Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 05-06-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 19080/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 654/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S.C. G. P. PAN S.R.L., împotriva sentinței civile nr.718 din 16.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat A.F.P. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consil.jr. F. C. pentru intimat A.F.P. D. lipsind recurent S.C. G. P. PAN S.R.L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus întâmpinare.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 718 din 16.01.2013, Judecătoria C. a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C., împotriva procesului-verbal . nr._/02.07.2012.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 de lei, în temeiul art. 189 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003, reținându-se în sarcina sa că nu a depus în termen declarația anuală privind impozitul pe profit aferent anului 2011, conform art. 78 din OG nr. 92/2003.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentei, fiind comunicat acesteia la data de 09.07.2012.
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta întrunește toate cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, de art. 17 din OG nr. 2/2001 și pe care instanța este ținută a le analiza din oficiu, iar petentul nu a invocat alte neregularități formale.
Invocata nerespectare a dispozitiilor art. 16 alin. (7) prin aceea că agentul constatator nu i-a permis să formuleze obiectiuni, este nefondată în conditiile in care procesul-verbal a fost incheiat in lipsa vreunui reprezenant al petentei, nefiind intrunită astfel cerinta premisă a aducerii la cunostinta de catre agentul constatator a dreptului de a formula obiectiuni, respectiv prezenta/reprezentarea contravenientului in momentul dresării procesului-verbal.
De asemenea, nefondată este si critica referitoare la incalcarea art. 16 alin. (1) intrucat procesul-verbal nu a fost semnat de petentă, fata de aceeasi imprejurare a lipsei acesteia la momentul intocmirii procesului-verbal.
Critica de nelegalitate vizând neindicarea orei la care s-a efectuat controlul in procesul-verbal este fondată față de prevederile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 potrivit cu care agentul constatator trebuie să descrie fapta contravenționale cu indicarea, printre, altele a orei la care a fost săvârșită, însă contrar sustinerilor petentei acesta nu este un motiv de nulitate a procesului-verbal in lipsa invocării unei vătămări și dovedirii acestei vătămări precum și a faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
Așa cum a arătat și intimatul și potrivit considerentelor Deciziei ÎCCJ pronunțată în recurs in interesul legii, nr. 22/2007, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
In ceea ce priveste neconfirmarea faptelor constatate de vreun martor, aceasta critica de nelegalitate este nefondata in contextul in care nu exista vreo prevedere in cuprinsul OG nr. 2/2001 care sa impuna agentului constatator sa recurga la un martor pentru a atesta faptele ce constituie contraventie.
Art. 19 alin. (1) prevede situatia in care agentul constatator este obligat să recurgă la institutia martorului asistent și anume atunci când contravenientul lipseste, refuză să semneze sau se află in imposibilitate de a semna procesul-verbal din orice alte motive.
In speta, contravenienta a fost lipsa in momentul incheierii procesului-verbal la sediul intimatei, astfel ca potrivit art. 19 alin. (1) agentul constatator avea obligatia de a identifica un martor care să atesta lipsa petentei (reprezentantului acesteia) la momentul intocmirii procesului-verbal, iar faptul că de față la incheierea procesului-verbal erau numai agenti constatatori trebuia mentionat in cuprinsul procesului-verbal potrivit art. 19 alin. (2) din OG nr. 2/2001, care prevede că În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Însă, in acest caz, așa cum s-a reținut și mai sus, petenta dovedește doar că există o încălcare a unei norme legale, care este numai una dintre conditiile intervenirii nulității (relative, iar nu absolute cum sustine petenta), conditie căreia trebuie să i se adauge si invocarea unei vătămări (implicit dovedirea) și demonstrarea faptului că vătămarea nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, ceea ce petenta nu a invocat.
Neindicarea contului in care putea fi achitat jumătate din cuantumul amenzii nu este un motiv de nulitate a procesului-verbal, ci ține de executarea obligației. Potrivit art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, agentul constatator este obligat să menționeze posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, iar nu de indicare a contului in care poate fi achitată amenda.
Se retine că potrivit art. 221 alin. (5) din OG nr. 92/2003, în cazul aplicării amenzii potrivit art. 219 (fost art. 189 înainte de republicarea din 31.07.2007 ) din OG nr. 92/2003, contribuabilul are posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezentul cod, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională.
Or, posibilitatea achitării a acestei jumătăți din minimul amenzii contravenționale se regăsește în conținutul paginii a 2-a a procesului-verbal (500 de lei), astfel că cerința legii este atinsă.
Pe de altă parte, se observă că petenta sustine că nu a putut vira ½ din cuantumul amenzii, fiindu-i încălcat un drept al său, insă a primit procesul-verbal la data de 09.07.2012 și are sediul in mun. C. având posibilitatea reală în intervalul celor 48 de ore de la comunicare de a merge la sediul intimatului și a achita jumătate din minimul amenzii astfel încât nu poate invoca incălcarea vreunui drept.
În ceea ce privește temeinicia, instanța retine că potrivit art. 219 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003, constituie contravenție b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;
În speță, petenta a fost sancționată pentru nedepunerea în termen (25.03.2012) a declarației de profit pentru anul 2011, aceasta fiind depusă la data de 25.04.2012 și înregistrată cu nr._/26.04.2012.
Potrivit art. 81 alin. (1) din OG nr. 92/2003, Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta, iar potrivit alin. (2), în cazul în care Codul Fiscal nu prevedem Ministerul Economiei și Finanțelor va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale, declarația putând fi transmisă într-una din modalitățile prevăzute de art. 83 din același cod.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, privind codul fiscal, Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepția contribuabililor prevăzuți la art. 34 alin. (5) lit. a) și b), alin. (14) și (15), care depun declarația anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
În speță, în lipsa dovedirii vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. art. 34 alin. (5) lit. a) și b), alin. (14) și (15), petenta avea obligația de a depune declarația privind impozitul pe profit până la data de 25.03.2012, astfel încât depunerea acesteia cu 1 lună mai târziu, la data de 26.04.2012, astfel că nu și-a îndeplinit obligația în termenul prevăzut de lege, faptă ce întrunește condițiile constitutive ale contravenției reținute in sarcina sa și, ca atare, nu există niciun motiv de netemeinicie a procesului-verbal contestat, iar plângerea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. G. P. PAN S.R.L criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că procesul-verbal este încheiat cu nerespectarea prevederilor OG nr. 2/2001, art.16,17, 19, nu a fost menționată ora la care a fost încheiat, faptul dacă avea obiecțiuni, nefiind semnat de petentă, iar faptele nu sunt confirmate de nici un martor asistent.
Deși a reținut aceste motive, instanța de fond a considerat în mod greșit și ilegal că aceste motive nu pot conduce la anularea procesului verbal, deoarece nu a dovedit o vătămare datorită nerespectării acestor cerințe, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Vătămarea constând în prejudiciul suferi ca urmare a sancționării cu 1000 lei, prejudiciu care nu poate fi înlăturat decât prin anularea procesului verbal.
Deși instanța de fond apreciază că nu au fost respectate dispozițiile legale sub aspectul neindicării unui martor asistent, neindicării unui martor asistent, neindicării orei la care s-a efectuat controlul, aceasta apreciază în mod greșit că nu pot constitui motive de nulitate a procesului verbal.
Pe fondul cauzei, învederează că a depus declarația privind impozitul pe profit în cadrul dosarului de eșalonare a obligațiilor bugetare, fără acesta declarație acesta neputând fi aprobat.
Arată că anexează decizia de eșalonare emisă.
Recurenta nu a depus la dosar decizia de eșalonare indicată în motivele de recurs..
Intimata A.F.P. D.. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Arată intimata că petenta a fost sancționată pentru nedepunerea în termen (25.03.2012) a declarației pe profit pentru anul 2011, aceasta fiind depusă la data de 25.04.2012 și înregistrată cu numărul_/26.04.2012.
Indică faptul că nici în acțiunea formulată la fond și nici în motivele de recurs, petenta nu a invocat faptul că ar fi depus declarația la termenul prevăzut de lege.
În privința motivelor de nulitate invocate de recurenta-petentă arată că acestea sunt motive de nulitate relativă și ar putea atrage nulitatea procesului verbal doar în situația în care s-ar dovedi o vătămare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul nu este fondat pentru următoarele motive:
Se constata ca instanta de fond a apreciat corect concludenta probelor administrate in cauza si le-a interpretat coroborat, retinand corect ca in speta petentul nu a reusit sa rastoarne, prin probatoriul administrat, prezumția relativa de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contraventie conform art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001
În privința motivelor de recurs invocate de recurentă, tribunalul constat că niciunul dintre motive nu este fondat.
În privința motivelor de nulitate invocate de recurentă, tribunalul constată că prima instanță a constatat faptul că acestea sunt motive de nulitate relativă, care ar putea atrage nulitatea procesului verbal doar în cazul în care petenta ar dovedi existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr XXII /2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, doar în cazul nerespectării prevederilor art 17 din OG 2/2001, nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, iar în "toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act".
În consecință nerespectarea de agentul constatator a unora dintre prevederile de la art 16 din OG 2/2001 atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cum recurenta-petentă invocă nerespectarea unor prevederi ale art 16 din OG 2/2001, aceasta trebuia să indice vătămarea suferită prin nerespectarea art 16.
Simpla obligație de plată a cuantumului amenzii nu constituie însă o vătămare, o nerespectare a dreptului său la apărare, fiind doar o consecință a nerespectării unei norme legale de către contravenient.
În privința fondului cauzei, instanța constată că recurenta petentă nu a depus nici o dovadă a faptului că ar fi depus declarația pe profit aferentă anului 2011 anterior datei de 25.03.2012, termenul legal de depunere.
Dimpotrivă din documentele depuse de intimată în primă instanță rezultă că data la care recurenta a depus declarația este 26.04.2012.
Cum recurenta a fost sancționată nu pentru nedepunerea declarației pe profit aferente anului 2011 ci pentru depunerea cu întârziere a acesteia, având obligația potrivit arrt 35 alin 1 din Legea 571/2003 să o depună cel târziu la data de 25.03.2012, instanța de fond în mod corect a constat că procesul verbal este temeinic.
Având în vedere a aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent S.C. G. P. PAN S.R.L., împotriva sentinței civile nr.718 din 16.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat A.F.P. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.M.P/18.06.2013
jud fodn.FCM
Tehn M.G. 2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 2085/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
