Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 27/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 16215/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 91/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul G. E. M. împotriva sentinței civile nr._/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimata a depus întâmpinare, după care:
Recurentul precizează că nu mai are alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul G. E. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal. Menționează că, în actul de contravenție nu se menționează direcția în care traversa pietonul – ceea ce echivalează cu nedescrierea faptei -, și nici nu este individualizată sancțiunea pentru fiecare dintre contravențiile săvârșite. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/27.09.2012, Judecătoria C. a respins plângerea contravenționala formulată de către petentul G. E. M. împotriva procesului-verbal ., nr._/17.05.2012 - în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. -, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,prin procesul verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 402 lei, aplicarea a 6 puncte de penalizare și suspendarea executării dreptului de a conduce pe timp limitat. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 17.05.2011 - în C., pe . -, a condus auto Opel Astra înmatriculat_ din direcția Calea București – . pct. Mc.Donalds nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată cu marcaj și indicator, precum și că nu a purtat centura de siguranță.
Procesul verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea „nu am obiecțiuni”.
Verificând, in conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, prima instanță a reținut ca a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absoluta invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Critica petentului privind nulitatea procesului verbal pe motiv că agentul constatator nu a descris starea de fapt - pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 -, este neîntemeiata deoarece, din cuprinsul actului de contravenție rezultă ca au fost respectate dispozițiile art. 16 alin. din O.G. 2/2001 pentru ambele contravenții săvârșite de petent, aplicând textele de lege care sancționează faptele săvârșite.
Neîntemeiată este si critica privind nerespectarea art. 10 de către agentul constatator întrucât acesta a aplicat pentru fiecare faptă săvârșita sancțiunea corespunzătoare din OUG 195/2002, respectiv: sancțiunea amenzii prin aplicarea a doua puncte pentru contravenția prevăzuta de 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și 4 puncte de penalizare pentru contravenția prevăzuta de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002, cât și sancțiunea complementara a exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, Judecătoria C. a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept pana la proba contrara.
Instant de fond a apreciat ca aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției in speță este in acord cu principiile in materie, conturate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza A. contra României), menținându-se un raport de proporționalitate intre aplicarea prezumției menționate pe de o parte si gravitatea mizei, respectiv sancțiunea potențial aplicabila "avertisment" si dreptul la apărare al contravenientului, pe de alta parte.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale in vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă in combaterea prezumției de legalitate si veridicitate a procesului verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul G. E. M., solicitând modificarea sentinței pronunțată de prima instanță, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal, cu consecința exonerării de la plata amenzii aplicate și restituirii permisului de conducere. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii și a sancțiunii complementare aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea recursului, s-a pretins că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că au fost nesocotite disp. art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 – în sensul că nu a fost descrisă fapta săvârșită. Astfel, nu se precizează de către agentul constatator dacă pietonul s-a angajat în traversarea drumului public pe sensul de mers al autovehiculului condus de către recurent, ceea ce face imposibil controlul instanței asupra temeiniciei faptei reținute, neputând fi determinată respectiva faptă
De asemenea, recurentul a invocat și încălcarea prevederilor art. 10 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că, deși s-a reținut faptul că s-ar fi săvârșit două contravenții, nu a fost individualizată sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă comisă.
Totodată, recurentul a pretins că ar fi trebuit ca Judecătoria C. să dea eficiență prevederilor art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, coroborate cu prevederile art. 7 alin. 3 din același act normativ și să-i aplice sancțiunea avertisment – în raport de gradul de pericol social redus al faptelor săvârșite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ.
Pentru termenul de judecată din data de 18.01.2013, intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În esență, recurentul invocă împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal "fapta nu este descrisă" – fiind nesocotite disp. art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 -, și că "nu a fost individualizată sancțiunea aplicată pentru fiecare dintre contravențiile săvârșite" - fiind încălcarea prevederile art. 10 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001 -, aceste neregularități atrăgând nulitatea absolută a actului de contravenție.
Practic, recurentul se mulțumește să reitereze aceleași apărări pe care le-a propus și în fața primei instanțe – cererea de recurs neconstituind o critică propriu–zisă a Sentinței pronunțate de Judecătoria C. -, și pe care aceasta le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
În acord cu instanța de fond, Tribunalul consideră că nu se poate susține că lipsește descrierea faptei, din moment ce, în cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator precizează că recurentul-petent a fost sancționat contravențional pentru că "a condus autoturismul ...........pe ., din direcția Calea București – . pct. McDonalds, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată cu marcaj și indicator".
Așadar există o descriere clară și lipsită de echivoc a situației de fapt, iar împrejurarea că nu se face mențiune că "pietonul s-a angajat în traversarea drumului public pe sensul de mers al autovehiculului condus de către recurent" nu constituie o omisiune care să atragă sancțiunea nulității actului de contravenție pentru nedescrierea faptei comise - în conformitate cu prevederile art. 17 din O.G. 2/2001 - ci, în realitate, nu era necesar a fi inserată în mod expres o astfel de mențiune din moment ce, prin definiție, contravenția reglementată de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002) presupune că "pietonul care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător .... se află pe sensul de mers al vehiculului".
În ipoteza în care pietonul care traversa în pct. McDonalds nu s-ar fi aflat pe sensul de mers al automobilului condus de către recurentul-petent, nu ar fi existat nici o faptă care să contravină prevederilor art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006, astfel încât agentul constatator nu ar fi avut temei pentru a dispune sancționarea contravențională a petentului.
Cât privește faptul că " s-ar fi încălcat disp. art. 10 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că, deși s-a reținut faptul că s-ar fi săvârșit două contravenții, nu a fost individualizată sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă comisă", instanța de control constată că, într-adevăr, agentul constatator nu a fost indicat sancțiunea aplicată pentru fiecare dintre contravențiile reținute în sarcina recurentului – neacordarea priorității de trecere unui pieton (reglementată de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006) și faptul că nu a fost purtată centura de siguranță de conducătorul auto (prevăzută de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002) -, stabilind o sancțiune de 6 puncte amendă și 2 puncte penalizare. Însă, luând în considerare limitele sancțiunii prevăzute de legiuitor pentru contravențiile anterior menționate – 4 sau 5 puncte amendă pentru fapta reglementată de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006, respectiv 2 sau 3 puncte amendă (și, în plus, 2 puncte de penalizare) pentru fapta prevăzută de 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 – rezultă în mod indubitabil că agentul constatator i-a aplicat recurentului-petent sancțiunea minimă - 4 puncte amendă, respectiv 2 puncte amendă, sancțiunea totală (obținută prin cumulare) fiind de 6 puncte amendă -, pentru fiecare dintre cele 2 contravenții reținute în sarcina acestuia.
Referitor la solicitarea de a fi înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, nici aceasta nu poate fi primită.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Ținând seama de criteriile instituite de textele de lege anterior menționate, Tribunalul apreciază că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a acestora la individualizarea sancțiunii. Astfel, luând în considerare gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor săvârșite – neacordarea priorității de trecere de către un conducător auto unui pieton angajat în traversarea drumul public prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător (ceea ce reprezintă un risc serios de accidentare a pietonului și de vătămare a integrității corporale a respectivei persoane fizice), respectiv nepurtarea centurii de siguranță de către conducătorul auto (cu consecința asumării riscului de a suferi leziuni grave în ipoteza unei coliziuni cu un alt autovehicul sau cu un obstacol apărut pe carosabil) -, instanța de control consideră că se impunea aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
În altă ordine de idei, este de remarcat că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de legiuitor pentru fiecare dintre contravențiile săvârșite, mai mult decât atât, nu se poate considera că o amendă în cuantum de 402 lei este una disproporționată în raport de contravențiile săvârșite – și care să afecteze în mod grav resursele materiale ale persoanei sancționate -, de natură a rupe echilibrul care trebuie să existe între interesul statului de a nu lăsa nesancționată o faptă care încalcă normele de conviețuire socială și dreptul persoanei care a săvârșit o contravenție de a i se aplica o sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, și care să fie aptă de a realiza scopul sancțiunii – respectiv determinarea contravenientului de a se conforma prevederilor legale și a nu mai comite astfel de fapte în viitor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul G. E. M. împotriva sentinței civile nr._/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08 Februarie 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G./07.03.2013/Jud. fond V. V.
Tehnored. M.G./2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 82/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3468/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
