Pretentii. Sentința nr. 4398/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4398/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 23064/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4398/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. L. D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT ȘI ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. P. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului aplică ștampila pe cererea de chemare în judecată și depune o . acte - în dovedirea acțiunii. Menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat O. P., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente Precizează că partea pe care o reprezintă nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 05.12.2012 reclamantul D. L. D. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 9.937 lei -, și să-i achite dobânda fiscală aferentă - calculată de la data plății și până la momentul restituirii efective, în temeiul art. 124 Cod pr. Fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în anul 2009, a achiziționat un autoturism marca Nissan Almera - dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Italia – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a trebuit să achite taxa de poluare anterior menționată la Trezoreria mun. Calafat.
Reclamantul a menționat că respectiva taxa nu este legal datorata, întrucât dispozițiile legale care o instituie sunt in mod vădit contrare normelor de drept comunitar in materie - pe de o parte – iar, pe de alta parte, prin OUG 1/31.01.2012 s-a dispus suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii 9/2012 si restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 din aceasta lege.
Astfel, potrivit art. 25 din Tratatul Comunității Europene: "In relațiile comerciale reciproce, statele membre se vor abține intre ele sa introducă noi taxe vamale la import, la export sau taxe cu efect echivalent, precum si sa le majoreze pe cele in vigoare".
In cuprinsul art. 148 din Constituția României se consacra supremația dreptului comunitar. Potrivit acestui text de lege, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, întrucât dispozițiile legale interne cuprinse in O.U.G. 50/2008 - pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule -, contravin dispozițiilor comunitare anterior menționate, acestea din urma au prioritate.
Prin actul normativ anterior menționat a fost instituita o noua discriminare fiscala intre bunurile importate si cele indigene, deoarece taxa este perceputa doar autovehiculelor la prima lor înmatriculare in România - autovehicule vândute pe teritoriul statutului român si reînmatriculate in România "scăpând" de sub incidența acestei norme legislative. Așadar, principiul invocat la originea taxei de poluare - "poluatorul plătește" -, este încălcat, fiind evident ca toate autovehiculele poluează aerul in mod mai mult sau mai puțin egal, insa doar autovehiculele înmatriculate după data de 01.07.2008 sunt taxate pentru aceasta poluare.
De reținut este si faptul ca termenul de «taxa cu efect echivalent» a fost interpretat de către Curtea de Justiție ca incluzând si orice sarcina pecuniara. Curtea de Justiție a statuat ca « «toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse in mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fara a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent«.
Orice obligație pecuniara, indiferent de mărimea, destinația si modul de aplicare, chiar daca are un caracter protecționist, fiind impusa in mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv ca acestea traversează o frontiera si care nu este o taxa vamala in sensul strict al cuvântului, este o taxa cu efect echivalent.
De altfel, conform dispozițiilor art. 90 din Tratatul CE: « Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție« .
Dispozițiile acestui text de lege au aplicare directa fata de normele interne. Pe cale de consecința, sarcinile fiscale percepute in privința bunurilor importate si bunurilor indigene trebuie sa fie aceleași, iar ori de cate ori se instituie o taxa speciala doar in privința numai unora dintre bunuri, fie ele indigene, fie ele importate, se încalcă in mod clar principiul egalității de tratament fiscal al bunurilor comunitare si principiul liberei circulații al mărfurilor.
O.U.G. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, recent, vânzarea autoturismelor produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu mai este admisibil, când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co- Frutta-C.Administratione dell Firenzedella Stato).
Libera circulație a mărfurilor constituie unul dintre elementele fundamentale ale Comunității Europene, scopul dispozițiilor ce instituie aceste libertăți este de a crea intre statele membre o piața unica, libera de orice restricții interne asupra comerțului, prezentând o poziție comerciala unica in relațiile cu statele terțe.
In vederea realizării acestor deziderate, prin Tratatul CE s-a urmărit:
- Realizarea unei uniuni vamale prin desființarea intre statele membre a taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor, a taxelor de echivalent, precum si adoptarea de tarife comune cu statele terțe (politica comerciala .="Style4"> - Eliminarea intre statele membre a restricțiilor cantitative la ., dar si a tuturor celorlalte mărfuri având « efect echivalent«. Aceste prevederi se aplica atat la produsele industriale, cat si la cele agricole originare din Comunitate sau produse in libera practica.
Așadar, dispozițiile art. 90 din Tratatul CE au drept scop vital asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre. In acest sens CJE a pronunțat o hotărâre in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementarii comunitare fiind asigurarea acestei libere circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre.
Or, prin instituirea unei taxe cu efect echivalent asupra bunurilor importate, legislația interna încalcă in mod vădit dispozițiile art. 90 din Tratatul CE si normele comunitare, iar statul roman ar putea fi ulterior sancționat de către CJE, întrucât exista o discriminare evidenta fata de produsele importate, ținând seama de faptul ca taxa de poluare nu este perceputa pentru autovehiculele deja înmatriculate in România - stat comunitar începând cu data de 01.01.2007 -, fiind perceputa numai pentru autovehiculele deja înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora in tara, caracterul discriminatoriu si de taxa fiscala cu efect echivalent fiind vădit si ilegal.
Pe de alta parte, in baza principiului aplicabilității directe - instituit de art. 249 din Tratatul CE -, regulamentele (normele comunitare cu efect imperativ) sunt obligatorii si direct aplicabile in statele membre, respectiv își produc in mod direct efectele in sistemele legale naționale, ca acte normative având efecte depline, fara sa aibă nevoie de norme de drept național pentru a fi implementate. In mod evident, daca regulamentelor comunitare li s-au prevăzut un astfel de efect, același efect trebuie sa îl aibă si Tratatul CE, însuși, atunci când norma pe care o conține este suficient de clara încât nu mai necesita prezenta legislației subsecvente pentru a face posibila aplicarea.
Reclamantul a făcut referire și la practica judiciară a Curții de Justiție Europeana care in cazuri similare a statuat ca instituirea unor masuri de impozitare interna, care au ca efect discriminare produselor importate dintr-un stat membru fata de produsele similare aflate deja pe piața naționala, chiar in scopul protejării mediului înconjurător, contravine prevederilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE. D. urmare, statul membru in culpa este ținut sa restituie persoanelor îndreptățite taxa perceputa in mod ilegal (Hotărârea CJCE din data de 18.01.2007 in cauza C-313/2005 și Hotărârea CJCE din 05.02.1963, cauza C26/1962).
Reclamantul a menționat și faptul că, prin cererea adresata A.F.P. Calafat în data de 13.11.2012 - înregistrata sub nr._ -, a solicitat restituirea taxei de înmatriculare, primind un răspuns negativ la această solicitare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul CE si art. 148 al. 2 din Constituția României, art. 1082-1084 cod civil .
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. Calafat sub nr._/13.11.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia unei chitanțe eliberate în luna iulie a anului 2009; copii după certificatul de proprietate și cartea de identitate - eliberate de autoritățile italiene -, ale autoturismului marca Nissan, având nr. de identificare VSKTDAV10U0090597 și traducerea acestora în limba română; copie după cartea de identitate - eliberată de autoritățile române -, a vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui act de vânzare-cumpărare – redactat în limba italiană -, încheiat în anul 2008, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în actul de vânzare-cumpărare – redactat în limba italiană -, încheiat în anul 2008, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Nissan, având nr. de identificare VSKTDAV10U0090597, de la cetățeanul Pieraccini Cesare.
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Italia, în data de 30.04.2002 – conform celor înscrise în cartea de identitate a respectivului vehicul, eliberată de autoritățile italiene.
Cartea de identitate a autoturismului marca Nissan, având nr. de identificare VSKTDAV10U0090597 - eliberată de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autovehicul a fost înmatriculat în România la data de 15.07.2009 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța eliberată în luna iulie a anului 2009 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 9.937 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/13.11.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. Calafat să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Italia -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. Calafat și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 9.937 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. L. D., având domiciliul procesual ales în C., .. 68, jud. D. – la Cabinet Avocat O. P. -, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Calafat, având sediul în Calafat, .. 3, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 9.937 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 martie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./25.04.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2984/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4230/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
