Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 102/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 24223/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 102/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestator N. M. M. a deciziei civile nr.591 din 28.09.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011 în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L. MUNICIPIUL C.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. O. pentru contestator N. MARJA MIM lipind intimat POLIȚIA L. MUNICIPIUL C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Av.C. O. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depune în copie contactele de vânzare cumpărare.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depus, după care constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul contestatoarei.
Av.C. O. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin decizia civilă nr.591 din 28.09.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011 a fost admis recursul declarat de recurenta POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C. împotriva sentinței civile nr._/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata N. M. MMI.
A modifică sentința anterior menționată, în sensul că:
A respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr. 12.881/12.09.2011.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că:
Prin sentința civilă nr._/25.11.2011, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petenta N. M. Mmi în contradictoriu cu intimata Poliția L. Municipiul C. și a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/12.09.2011, precum și exonerarea petentei de plata amenzii aplicate.
în motivarea acțiunii, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție anterior menționat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 50/1991. S-a reținut în sarcina sa faptul că a supraetajat clădirea existentă cu o mansardă pentru care nu deține autorizație de construire. Totodată, s-a reținut cu privire la stadiul fizic al construcției că aceasta este terminată.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității actului de contravenție, s-a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Judecătoria C. a considerat că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, având în vedere că aceasta a făcut dovada existenței unei alte situații decât cea reținută prin actul sancționator contestat.
Astfel, din depozițiile martorilor audiați - numiții M. C. D. Și S. C. M. -, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că edificarea nivelului mansardă s-a efectuat de către o altă persoană și nu de către petentă, care a dobândit construcția în stadiul fizic actual.
Prin urmare, întrucât prin probele administrate petenta a adus dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in cuprinsul procesului-verbal de contravenție - reușind astfel sa răstoarne prezumția de veridicitate a respectivului act -, instanța de fond a constatat ca forța probanta a procesului-verbal a fost înlăturată, ca si prezumția de temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
împotriva cestei sentințe a declarat recurs POLIȚIA LOCALA C., solicitând modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii plângerii și menținerii actului de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
In motivarea recursului, s-a învederat faptul că sancțiunea aplicata de agentul constatator se încadrează in dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care prevede următoarele:
"(1) Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții încât, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni:
a) executarea sau desființarea, totala ori parțiala, fără autorizație a, lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor si executant;
(2) Contravențiile prevăzute la alin, (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amenda după cum urmează:
de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)";
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, după cum urmează:
"(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se_pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11".
In acest sens, lucrările executate sunt încadrate in dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a ca lucrări de construire ce necesita existenta autorizației de construire, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravenționala prin aplicarea amenzii contravenționale prevăzută de art.26 alin.l, lit.a din legea nr.50/1991.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, măsura sistării lucrărilor și încadrarea în prevederile autorizației de construire într-un termen stabilit în procesul verbal se stabilesc de către autoritatea administrației publice competentă, respectiv primarul municipiului C. ca autoritate executivă a administrației publice locale.
- „(1) O data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contravenției Decizia menținerii sau desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a reglementărilor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii sau după caz de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute de art.3 lit.b este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor..
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară."
Recurenta a pretins că, în mod netemeinic, prima instanță a reținut că petenta a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție, având în vedere faptul că, așa cum reiese din Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5673/21.01.2003 de BNP T. M. D., petenta a cumpărat următorul imobil compus din:
- teren intravilan în suprafață de 116 mp;
- corp clădire C 1 anexa, cu regim de înălțime parter;
- corp clădire C 2- locuință, cu regim de înălțime parter
- corp clădire C 3- anexă, cu regim de înălțime parter
- garaj.
Mai mult decât atât, Autorizația de construire nr. 132/27.02.2003 a fost emisă în vederea executării lucrărilor de construire pentru modificare și extindere locuință parter AC extindere =12,65 mp, Ad extindere=12,65 mp, Au extindere = 10,03 mp, sistem constructiv din zidărie portantă; S teren= 1116,00 mp pe imobilul situat în C., .. 199.
Or, din ambele înscrisuri rezultă că petenta nu a dobândit construcția în stadiul fizic
actual.
Recurenta a menționat că agentul constatator a întocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 și Legii nr. 50/1991, având în vedere că a ales sancțiunea faptei cu amenda contravențională în cuantum de 1000 lei, adică minimul amenzii prevăzut de lege.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cpr.civ.
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Contrar celor reținute de instanța de fond, Tribunalul apreciază că ansamblul materialului probator administrat în cauză nu este de natură a conduce la concluzia că situația de fapt reținută în actul de contravenție nu ar fi conformă realității.
Astfel, Judecătoria C. a dat eficiență doar depozițiilor martorilor M. C. D. Și S. C. M. - care au precizat că mansarda ar fi fost edificată în perioada 2001-2002, de către părinții intimatei-petente -, fără a lua în considerare înscrisurile care sunt de natură a contrazice aceste declarații.
Analizând Autorizația de construire nr. 132/27.02.2003, se poate observa că a fost emisă în vederea executării lucrărilor de construire pentru modificare și extindere locuință parter - AC extindere =12,65 mp, AD extindere =12,65 mp, AU extindere = 10,03 mp, sistem constructiv din zidărie portantă; S teren= 1116,00 mp pe imobilul situat în C., .. 199 -, așadar respectiva Autorizație nu face nicio referire la edificarea unei mansarde.
La momentul emiterii Autorizației anterior menționate, proprietarii imobilului situat în C., .. 199 erau părinții reclamantei - numiții N. F. și N. G. - care, prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5673/21.01.2003 de BNP T. M. D., au înstrăinat bunul imobil reclamantei. Dacă, așa cum se susține, sus-numiții N. F. și N. G. edificaseră într-adevăr și o mansardă - chiar fără autorizație de construire -, nu a fost oferită nici o explicație pentru motivul care a determinat ca respectiva construcție să nu fie indicată printre componentele imobilului vândut reclamantei, actul de vânzare-cumpărare anterior menționat nefăcând nici o referire în acest sens, ci specificând că imobilul înstrăinat este compus din: corp clădire C 1 anexa, cu regim de înălțime parter; corp clădire C 2- locuință, cu regim de înălțime parter; corp clădire C 3- anexă, cu regim de înălțime parter și garaj.
Prin urmare, actele aflate la dosar nu se coroborează cu declarațiile martorilor M. C. D. și S. C. M. - așa cum a considerat prima instanță -, ci sunt de natură a infirma cele precizate de martori și a conduce la concluzia că este conformă realității situația de fapt descrisă de agentul constatator - în sensul că intimata este cea care a supraetajat clădirea existentă cu o mansardă, ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului.
In altă ordine de idei, chiar dacă s-ar fi acceptat concluzia că respectiva mansardă fusese edificată de către părinții intimatei-petente, fiind indubitabil că respectiva construcție fusese realizată fără a exista autorizație de construcție, deveneau incidente în cauză dis part. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 care statuează "" Oynstrucțiile executate jură uutorizuție de construire sau cu nerespectarea premierilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. In această situație se aplică în continuare sancțiunile premzute de lege".
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție - așa cum a apreciat, în mod eronat, Judecătoria C. -, astfel încât nu exista nici un temei pentru a se dispune anularea procesului verbal de contravenție nr. 12.881/12.09.2011.
In consecință, Tribunalul a procedat în conformitate cu disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 Gpr.civ., a admis recursul și a modificat sentința civilă nr._/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria C., în sensul că a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta N. M. M. împotriva actului de contravenție anterior menționat, ca fiind neîntemeiată.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare N. M. MMI.
în motivare își întemeiază cererea pe disp. art.318 C.. in sensul că instanța de recurs a avut în vedere faptul că " aș fi devenit proprietara imobilul situat în C., .. 199 prin contractul de vânzare cumpărare 5637 din 21.01.2003 încheiat de BNP T. M. D., ceea ce este o eroare deoarece potrivit actelor de la dosar a devenit proprietara imobilului situat în C., .. 199 prin contractul de vânzare cumpărare 5637 din 21.11.2003.
De asemenea instanța a reținut că dacă construcția mansardă pentru care a fost amendat că ar fi edificat-o petenta, ar fi fost edificată de N. F. și N. G., atunci acesta ar fi fost menționată și prin contractul de vânzare cumpărare, ceea ce este o gravă eroare, atâta timp cât se știe că dacă nu ai autorizație de construcție nu poți să menționezi în contractul de vânzare cumpărare clădirea respectivă.
Mai artă că în anul 2102 a vândut imobilul prin contractul de vânzare cumpărare nr.2869/14.09.2012 încheiat la BNP M. și nici în anul 2102 această clădire pentru acre a fost amendată nu este menționată în actul de vânzare, deoarece atâta timp cât nu există autorizație de construcție pentru ea, nu poate fi menționată în nici un act de vânzare cumpărare.
Invocă prescripția datorită faptului că această construcție a fost edificată în anul 2003. Examinând contestația în anulare în raport de motivul invocat, respectiv eroare materiala instanța apreciază că această cale de atac este nefondata.
Potrivit art 318 c.p.civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin greșeală materială se înțelege o eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
De asemenea este necesar ca greșeala materială să fie esențială, adică să fi determinat soluția instanței.
Or, greșeala invocată de contestatoare în sensul că în decizia nr 591/2012 s-a reținut că numiții N. F. și N. G. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5673/21.01.2003 de BNP T. M. D., au înstrăinat bunul imobil către N. Mmi M., data corectă fiind 21.11.2013, nu a fost determinanta pentru instanța de recurs în privința soluției acesteia.
Astfel, instanța de recurs a pronunțat soluția având în vedere probele administrate în cauza iar admiterea recursului nu a fost determinata de eroarea cuprinsă în considerente prind data întocmirii contractului de vânzare cumpărare, respectiv 21.01.2003 în loc de 21.11.2003.
Instanța de recurs a apreciat că ansamblul materialului probator administrat în cauză nu este de natură a conduce la concluzia că situația de fapt reținută în actul de contravenție nu ar fi conformă realității.
Pentru aceste considerente instanța de control a considerat că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție - așa cum a apreciat, în mod eronat, Judecătoria C. -, astfel încât nu a existat nici un temei pentru a se dispune anularea procesului verbal de contravenție nr. 12.881/12.09.2011.
Eroarea invocată de contestatoare nu poate fi considerată decât o eroare în sensul art 281 c.pc care poate face obiectul unei cereri de îndreptare potrivit acestei dispoziții legale.
Cu privire la susținerea contestatoarei că ar fi intervenit prescripția aplicării sancțiunii, aceasta nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute lege pentru promovarea unei contestații în anulare, astfel că nu poate fi analizată în această cale de atac.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art 318 cod procedură civilă instanța urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestator N. M. MIM a deciziei civile nr.591 din 28.09.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011 în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L. MUNICIPIUL C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red. G P/ 06.03.2012
Tehn M G 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 4234/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
