Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 16-04-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1518/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 424/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul C. G. A. împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I P J D., P. F. M. și D. G. INSURANCE PLC PRIN ..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 20.11.2012,Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. G. A., în contradictoriu cu intimații IPJ D., P. F. M., și asiguratorul D. G. INSURANCE PLC prin ., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal . nr._/09.01.2012, încheiat de I.P.J. D.- S.P.R. C., petentul C. G. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei pentru că, la data de 09.01.2012, ora 09.30, fiind oprit cu autoturismul cu nr. BP6463BX pe . partea dreaptă, s-a pus în mișcare fără să se asigure și a intrat în coliziune cu auto cu nr._, care circula pe . sancționată de art. 101 alin. 3, litera a din OUG nr. 195/2002.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, numitul P. F. M. semnând în calitate de martor procesul verbal pentru a atesta această modalitate de întocmire.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Acest articol stabilește limitele competenței instanței învestite cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
Din lectura articolului citat rezultă că instanța de fond nu este competentă să completeze procesul verbal de contravenție reținând și „culpa” altei persoane la producerea accidentului. Această adăugire la procesul verbal reprezintă, pe de o parte, o încălcare a principiului separației puterilor în stat, iar pe de altă parte, nu are nicio finalitate pe tărâm contravențional. Obiectul judecății nu poate fi, într-o plângere contravențională, decât verificarea legalității procesului verbal, stabilirea temeiniciei acestuia, deci stabilirea dacă persoana sancționată se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, în speță dacă petentul C. G. a acordat sau nu prioritate la punerea în mișcare, și verificarea sancțiunii aplicate acestei persoane.
Stabilirea culpelor în producerea accidentului nu poate avea relevanță decât pe tărâmul răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită. Eventuala culpă comună și stabilirea și a vinovăției celuilalt conducător auto nu are relevanță decât sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale într-o acțiune în realizare pin care se solicită repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită civilă.
Prin urmare, obiectul prezentei judecăți nu îl reprezintă decât verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal prin care a fost sancționat petentul C. G..
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Petentul a susținut în prezenta cauză că nu se face vinovat de producerea accidentului și a propus spre a fi ascultat martorul F. D., martor ce nu a putut fi audiat de instanță decât parțial ca urmare a atitudinii acestuia față de instanță.
Pentru a dovedi săvârșirea contravenției de către petent, intimatul a depus la dosar declarațiile luate părților la data faptei (f. 7-10).
În declarația scrisă personal în fața agentului de poliție, petentul a susținut că fiind parcat pe partea dreaptă, pe avarii, a observat venind un autoturism L. și virând brusc la dreapta, petentul punându-se în mișcare foarte puțin. Desenul realizat în cuprinsul declarației înfățișează mașina petentului pe prima bandă de circulație, iar pe cea a intimatului P. Florion pe cea de-a doua bandă venind dinspre . spre .>
În declarația scrisă personal la data faptei de intimatul P. F., acesta a arătat că autoturismul condus de petent era oprit pe partea dreaptă a drumului pe avarii când a ajuns în dreptul acestuia s-a pus în mișcare, acroșându-l în partea dreapta spate.
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție „nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”.
Din cuprinsul procesului verbal contestat și din rubrica completată de agentul constatator în declarațiile date de părți rezultă că cele două autoturisme implicate în accident au suferit avarii, după cum urmează: autoturismul condus de petent are aripa stânga față, bara față și semnalizare stânga față avariate, iar autoturismul_ portiera dreapta față și spate înfundate, aripă dreapta spate înfundată.
Din probele administrate, instanța reține că petentul C. G. a efectuat manevra de punere în mișcare fără a se asigura și fără a acorda prioritate autoturismului_ care circula regulamentar, l-a lovit și avariat. Se constată că petentul nu a dovedit prin probele administrate o altă derulare a faptelor, de natură a schimba cele reținute prin procesul verbal de contravenție.
Acest aspect rezultă și din declarațiile celor implicați în accident date în fața agentului constatator, din schița accidentului efectuată personal de către aceștia, dar și din avariile constatate de agentul de poliție și, în special din locul situării acestora, ceea ce întărește convingerea instanței că modul de producere a accidentului este cel reținut în procesul verbal.
Astfel, se constată că avariile suferite de autoturismul condus de intimatul P. F. sunt produse prin înfundare, pe portiere și aripa dreapta spate, aceste avarii neputând fi produse decât prin orientarea autoturismului petentului cu partea stângă față, către banda de mers a intimatului, în timp ce acesta se deplasa ajungând în dreptul autoturismului petentului. Această desfășurare a faptei este susținută și de locul situării avariilor la autoturismul petentului, respectiv strict în partea stângă față, până în portieră. Și schițele realizate de părți în cadrul declarațiilor arată că petentul se afla oprit pe prima bandă și s-a pus în mișcare când a trecut pe lângă el, pe a doua bandă, autoturismul condus de intimat.
Or, petentul avea obligația, în măsura în care dorea să se pună în mișcare, să acorde prioritate tuturor autovehiculelor care circulau pe sensul său de mers, sens pe care circula și intimatul P. F..
Față de aceste considerente, instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea concretă ce s-a produs, dar și de cea care s-ar fi putut produce, ceea ce constituie un pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.01.2012, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. G. A. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a luat în considerație actele depuse la dosar și declarația martorului din care reiese că era oprit la intersecție, iar autoturismul marca L., care se afla în mișcare, la efectuarea manevrei de viraj dreapta l-a lovit. Acest lucru a fost recunoscut de conducătorul autoturismului cu nr._, în fața martorului aflat în mașină, însă în fața organului de poliție a dat o altă declarație.
Intimatul IPJ D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Contrar susținerilor recurentului-petent, Tribunalul apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că probatoriul administrat în cauză nu este de natură a conduce la concluzia că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu ar fi conformă realității.
Potrivit prevederile art. 135 lit. f din Regulamentul de aplicare a O.U.G 195/2002 (H.G. 1391/2006) "Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare".
Dacă recurentul-petent ar fi respectat într-adevăr aceste dispoziții legale, el ar fi trebuit să observe că, pe același sens de mers rula autoturismul având nr. de înmatriculare_, condus de intimatul P. F., și ar fi trebuit să acorde prioritate de trecere acestuia – urmând a se pune în mișcare după ce respectivul autovehicul l-ar fi depășit - astfel încât să evite producerea unei coliziuni.
Afirmațiile recurentului - petent că oprise în intersecție pentru a acorda prioritate, după ce deja se pusese în mișcare – accidentul producându-se din culpa intimatului P. F. care a efectuat o manevră de virare spre dreapta - nu sunt confirmate de nici o dovadă. Mai mult, susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale și din motivele de recurs în sensul că se pusese în mișcare de la jumătatea străzii Frații Golești, iar accidentul a avut loc la intersecția cu . contrazise chiar de declarația pe care acesta a dat-o în fața organelor de poliție, în care a arătat că era parcat pe partea dreaptă cu avariile pornite și a observat autoturismul marca L. venind, iar în momentul în care a avut loc coliziunea se pusese în mișcare foarte puțin.
În altă ordine de idei, dinamica producerii accidentului descrisă de recurentul –petent este contrazisă de avariile constate de lucrătorul de poliție la autovehiculele implicate în coliziune (aripă stânga față, bară față, semnalizare stânga față – pt. autoturismul petentului - respectiv portieră dreapta față și spate înfundate și aripă dreapta spate înfundate - pt. autoturismul autovehiculul condus de intimatul P. F.), respectivele avarii neputând fi produse decât în modalitatea descrisă în procesul verbal de contravenție.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. G. A. împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I P J D., P. F. M. și D. G. INSURANCE PLC PRIN .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, M. G. |
Red.A M/23.04.2013
Tehn M.G. 2 ex
jud fond:C M B
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5340/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 8894/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
