Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 8868/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8868/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 13541/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8868/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta H. C., în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 30 septembrie 2013, reclamanta H. C. a chemat în judecată pârâții M. A. INTERNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la calcularea, alocarea si plata premiului anual ( al 13-lea salariu) în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 si art. 26 din O.U.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficienții! de inflație, de la data nașterii dreptului până la data efectivă a plătii.
In fapt, arată că este angajată în cadrul I.P.J. D., având funcția de ofițer de poliție din anul 2001 și până în prezent, având conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 M calitatea de funcționar public cu statut special.
Având in vedere ca premiul anual ( al 13-lea salariu) prevăzut pentru anul 2010 de actele normative în vigoare nu i-a fost acordat până în prezent, solicită plata acestuia în cadrul acestei proceduri judiciare actualizat cu coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului pana la data efectiva a plații, având în vedere următoarele considerente:
Art. 15 alin. 2 din Constituție statuează ca ,,Legea dispune numai pentru viitor ,cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile iar, art. l din Codul Civil ca „Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva, respectiv pentru perioada de timp dedusa obiectului judecății, anul 2010. Până la . legii nr. 285/28.12.2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual cunoscut și sub denumirea de cil 13-lea salariu, a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea că: „Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz realizate in anul pentru care se face premierea".
In prezent potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederi/or prezentei legi". Din interpretarea textului de lege rezultă aplicarea retroactivă a art. 8 din Legea nr. 285/2010, lucru care contravine art. 15 din Constituția României și a prevederilor art. 1 din Codul civil, care prevăd în mod imperativ, Iară a lăsa loc de interpretare, că legea dispune numai pentru viitor; avem o singură excepție de la această prevedere imperativă, respectiv aplicarea legii mai favorabile în domeniile contravențional ori penal. Curtea Constituțională a subliniat, prin Decizia nr. 90/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 489/1999, caracterul universal al principiului la care ne-am referit, arătând că: „Principiul neretroactivității este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia".
Dreptul de a primii premiul anual (al 13-lea salariu), aferent anului 2010, s-a născut începând cu data de 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie. Se impune a fi făcută distincția clară între momentul nașteri dreptului, care a început să curgă la 01 ianuarie 2010 și s-a epuizat la terminarea acestuia, și un alt moment, cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 01 ianuarie 2011 pentru ca acesta să nu rămână golit de conținut.
Mai mult decât atât, premiul anual reprezentat de suma de bani egală eu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz. realizate în anul pentru care se face premierea. îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecută, respectiv anul 2010. Prin urmare Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziții sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011. nu poate duce la înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât s-ar încălca prevederile art. 53 din Constituția României, referitoare la cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, dar și a reglementărilor date prin art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Într-o situație asemănătoare, instanța supremă a statuat, printr-o decizie de îndrumare că: „...respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege" (Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a înaltei Curți de Casație si Justiție).
Și instanța de contencios constituțional a reținut faptul că: „soluționarea conflictului legilor în timp, face necesară diferențierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; acesta din urmă nu poate, fără a avea un efect retroactiv, să aducă atingerea modalității în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum" (Decizia nr. 73/19.07.1995 publicată în Monitorul Oficial nr 177/08.08.1995).
Legea nr. 285/2010 nu poate aduce atingere dreptului câștigat, referitor la premiul anual (cel de al 13-lea salariu), întrucât s-ar ajunge ca această lege să se aplice retroactiv, pentru anul 2010. asupra unei situații consolidate anterior.
In baza prevederilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 premiul anual reprezintă pentru anul 2010, un drept câștigat, aflat sub autoritatea statului de drept, a cărui stabilitate nu poate fi atinsă decât prin încălcarea Constituției.
Față de acest aspect supus judecății, solicită să se ia act de practica judiciară privind acordarea acestui drept existent la nivelul altor instanțe judecătorești cum ar fi de exemplu dosarele înregistrate la Tribunalul Bacău nr._ ,_ ,_ prin care s-a acordat premiul aferent anului 2010, hotărâri rămase ulterior irevocabile la Curtea de Apel Bacău ori decizia nr. 2452 a Curții de Apel Ploiești (anexată alăturat), de asemenea definitivă și irevocabilă.
În drept invocă dispozițiile art. 15 și art. 20 din Constituția României raportat la art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 51 din Constituția României, art. 28 din Legea 62/2011, art. 25 din Legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 raportată la ari. 26 din O.C. nr. 38/2003.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Jud. D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Solicită să se constate că actul normativ care acorda dreptul solicitat de reclamant prin prezenta acțiune a fost abrogat de art. 39 din legea 284/2010, odată cu . la data de 01 Ianuarie 2011.
Prin Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul nu a mai prevăzut acordarea premiului anual.
Mai mult decât atât potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Consideră că reclamantul face o interpretare eronata a acestor prevederi legale, legiuitorul stabilind in mod clar si fără echivoc ca premiul anual pentru anul 2010 nu se mai acordă.
De asemenea Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 728/24.10.2006 reține, astfel cum a statuat în numeroase rânduri în jurisprudența sa că sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 23 octombrie 2013 M. A. Interne a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâtul a arătat că ,potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului A. Interne, cu modificările și completările ulterioare: „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite". Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr. S/173 din 13.07.2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. (act normativ în vigoare la data promovării acțiunii), șeful Inspectoratului de Poliției Județean D. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 12 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. A. Interne. Astfel, conform pct. 2 lit. a): ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
In soluționarea litigiului dedus judecății, învederează că Decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a I.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ". Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și acesta nu au luat naștere raporturi juridice din care să rezulte obligația de plată în sarcina instituției noastre, vă rugăm să constatați că nu este necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plății în favoarea reclamantului printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii", pârâtul I.P.J. D. beneficiind, astfel, de o garanție legală în favoarea lui.
Așadar, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte din cadrul I.P.J. D., sunt în competența exclusivă a șefului acestui inspectorat, care este ordonator terțiar de credite.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare: „în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți".
În concluzie solicită respingerea acțiunii față de M. A. Interne ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea - cadru nr. 330/2009, act normativ în vigoare de Ia data de 01.01.2010 "până la 31.12.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea. D. urmare, ținând cont că drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna decembrie sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie. Această procedură este confirmată și de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011. În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, gumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
In consecință, legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție. Învederează instanței că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului A. Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Solicită instanței să constate faptul că reclamantul nu mai este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești solicitate.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă apărările formulate de I.P.J. Doj, ca neîntemeiate și pe fondul cauzei să admită acțiunea așa cum a fost formulată. Totodată solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației si Internelor, instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul este încadrat în cadrul Inspectoratului de Poliție D., Serviciul de Investigare a Fraudelor pe funcția de ofițer de poliție judiciară.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății
Prin Decizia civilă nr.. 3522/16.10.2008, Î.C.C.J. a statuat că „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariată, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ".
Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și acesta nu au luat naștere raporturi juridice din care să rezulte obligația de plată în sarcina instituției pârâte, nu este necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plătii în favoarea reclamantului printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din OG. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „ordonatorii principali ele credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii .și ide instituțiilor clin subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății suinelor stabilite prin titluri executorii", pârâtul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră G. beneficiind, astfel, de o garanție legală în favoarea lui.
Mai mult. conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministrul Administrației și Internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Pentru aceste considerentele, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației si Internelor și, ca atare, va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la acțiunea intentată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție D., analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului la calculul și plata premiului anual (salariul al 13-lea) aferent anului 2010 în conformitate cu prevederile art. 25, din legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până ia data efectivă a plății.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Această prevedere legală a fost în vigoare pe întreaga perioadă a anului 2010 fiind abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Față de prevederile legale menționate, instanța reține că legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, ci sumele aferente acestui premiu vor fi redistribuite în vederea aplicării majorărilor salariale prevăzute pentru întreg personalul bugetar. Astfel, sumele de bani destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, însă sub altă formă, a aplicării majorărilor salariale personalului bugetar în cuantum de 15%.
Ca atare, prevederile Legii nr. 285/2010 nu retroactivează, acestea neproducând nici un efect pentru perioada anterioară emiterii lor, în ceea ce privește acordarea premiului anual aferent anului 2010 legiuitorul operând numai o modificare în ceea ce privește plata efectivă a acestui premiu, plată ce are loc sub forma majorărilor salariale ce se acordă în acest an.
Mai mult, ținând cont că drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna decembrie sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie, în același sens fiind și prevederile art. 25 alin. 4 din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Legiuitorul, în virtutea prerogativelor constituționale, a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă sub această formă, începând cu luna ianuarie a anului 2011, ci sub forma majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Or, față de dispozițiile legale menționate, obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, cu atât mai mult cu cât art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Cu privire la încălcarea art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată de reclamanți, instanța apreciază că, prin această soluție legislativă, reclamanții nu au fost lipsiți de un „bun” într-o modalitate incompatibilă cu exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii bănești în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat, în jurisprudența curții, în anumite condiții, unui drept de proprietate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o distincție esențială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câștigat pentru o muncă prestată și dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croația, cererea nr._/08,hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ș.a. vs. Finlanda, cererea nr._/00,hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).
Astfel în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea măsurilor adoptate, iar instanța de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilității publice, cu excepția cazului în care raționamentul acestora se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (F. M. și G. S. vs. România, cererile nr._/11 și nr._/11, §.19).
Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr._/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).
Or, în privința premiului pentru anul 2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 care consacrau acest drept au fost abrogate în mod expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o altă modalitate de plată a sumelor aferente.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne.
Respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului M. A. Interne,, cu sediul în București, sector 1, .. 1 A, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta H. C., domiciliată în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S./18.12.2013
A.C. 17 Decembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 6265/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7142/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
