Obligaţia de a face. Sentința nr. 6979/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6979/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 8991/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentinta Nr. 6979/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Grefier B. I.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții B. C. C., N. A. M. și pe pârâta A.N.R.P., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca nu s-a depus raspunsul la adresa si ca s-a solicitat judecata cauzei in lipsa:
Instanta revine asupra adresei incuviintate, apreciind ca nu mai este utila solutionarii prezentei cauze fata de imprejurarea ca nu se mai argumenteaza de reclamanti exercitarea unei cai de atac fata de Hotararea 308/2010.
Instanta invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. Bucuresti, o uneste cu fondul, si retine cauza in pronuntare pe exceptie si pe fond.
INSTANȚA
La data de 17.05.2012 s a inregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._, actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu pârâta A.N.R.P, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate refuzul nejustificat si nelegal al paratei A., de a achita suma de_,69 lei noi cu titlu de despagubiri asa cum a fost stabilita prin actul administrativ jurisdictional, Hotararea nr 20, din 29.05,2007 emisa de catre Comisia Judeteana pentru aplicarea prevederilor legii nr. 290/2003 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului D. si in consecinta obligarea paratei sa execute actul administrativ constand in plata sumei de 83,737,69 lei noi cu titlu de despagubiri, si obligarea paratei A. la plata dobanzii medii bancare anuale aferenta sumei de 83, 737.69 lei noi datorata autorului B. J., care a decedat la data de 13.03.2012, mostenitori legali ai acestuia ramanand doar reclamantii.
Reclamantii au aratat ca pana la data de 13.03.2013, nu le a fost platita nici o suma, evidentiind ca parata nu a respectat prevederile art 18 alin 5 lit. C din normele de aplicare a legii aprobate prin HG nr. 1120/2006.
Reclamantii au aratat ca, potrivit art 10 alin 2 din Legea 290/2003, modificata si completata prin Legea nr 171/2006, despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a Municipiului Bucuresti sau a hotararii prevăzute la art.8 alin 4 sau 6, respectiv la art.9.
Reclamantul si-a intemeiat dispozitiile pe art 10 alin 2 din Legea nr. 290/2003 modificata si completata prin Legea nr. 171/2006 si dispozitiile art 18 alin 5 lit c din Normele metodologice aprobate prin HG nr 1120/2006.
La data de 5 iulie 2012, A.N.R.P.a depus întâmpinare, prin care au învederat instanțe următoarele aspecte:
În fapt: Prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamanții B. C. C. și N. A. M., au chemat în judecată A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 pentru ca, prin hotărârea ce o veți pronunța, să dispuneți obligarea la:
>Plata sumei de 83.737,69 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 20/29.05.2007 emisă de Comisia Județeană D. de aplicare a Legii nr. 290/2003;
>Plata dobânzii medii bancare anuale aferentă sumei datorate și neachitate.
Față de solicitarea reclamanților B. C. C. și N. A. M., A.N.R.P. Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, face următoarele precizări:
În data de 29.05.2007 Instituția Prefectului Județului D. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele defunctului B. J., Hotărârea nr. 20.
Prin Hotărârea nr. 20/2009 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 83.737,69 lei compensații bănești pentru bunurile autorului B. D. abandonate și sechestrate, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Menționează că, A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 este organul de specialitate al administrației publice centrale, ierarhic superior comisiilor județene sau a municipiului București de aplicare a Legii nr. 290/2003. Acest fapt rezultă din prevederile art. 17 din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006.
Dacă petentul a formulat contestație împotriva hotărârii, nemulțumit de rezoluția cerererii sale sau dacă a depus cerere de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărâre și având în vedere că plata despăgubirilor se face de la bugetul de stat, A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 are obligația de a verifica legalitatea fiecărei hotărâri emise de comisiile județene sau a municipiului București.
Astfel, conform art. 17 lit. h din H.G. nr. 57/2008, privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, „în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. (...)." Textul de lege vizează modalitatea de acțiune a A. în situația exercitării controlului administrativ ierarhic. Actele administrative la care face referire acest text de lege sunt Hotărârile, de admitere sau respingere a cererilor formulate în baza Legii nr. 290/2003, emise de Comisiile Județene sau a municipiului București. Comisiile nu emit și alte acte în aplicarea Legii nr. 290/2003.
Mai mult, din acest text de lege rezultă că, hotărârile emise de către comisiile pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu reprezintă un act însușit și opozabil A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003. Dimpotrivă subscrisa are atribuții de verificare și control cu privire la aceste hotărâri.
În speța în cauză. Serviciul pentru Aplicarea Legi 290/2003 din cadrul A.N.R.P. a analizat Referatul de specialitate întocmit de dosarul constituit la Comisia Județeană D. pentru aplicarea Legii 290/2003, în care sunt menționate actele depuse la dosarul format la Comisia Județeană D. pentru aplicarea L 290/2003, în care sunt menționate actele depuse la dosarul format la Instituția Prefectului D. și în baza cărora a fost emisă Hotărârea nr. 20 29.05.2007. Aspectele care urmau a fi lămurite punctual erau privitoare la filiația defunctului B. J. față de autori, dovada refugiului autorilor și dovada calității de proprietar a acestora.
Din analiza acestor documente s-a constatat că nu se face dovada refugiului pentru autorii B. D. și Malvina.
Ne întemeiem acesta constatare pe următoarele considerente:
Petentul B. I. a pretins despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate de către autorul B. D. (bunic patern), bunuri rămase în teritoriul ocupat ca urmare a părăsirii forțate.
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, conform art. 2 alin (1) din H.G. 1120/2006, „(...) persoanele îndreptățite trebuie sa facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatori".
În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art. 2 alin (4) teza I din HG 1120/2006 cu modificările și completările următoare, cu „(...) acre doveditoare certificate de autorități (...)".
Însă, nedeținând nici un act doveditor certificat de autorități pentru a-și dovedii pretențiile, petentul a apelat la prevederile art. 2 alin. (4) și (5) din H.G .nr. 1120/2006: „în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate. Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M., abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz."
Cu privire la dovada refugiului autorului B. D., petentul a depus la dosar declarațiile martorilor I. E. și I. E., care declară că „bunicii paterni ai solicitantului s-au refugiat în luna august 1945 din cauza stării de război și a ordinelor de evacuare generală".
Însă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 184/07.08.2006 reiese că autorul B. D. a decedat la data de 04.04.1944, astfel, există neconcordanțe între declarațiile martorilor și actul depus la dosar cu privire la decesul și refugiul autorului.
De asemenea, petentul nu depune nici un act cu referire la decesul și refugiul soției autorului, respectiv, Malvina B..
Conform art. 2 alin. 5 din HG 1120/2006, declarațiile petentului și ale martorilor trebuiau să fie coroborate cu dovada inițierii corespondenței cu instituțiile abilitate.
Prin dovada refugiului se înțelege dovada luării în evidența populației de organele de specialitate ale localității unde s-au stabilit refugiații. Astfel, dovada refugiului se poate face cu adeverințe de arhivă sau certificate eliberate de primăriile localităților unde s-au stabilit inițial refugiații, carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare emis de Comisariatul Național pentru Evidența Populației venite din Basarabia și Bucovina de Nord, foi de călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective sau carnet de muncă în situația în care refugiații erau funcționari de stat.
În cazul în care petenții nu dețin acte certificate de autorități pentru dovedirea refugiului autorilor, în condițiile prevăzute de art. 2 alin 5 din H.G. nr. 1120/2006 trebuie probat faptul că s-au depus toate diligentele necesare obținerii acestor documente, respectiv solicitări atât către primăria localității unde s-au stabilit inițial refugiații, cât și către arhivele naționale județene din județul în care se află localitatea în care s-au refugiat pentru prima dată autorii.
Totodată, cu privire la dovada vocației succesorale a petenților după autori, a fost depus la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr. 184/2006 de pe urma defunctului B. D..
Învederează faptul că, este esențial în dovedirea pretențiilor ca petentul să facă dovada vocației succesorale, însă certificatul de calitate de moștenitor, în conformitate cu art. 84 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, nu face dovada vocației succesorale, ci stabilește doar numărul și calitatea moștenitorilor, astfel că pentru valorificarea oricăror drepturi patrimoniale trebuia să existe la dosar un certificat de moștenitor.
Existența certificatului de moștenitor la dosar, ar fi demonstrat finalitatea procedurii succesorale notariale, din care să rezulte că moștenitor al autorului B. D. este petentul B. I.. În lipsa acestui document petentul nu poate dovedi că proprietatea bunurilor, pentru care a solicitat despăgubiri, în baza Legii 290/2003, a trecut din patrimoniul autorilor în patrimoniul său.
În concluzie, nu face dovada refugiului pentru autorii B. D. și Malvina.
Din aceste motive, A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 în conformitate cu prevederile art. 17 lit. h din HG 57/2008, privind modificările normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, a solicitat Comisiei Județene D. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea Hotărârii nr. 20/2007.
Ca urmare a acestei solicitări, Comisia Județeană D. de aplicare a legii nr. 290/2003 a emis Hotărârea nr. 308 din 01.06.20?0~prin care a fost revocată Hotărârea nr. 20/29.05.2007 și respinsă cererea de acordare de despăgubiri formulată de defunctul B. J..
Având în vedere că:
- Legea nr. 290/2003 urmărește acordarea unor măsuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia;
- fondurile alocate pentru plata despăgubirilor provin de la bugetul de stat;
- dispunerea plății în baza unei hotărâri ilegale ar prejudicia bugetul de stat,
A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, solicită onoratei instanțe, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 20/29.05.2007 emise de Comisia Județeană D. de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele:
IN FAPT, prin Hotararea nr. 20/2007 emisa de Institutia Prefectului Jud D. – Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii 290/2003 s-a admis cererea cu nr. 5107/2004 formulata de numitul B. I. si s-a stabilit acordarea catre acesta de compensatii banesti in cuantum de 83.737,69 lei.
Acesta a formulat catre A. cerere de acordare a acestor despagubiri in baza prevederilor Legii 290/2003.
Institutia Prefectului Jud D. – Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii 290/2003 a inaintat dosarul de despagubiri catre institutia parata care, in exercitarea prerogativelor sale date de art. 8 Legea 290/2003 si art. 17 lit.h din Normele Metodologice aprobate prin HG 753/2006 in forma in vigoare la data de 17.12.2009 a procedat la analiza acestuia si, prin adresa nr._/2009 a dispus restituirea acestuia catre Institutia Prefectului Jud D. – Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii 290/2003 in vederea revocarii Hotararii 20/2007 emisa de Comisia Judeteana D. pentru Aplicarea Legii 290/2003 ca urmare a faptului ca petentul nu a facut in cauza dovada refugiului autorilor.
Institutia Prefectului Jud D. – Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii 290/2003, ca urmare a celor de mai sus, a emis Hotararea 308/2010 prin care s-a revocat Hotararea nr. 20/2007 prin care au fost propuse compensatii banesti in beneficial reclamantului, respingandu-se cererea acestuia deoarece nu a facut dovada refugiului autorilor si nici dovada vocatiei succesorale dupa autori.
P. la momentul solutionarii cauzei, la dosar nu a fost depus de reclamanti nici un inscris din care sa rezulte ca aceasta ultima hotarare a fost revocata, anulata sau modificata si ca s-a dispus din nou plata catre el a vreunei despagubiri banesti in baza prevederilor Legii 290/2003.
Potrivit art. 11 Legea 290/2003 in forma in vigoare la data sesizarii instantei:
(1)Plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Potrivit art. 18 din Normele Metodologice aprobate prin HG 753/2006 in forma in vigoare la data sesizarii instantei:
"(1)Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(2)Cererea este însoțită de hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și o copie de pe actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A.; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei băncii.
(3)În cazul în care există mai mulți beneficiari sau moștenitori, aceștia transmit, în afara documentelor prevăzute la alin. (2):
a)procură notarială, în original, prin care toți beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terță persoană să primească plata întregii sume, împreună cu dovada prevăzută la alin. (2) privind contul persoanei desemnate; sau
b)act notarial, în original sau copie legalizată (certificat de moștenitor, contract de partaj voluntar), din care rezultă cotele în care vor fi împărțite despăgubirile între beneficiari.
(4)Plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(…)"
Din textele legale citate, reiese ca autoritatea parata are abilitatea legala de a dispune plata despagubirilor banesti stabilite ca urmare a aplicarii prevederilor Legii 230/2009, astfel incat se va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acesteia.
De asemenea, din aceleasi prevederi normative mentionate reiese ca, pentru ca sa se poata dispune plata acestor despagubiri, este necesar ca sa se prevada plata lor printr-un act administrativ emis de una din autoritatile publice abilitate sa aplice prevederile Legii 230/2009.
In speta dedusa judecatii, intrucat actul administrativ prin care s-a stabilit plata de despagubiri in beneficiul autorului reclamantilor a fost revocat, iar cererea acestuia de acordare despagubiri a fost respinsa, nu mai exista obligatia legata pentru autoritatea parata de a le achita reclamantilor despagubirile pretinse.
Ca urmare, actiunea formulata de acestia va fi respinsa ca neintemeiata.(2)Sumele prevăzute în bugetul Ministerului Finanțelor Publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 se transferă, la solicitarea Cancelariei Primului-Ministru, în vederea aplicării acestei legi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a A..
Respinge actiunea formulată de reclamanții B. C. C., N. A. M., ambii prin procurator N. M., domiciliată în C., .. H 1, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 27.06.2013.
Președinte, A. E. G. | ||
Grefier, B. I. |
Red. 5 ex
AEG/PC
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2649/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7172/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
