Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6455/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6455/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 27864/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 969/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul petent O. N. împotriva sentinței civile nr. 6455 din 18.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus motivelor de recurs și adeverința nr._/24.09.2013 după care:
Constatând cauza în stare de judecată, instanța reținut-o spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 6455 din 18.04.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul O. N., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D. .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/ 03 10 2012, petentul O. N. a fost sancționat de către agentul constatator din cadrul DSVSA D. cu amendă în cuantum de 2400 lei întrucât s-a reținut în sarcina sa că a exercitat activități sanitar veterinare fără să aibă împuternicire de la autoritatea sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor, faptă ce constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. disp art 6 lit a pct 8 din HG 984/2005.
Procesul verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica destinată obiecțiunilor contravenientului, nu s-a consemnat nici o obiecțiune.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Petentul a invocat ca motive de nulitate faptul că au fost încălcate disp art 16 alin 7 din OG 2/2001 R deoarece nu i-au fost consemnate obiecțiunile. Conform art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 că nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției, și în consecință pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedească nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunoștința dreptul de a face obiecțiuni, ci si ca aceasta încalcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, în condițiile art. 105, alin.2 Cod procedură civilă. Or, petentul nu a dovedit nicio vătămare în acest sens, cu atât mai mult cu cât acesta are posibilitatea de a invoca eventualele obiecțiuni legate de fapta contravențională în fața instanței de judecată, în cuprinsul plângerii contravenționale.
Astfel, instanța a respins apărarea petentului privind încălcarea dispozițiior art. 16 alin. 17 din OG nr. 2/2001, privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Totodată petentul a invocat ca motiv de nulitate a procesului verbal faptul că nu a fost semnat de un martor asistent.
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor "(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Așadar, martorul care semnează procesul verbal contravențional confirmă numai încheierea acestuia in lipsa semnăturii contravenientului, nefiind impusă mărturia sa pe aspectul faptei descrise in procesul verbal.
Rolul martorului asistent este de a confirma cele trei situații prevăzute de lege: contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Cum petentul a fost de față și a și semnat procesul verbal este evident că nu se impunea semnarea acestuia și de către un martor asistent.
Astfel, instanța a respins apărarea petentului privind încălcarea dispozițiior art. 19 din OG nr. 2/2001, privind prezența unui martor asistent la intocmirea procesului-verbal contravențional.
Petentul a mai invocat ca motiv de nulitate a procesului verbal faptul că amenda i-a fost individualizată greșit depășindu-se maximul de 2000 lei prevăzut de textul de lege.
Nici această susținere a petentului nu poate fi primită de instanță deoarece, potrivit art 6 lit a pct 8 din HG 984/2005, în vigoare la data aplicării sancțiunii: " Următoarele fapte constituie contravenții la dispozițiile tehnice și la măsurile privind efectuarea acțiunilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor obligatorii și se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 1.200 lei la 2.400 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele fizice, precum și în cazurile prevăzute la pct. 3-8, respectiv cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice: exercitarea de activități sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor de către persoane neîmputernicite de autoritatea sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor competente;"
Prin urmare, amenda aplicată a fost corect individualizată, fără să se depășească maximul prevăzut de textul de lege. Limitele amenzii la care se raportează petentul au fost modificate în anul 2009 prin Hotărârea 917/2009.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Starea de fapt reținută în procesul verbal este dovedită de intimat cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv notă de inspecție.
Prin plângere, petentul nu a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție și nu a propus dovezi din care să rezulte o altă stare de fapt, deși sarcina probării unei alte stări de fapt îi revine, conform disp art. 1169 cod civil .
Totodată, conform art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de legalitate sau de temeinicie a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că procesul verbal este temeinic și legal.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul O. N. în contradictoriu cu DSVSA D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul O. N. criticând hotărârea că este nelegală întrucât agentul constatator nu i-a adus la conștiință în momentul încheierii procesului-verbal, dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, că va demonstra cu înscrisul notarial al numitului V. A. V., din care va rezulta ca i s-a adus o vătămare prin ne consemnarea obiecțiunilor legate de fapta contravenționala. Astfel, agentul constatator a încălcat dispozițiile art.16 alin. 17 din OG nr.2/2001 privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Mai precizează că au fost incălcate si dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001 de către agentul constatator, întrucât legea prevede expres ca procesul -verbal sa fie semnat de cel puțin un martor asistent, fara a menționa daca acel contravenient a semnat sau nu procesul-verbal de contravenție, că beneficiază in prezenta cauza de prezumția de nevinovăție pe care o consideră absoluta, atâta timp cat procesul-verbal încheiat de agentul constatator nu a îndeplinit cerințele legii cu ocazia încheierii acestuia.
Față de dispoz. art.304 punctele 8 si 9 Cod pr. Civ. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, anularea acesteia si implicit anularea procesului-verbal de contravenție nr._ din data de 3.10.2012, întrucât prima instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit, hotărârea fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si avand in vedere disp. art. 304 si art. 304 ind. 1 C.pr.civ instanta constata urmatoarele.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentul a invocat ca motiv de nulitate nerespectarea dispozițiilor art.16 alin. 7, arătând că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal.
Aceste dispoziții prevăd că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art.16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
În condițiile în care petentul nu a invocat in concret vreo vatamare si nu a dovedit vătămarea produsă, și care oricum a fost înlăturată prin posibilitatea de a formula obiecțiuni și apărări cu ocazia judecării plângerii, acest motiv nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
In privinta semnarii procesului verbal de un martor, in mod corect insanta de fond a retinut ca rolul martorului asistent este de a confirma cele trei situații prevăzute de lege: contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, nefiind incidente aceste dispoziti legale intrucat petentul a fost de față și a și semnat procesul verbal.
In privinta cuantumului amenzii apărările sunt neintemeate, instanta de fond indicand textul de lege ce stabileste limitele minima si maxima ale amenzii contraventionale.
În privința temeiniciei, instanta de fond a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
S-a mai reținut că deși prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție nu înlătură dreptul contravenientului de a face dovada contrară, acesta nu a adus probe pertinente în combaterea prezumției.
Mai mult, petentul nu a formulat critici in concret la cele retinute de agentul constatator.
Nici in cuprinsul motivelor de recurs nu sunt indicate in concret aspecte si dovezi in sensul indeplinirii atributiilor stabilite in sarcina petentului, criticile fiind generic formulate.
Pentru considerentele expuse, instanta apreciaza neintemeiate criticile formulate de recurent, motiv pentru care, în temeiul art.312 al.1 C.proc.civ. va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul petent O. N. domiciliat în C., ., ..3, jud. D. împotriva sentinței civile nr. 6455 din 18.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/31.10.2013
Tehn.CA
Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5351/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2523/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
