Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1277/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 19420/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1277/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 6, București - I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR. 6 Dr.Tr.S., împotriva sentinței civile nr.8582 din 31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C S. C. SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata depus întâmpinare, după care:
Constatând cauza în stare de judecată instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 8582 din 31.05.2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C S. C. SRL cu sediul în D., județul Călărași în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 6 cu sediul în București, a modificat procesul verbal de contravenție în sensul că a înlocuit amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 02.07.2012 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petentei i s-a aplicat amendă în cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.57 indice 3 din HG 69/2012, pentru faptul că la data de 02.03.2012, la controlul efectuat în trafic asupra autotractorului cu semiremorcă cu nr._ /_, utilizate de ., condus de F. A. și care efectua transport de mărfuri, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului a contractului a contractului de leasing în original sau în copie conformă cu originalul
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Sub aspectul legalității, instanța reține că în cauză au fost respectate prevederile art.16 și art.19 din OG 2/2001.
Astfel, agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului verbal împrejurările pentru care petenta nu a putut face obiecțiuni, și anume lipsa reprezentantului legal al acesteia la momentul întocmirii procesului verbal.
De asemenea, instanța constată că în cuprinsul procesului verbal a fost consemnat și motivul pentru care acesta nu poartă semnătura unui martor asistent, și anume faptul că nu au fost martori la momentul întocmirii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispozițiilor art.34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține de asemenea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, deși potrivit art.1169 cod civil și 129 alin.1 teza finală C.p.c., lui îi incumbă sarcina probei.
Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art. 38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată instanța arată că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia normelor reglementate de HG 69/2012.
Pentru a proceda astfel instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, de cele indicate în art.21 alin.3 din același act normativ care prevede că la stabilirea ei trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, instanța reține că petenta deține autovehiculele utilizate în baza contractului de leasing financiar nr. 4065/23.06.2008, aflat la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente instanța a admis în parte plângerea, a modifica procesul verbal de contravenție mai sus arătat, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 6, București criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului , în sensul respingerii plângerii si menținerea în întregime a procesului verbal de contestat.
În motivare arată că potrivit dispoz. art4 din H.G. nr.69/2012 coroborat cu ar/2 lit.b, fapta anterior amintită reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 și ale OG.nr.27/2011 privind transportul rutier și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspect:
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Reglementările naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere, cât și în OMTI nr.980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier.
Cele două acte normative anterior menționate creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile ca^fe trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
Astfel, art. 39 alin.l din OMTI 980/2011 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier, prevede: "(1) Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conforma a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum jț/" toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier.
(2) In sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14 la prezentele norme metodologice ".
a) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto (document ce lipsea de la bordul
De asemenea conform art.44 din același act normative, suplimentar față de documentul de
transport, în cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle: vehiculului la momentul controlului); b)certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat;
c)contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz; c)atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 după caz.
Dispozițiile anterior menționate se coroborează cu prevederile H.G. nr.69/2012 care stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și afConsiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, ale O.G. nr.27/201 1 privind transportul rutier, precum și sancțiunile și măsurile aplicabile în cazul constatării de către inspectorii de trafic al ISCTR a acestor încălcării.
Astfel, prin coroborare dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale O.G. nr.27/2012 privind transporturile rutiere, ale OMTI 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/201 1 privind transporturile rutier și a H.G. nr.69/2012, inspectorii ISCTR au atribuția, cât și obligația de a solicita și verifica setul de documente pe care operatorul de transport are obligația de a le deține la bordul vehiculului rutier, în funcție de tipul de transport rutier pe care îl efectuează.
Aceste documente sunt în mod expres și limitative prevăzute de lege, iar atunci când se constată de către inspectorii ISCTR lipsa unuia dintre ele, aceștia au obligația aplicării sancțiunilor prevăzute de H.G. nr.69/2012.
În speță, la data de 07.03.2012 când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a efectua operațiuni de transport rutier asigurând la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu valabilă (model prevăzut în anexa nr.42 din OMTI 980/2011) a conducătorului auto din care să reiasă că este angajatul său.
Conform prevederilor art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 „nerespectarea de către
operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:
573." contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după
caz;", constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin. 1 și 2. lit.a din HG nr.69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier.
In conformitate cu prevederile art.134 din OMTI 980/2011, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:
- să asigureexistența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, dună caz:
- copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare;
- legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este
angajat al operatorului de transport, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 42 la prezentele
norme metodologice;
-contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copia
conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau
de închiriere;
-asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de
accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
- certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul
de transport efectuat;
- documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și
autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere;
- atestatul de conducător auto prevăzut la ort. 5 din Regulamentului (CE) nr.
1072/2009, după caz;
- documentele din care să rezulte apartenența pasagerilor la categoria pentru care
este autorizat/licențiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale. "
De asemenea, art.58 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere statuează faptul că persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana dese^nnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier, consilierul de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto.
Pe de altă parte, intimata-petentă în mod clar a săvârșit contravenția constatată prin procesul-verbal, aspect pe care, de altfel, și instanța la reținut,, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci intimata-petentă nu poate fi exonerată de răspundere pecuniară deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor.
De altfel, aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop in sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Mai mult decât atât, la momentul aplicării amenzii agentul constatator a ținut cont de
aceste dispoziții în sensul că cuantumul amenzii a fost stabilit la minimul aplicabil pentu
săvârșirea unei astfel de contravenții.
Este adevărat că în O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor la art.7 alin.3 se precizează faptul că "Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede acesta sancțiune", vă rugăm să observați faptul că legiuitorul deja a făcut o împărțire după gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite la regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentul (CE) 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
De asemenea, că dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul pentru vreuna din acestea încălcări ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, în sensul respingerii plângerii formulată de intimata petentă și menținerea în întregime a dispozițiilor procesului-verbal contestat.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
In drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă, art.4 pct.57.3 din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere, OMTI nr.980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/201 1. Regulamentului (CE) nr.1.071/2009.
La data de 29 noiembrie 2913, intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la individualizarea sancțiunii.
Critica este neîntemeiată.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.G. 2/2001.
Tribunalul constată că sentința instanței de fond este temeinic motivată pe acest aspect; astfel, au fost arătate în concret împrejurările care au format convingerea că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.
În acord cu prima instanță, Tribunalul apreciază că, luând în considerare gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și circumstanțele săvârșirii acesteia, este justificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
D. fiind s-a facut dovada detinerii autovehiculelor in baza contractelor de leasing financiar 4065/2008, ținând seama de atitudinea sinceră a intimatei/petente pe parcursul desfășurării procesului și luând în considerare că însuși actul normativ care sancționează contravenția săvârșită o califică drept o încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, instanța de control concluzionează că pericolul social al faptei reținute în sarcina intimatei/petente nu este foarte ridicat și că nu se impunea aplicarea unei amenzi, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe intimata/petentă să se conformeze prevederilor legale și să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 6, București - I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR. 6 Dr.Tr.S., împotriva sentinței civile nr.8582 din 31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C S. C. SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/18.12.2013
Tehn.C.A. /2 ex.
Decembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1813/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2649/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
