nu s-a transmis la Revisal începerea activității. Nu avea contract încheiat pentru că încă nu muncea pentru ., încă nu se negociase un contract și nu era plătit și automat nu avea ce să se transmită pe Revisal, fapt care atrage și inexisteța unei evidențe a orelor de muncă pentru acesta.

La 14.08.2013 intimata I. T. de Muncă D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 05.10.2012 de către intimatul I. T. de Muncă D., petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 260 alin. l lit. e), art. 260 alin. 1 lit. m din Legea nr. 53/2003 și art. 9 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011, cu amendă în cuantum de_ lei, reținându-se că, in urma controlului efectuat la data de 03.10.2012 orele 12.30 la punctul de lucru din loc. C., ., jud. D., al societății comerciale . a fost identificat domnul R. I. care potrivit propriei fișe de identificare desfășura activitate in cadrul unității menționate mai sus fără a avea întocmite formele legale de angajare.

Recurenta–petentă a pretins faptul că nu ar fi săvârșit fapta prev. de art. 260 alin. 1, lit. e din Legea 53/2003, întrucât persoana descoperită la momentul efectuării controlului - numitul M. I. - nu presta activitate, acesta fiind în probe pentru angajare.

Art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 statuează în mod clar „Constituie contravenție … primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)” în timp ce art. 16 alin. 1 și 2 din același act normativ stabilește că „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă”.

Mai mult, disp art. 31 alin.(1) din Legea nr. 53/2003, prevăd că „Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere”.

Așadar, societatea-recurentă avea obligația de a întocmi contract individual de muncă numitului R. I. cel mai târziu în ziua anterioară începeriiraporturilor de muncă – chiar dacă urma să se stabilească o perioadă de probă pentru verificarea aptitudinilor.

Recurenta-petenta a invocat faptul că declarația pe care persoana anterior menționată a dat-o în fața inspectorilor I.T.M. D. atestă doar parțial starea de fapt reținută, precum și faptul că declarația dată de acesta în fața instanței este subiectivă, întrucât este în relații de dușmănie cu recurenta.

Tribunalul apreciază – în acord cu prima instanță - că depoziția martorului R. I. se coroborează cu cele declarate de acesta în momentul efectuării controlului, în sensul că desfășura activitate pentru societatea petentă, aflându-se în probe de la data de 01.10.2013 (cu două zile înainte de desfășurarea controlului), astfel încât susținerea recurentei că acesta a dat o declarație subiectivă, aflându-se în relații de dușmănie cu recurenta, este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul consideră că petenta-intimată nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a actului de contravenție – în sensul de a demonstra, în mod indubitabil, că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu este conformă realității - astfel încât, în mod justificat, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională.

Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petenta ., cu sediul în C., ., nr. 83, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5340 din 02.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D., cu sediul în C., .. 51, jud. D..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.

Președinte,

A. M. M.

Judecător,

E. S.

Judecător,

A. M. S.

Grefier,

C. A.

Red.AMM/28.10.2013

Tehn..CA/2 ex.

Octombrie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5340/2013. Tribunalul DOLJ