Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 826/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 826/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 1552/304/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1150/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul P. A. împotriva sentinței civile nr. 826 din 04.06.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motivele de recurs de către recurent, după care:
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. . 826 din 04.06.2013 Judecătoria S. a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. A.,în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit de I.P.J D. – Poliția oraș S. la data de 07.06.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 07.06.2012, orele 1804, a condus autoturismul marca OPEL, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 561, în localitatea B., județul D., cu o viteză de 86 Km/h, înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION, . 366, montat pe autoutilitara marca DACIA L. MCV, cu numărul de înmatriculare_, nu a folosit centura de siguranță, iar plăcuța cu numărul de înmatriculare față nu era montată,fapte prevăzute și sancționate de art. 121 din ROUG nr. 195/2002., art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 15 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus …”, iar alin. 2 al aceluiași act statuează că „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Prin urmare, pentru existența acestei contravenții, este necesar ca organul din care face parte agentul constatator să probeze (cu fotografii radar) care a fost viteza autoturismului condus de petent la momentul săvârșirii faptei și să aducă și dovada că aparatul radar era omologat și verificat metrologic.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici obligația intimatului de a suporta întreaga sarcină a probei.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator precum și faptul că la dosarul cauzei au fost depuse fotografiile radar și dovada că aparatul radar era omologat și verificat metrologic, instanța apreciază că fapta constatată personal de organele de poliție sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Petentul nu a prezentat nicio explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Deși petentul a pretins că situația de fapt descrisă anterior nu este conformă realității - susținând că nu a depășit viteza maximă admisă - fotografiile radar trimise instanței de către Inspectoratul de Poliție Județean D. atestă faptul că autovehiculul condus de petent rula cu o viteză de 86 Km/h.
De asemenea, buletinul de verificare metrologică nr._/20.04.2012 confirmă faptul că aparatul radar fusese verificat metrologic. Susținerea petentului că nu circula în localitate la momentul surprinderii de aparatul radar este infirmată de fotografiile depuse la dosar de intimat în care se constată că autoturismul se afla în localitate.
Nu pot fi reținute nici celelalte critici ale petentului referitoare la purtarea centurii de siguranță și plăcuța de înmatriculare nemontată, din fotografiile depuse la dosar de intimat se observă că acesta nu purta centura de siguranță și nu avea montată plăcuța de înmatriculare în parbriz, așa cum susține. Din fotografii se observă că petentul ține cu mâna pe parbriz plăcuța de înmatriculare după ce a fost oprit de organele constatatoare.
Mai mult, martorul propus de petent nu a putut confirma aspectul că petentul purta centura de siguranță. Martorul chiar a infirmat susținerile petentului, care arată în plângere că atât el cât și persoana aflată pe scaunul din dreapta purtau centuri de siguranță, din declarația martorului rezultând că martorul ocupa locul din spate al autoturismului. Din fotografiile de la dosar și din declarația martorului a rezultat că locul de lângă șofer era liber.
Prin urmare, situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție este conformă realității, mai mult, se constată că petentul a semnat fără obiecțiuni procesul- verbal contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În raport de cele expuse, se constată că sancțiunea aplicată corespunde gradului concret de pericol social al faptelor.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins plângerea contravențională formulată apare ca fiind neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P. A. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii plângerii contravenționale și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că prin sentința civila nr.1300/21.09.2012, pronunțata de Judecătoria S. in dosarul nr._, instanța de judecata a respins ca nefondata plângerea contravenționala formulata de subsemnatul in contradictoriu cu IPJ D. - Politia Orașului S., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/07.06.2012.
Împotriva sentinței civile nr. 1300/21.09.2012 am formulat recurs, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala.
Arată că prin Decizia nr. 42/22.01.2013, pronunțata de Tribunalul D., a fost admis recursul formulat de el, casata sentința civila recurata si trimisa cauza spre rejudecare Judecătoriei S..
In rejudecare, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ . In cauza a fost administrata si proba testimoniala, prin Sentința civila nr. 826/04.06.2013, a fost respinsa plângerea contravenționala formulata împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/07.06.2012, intocmit de Politia S..
Instanța de fond a reținut o stare de fapt eronata, interpretând greșit probele administrate in cauza (art. 3041 din C.).
In acest sens, menționează ca prin procesul verbal contestat, a fost sancționat cu 12 puncte penalizare pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 121, alin. 2, art. 36, alin. 1 si art. 15, alin 5 din OUG 195/2002 si sancționate de art. 101, alin. 2, art. 98, alin. 2 si respectiv art. 102, alin. 2 din OUG 195/2002.
Astfel, din analiza articolelor menționate anterior, a constatat ca a fost sancționat cu 4 puncte penalizare pentru viteza, 2 puncte penalizare pentru centura de siguranța si 6 puncte penalizare pentru plăcuța de Înmatriculare.
Menționează ca, din planșele foto aflate la dosarul cauzei, nu rezulta ca nu purtam centura de siguranța, asa cum a reținut agentul constatator si totodată instanța in rejudecare.
Martorul audiat in cauza, nu a infirmat susținerile lui, ci a spus ca el nu purta centura de siguranța intrucat se afla pe locul din spate, datorita faptului ca locul din fata dreapta fusese ocupat pana in S. de fiica mea. Astfel ca, la momentul la care a fost oprit de organele de politie, locul din fata era . fiica sa rămăsese in S. cu treaba.
Mai mult decât atat, instanța de fond retine in mod eronat ca din planșele foto depuse la dosarul cauzei, rezulta el țineam cu mana pe parbriz plăcuta de înmatriculare. Se poate observa cu ușurința ca acest lucru este nereal, plăcuta de înmatriculare era pusa in parbriz deoarece căzuse cu puțin timp înainte si nu a avut posibilitatea sa o montez pe loc.
Ca atare, instanța de fond in mod greșit a interpretat probele administrate in cauza, cu consecința admiterii recursului, modificării sentinței recurate, in sensul admiterii plângerii contravenționale.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304/1 din C..
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul petent critică sentința sub aspectul stării de fapt reținute.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a avut în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada susținerilor sale.
În ceea ce privește proba testimonială, în mod corect nu a fost avută în vedere, întrucât este nesinceră, dată pro causa, din dorința de a susține poziția procesuală a petentului; așa cum a arătat și instanța de fond, martorul nici nu a putut confirma că recurentul a purtat centura de siguranță, iar numărul de înmatriculare se vede că era nemontat, fiind ținut cu mâna de petent în parbriz.
Prin urmare, recurentului i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a reușit să o facă și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, tribunalul apreciază că acestea respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind aplicate în limitele prevăzute de actul normativ și că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, dat fiind pericolul social al faptelor constatate.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul P. A. împotriva sentinței civile nr. 826 din 04.06.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. D..
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, C. A. |
Red.AGV
Tehn.C.A.
29.11.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7172/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 664/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
