Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 11-12-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 12885/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1311/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător J. S.
Judecător C. E. I.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S.C. E. P. S.R.L. C. împotriva sentinței civile nr. 7674 din 15.05 2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons jr. A. T. pentru intimat lipsind avocat C. C. pentru recurentă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apărătorul recurentei a depus cerere de amânare întrucât la acest termen de judecată nu se poate prezenta, după care;
Instanța pune în discuție cererea de amânare depusă de apărătorul recurentei.
Cons jr. A. T. pentru intimat cu privire la cererea formulată arată că este a 2 –a cerere în acest sens.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei ca neîntemeiată.
Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Cons jr. A. T. pentru intimat a solicitat respingerea recursului ca ne întemeiat conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 7674 din 15.05 2013 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. P. S.R.L. C.,în contradictoriu cu intimatul ITM D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.05.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10 000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 16 alin. 1, Legea 53/2003, republicata.
În fapt, în ziua de 14.05.2012, în urma unui control efectuat de către agenții constatatori din cadrul Serviciului Control Relații de Muncă al I.T.M. la punctul de lucru al petentei din ., având ca obiectiv identificarea și combaterea muncii nedeclarate, s-a constatat că societatea nu a încheiat în formă scrisă contract individual de muncă persoanei P. A.., care presta activitatea în meseria de zidar.
Potrivit art. 16 din legea 53/2003, ,, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului,,.
Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Acest aspect a fost constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe spețe în care s-a concluzionat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora chiar și în materie penală (cum este calificată și materia constituțională prin raportare la CEDO) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001), cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Petenta, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea martorilor P. A. și P. Leodor, care au fost de față la momentul constatării contravenției.
Prin depozițiile date, aceștia au susținut că numitul P. A. avea contract de munca, dar era in perioada de proba timp de 30 zile.
Instanța constată că declarațiile martorilor P. A. și P. Leodor, referitoare la inexistența faptei contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, instanța apreciind că mărturiile au fost date pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentei, existând presupunerea rezonabilă că acestia sunt interesati moral în rezultatul cauzei, urmând a fi înlăturate din ansamblul materialului probator.
Din analiza declarației date de numitul P. A. pe formularul fișă de identificare, anexă la procesul verbal de contravenție( fila 19 dosar), instanța reține că acesta a susținut și scris personal că ,, sunt in perioada de probă, nu am semnat contract ”, iar la drepturi salariale a menționat „ nu am negociat”. Acesta mai arată că prestează activitatea de ,, zidar " pentru petentă de la data de 10.05. 2012.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.”
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit (acela de a eluda dispozițiile legale), de urmarea produsă.
Mai mult, instanța, în temeiul art. 5 din O.G. nr. 2/2001, constată că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece poate fi încurajat fenomenul muncii la negru, persoanele in cauza fiind lipsite de drepturile privind asigurarea de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea sociala pentru pensie si alte drepturi.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
În ceea ce privește susținerile petentei privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal dezvoltate prin concluziile scrise depuse la data de 10.05.2013, instanța nu va ține cont de acestea, deoarece sunt aspecte noi altele decât cele invocate prin plângerea formulată și susținute oral.
De altfel, concluziile scrise depuse de părți după închiderea dezbaterilor trebuie să cuprindă o expunere sumară asupra spetei dedusă judecații, neputând fi invocate motive noi pentru susținerea cererii.
Având in vedere considerentele expuse, instanța a respins plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. E. P. S.R.L. C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anularea procesului verbal de contravenție. În subsidiar solicită diminuarea cuantumului amenzii sau casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probei testimoniale.
În motivare arată că în mod nelegal instanța de fond a respins plângerea întrucât în urma audierii martorilor, instanța a apreciat că ,, mărturiile au fost depuse pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentei. Arată că la data întocmirii procesului verbal petenta încheiase contract de muncă pentru numitul P. A., astfel încât nu a săvârșit contravenția prevăzută de art.276 alini lit e din Legea 53/2003.
Instanța a dat forță probantă declarației dată de numitul P. A. pe formularul fișă de identificare, anexă la procesul verbal de contravenție în sensul că reține că acesta a susținut că „sunt în perioada de probă, nu am semnat contract,, iar la drepturi salariale a menționat ,,nu am negociat,,
Arată că nu a prejudiciat statul în vreun fel, astfel drepturile salariate și impozitele aferente au fost stabilite începând cu data de 10 mai 2012 conform declarației unice 112(D112) depusă Ia ANAF și anexată la dosar.
Instanța nu a ținut cont de susținerile petentei privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal dezvoltate și prin concluziile scrise deoarece a apreciat că „sunt aspecte noi altele decât cele invocate prin plîngerea formulată,,.
Își motivează recursul pe dispozițiile art.299-316 C.p.civ.
La data de 04.10.2013 intimatul ITM D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică starea de fapt reținută de instanța de fond.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a fost avută în vedere declarația dată de persoana depistată efectuând activitate fără încheierea în prealabil a unui contract de muncă, audiată nemijlocit de instanță, precum și anexele la procesul verbal, semnate de către reprezentantul petentei.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Susținerile petentului sunt nefondate.
În ceea ce privește declarația persoanei depistată la muncă, în mod corect s-a avut în vedere declarația dată de aceasta în fața organului constatator potrivit căreia martorul recunoaște că "sunt în perioada de probă, nu am semnat contract de muncă"; declarația dată este foarte clară, nefiind susceptibilă de interpretări ; or, este greu de crezut că o persoană poate să fi semnat un contract de muncă, fără să cunoască acest lucru; declarația dată în fața agentului constatator are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.
Faptul că numitul P. A. presta activitate pentru petentă reiese și din menținile acestuia din cuprinsul declarației date, potrivit cărora acesta a indicat persoanele, angajate ale societății petente, împreună cu care lucra.
Pe de altă parte, la momentul controlului reprezentantul petentei, deși a avut posibilitatea de a prezenta contractul de muncă întocmit, nu a fost în măsură să o facă.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de petentă, din acestea reiese că contractul numitului P. A. a fost înregistrat în Revisal în data de 15.05.2012, deci ulterior controlului; contractul depus de petentă, și care poartă data de 8.05.2012, nu reprezintă un înscris doveditor în lipsa unei date certe, date ce se putea obține prin prezentarea acestui contract unei autorități sau prin înregistrarea acestuia la o instituție publică; or, înregistrarea acestui contract s-a făcut abia la 15.05.2012.
Toate acestea, confirmă concluzia săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată petenta.
În ceea ce privește aplicarea practicii CEDO, invocată de petent, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie nu împiedică petentul, care se bucură de prezumția de nevinovăție, să facă dovada contrară.
În privința mecanismului de funcționare a prezumției de nevinovăție, nici Curtea nu atribuie acestei prezumții o valență absolută. În acest sens sunt argumentele Curții în cauza Blum c. Austriei, când analizându-se compatibilitatea inversării sarcinii probei cu prezumția de nevinovăție Curtea nu a considerat nerezonabil faptul că instanța a apreciat că I. a stabilit „la prima vedere” (prima facie) o situație de fapt nefavorabilă reclamantului, și care necesita o explicație din partea acestuia. De asemenea, în cauza Bruckner c.Austriei, analizând prezumția de neglijență prevăzută de legislația națională în cazul faptelor omisive, Comisia a arătat că revine autorităților să stabilească și să probeze elementele constitutive ale faptei astfel cum transpar din textul incriminator, iar prezumția invocată este doar o statuare legislativă a unui loc comun, respectiv când o persoană omite să îndeplinească o obligație, concluzia ce poate fi trasă în mod rezonabil este că a încălcat dispoziția în cauză, dacă nu poate proba lipsa vinovăției.
În concluzie, jurisprudența CEDO a statuat că, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Petentul a susținut că nu se face vinovat de fapta săvârșită însă, la momentul controlului nu a fost în măsură să prezinte contractul întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul apreciază că dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale, având consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale, se impune aplicarea sancțiunii amenzii, care de altfel, a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta petentă S.C. E. P. S.R.L. C. împotriva sentinței civile nr. 7674 din 15.05 2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Irevocabilă..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, J. S. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. A. |
Red.C.I.
Tehn.CA/2 ex.
17 Decembrie 2013
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 6448/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 5624/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
