Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 19069/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 403/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I. TERITORIAL NR. 6, împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C T. S. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns numitul S. G. pentru intimată – care depune la dosar împuternicire -, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul intimatei precizează că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/21.11.2012, Judecătoria C. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C T. S. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR - I. TERITORIAL NR. 6, și a dispus modificarea în parte a procesul-verbal de contravenție ., nr._/06.07.2012, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,prin procesul verbal anterior menționat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 14.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 14 din HG 69/2012. S-a reținut în sarcina sa faptul că, autovehiculul aparținând societății-petente, în data de 13.03.2012, a fost depistat circulând pe DN 56, pe raza comunei Podari, jud. D. – condus de numitul T. T. -, având certificatul de competență profesională expirat.
Prima instanță a reținut că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, actul de contravenție contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia actului, s-a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, din economia textului art. 34, rezultă că acesta face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HG nr. 69/2012 au drept scop stabilirea unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra modului in care se desfășoară transportul rutier, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, Judecătoria C. a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată, petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, nu se poate reține că aspectul expus de aceasta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, s-a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 14 din HG nr. 69/2012.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a constatat că amenda de 14.000 lei aplicată petentei se încadrează între limitele prevăzute de dispozițiile HG nr. 69/2012.
Cu toate acestea, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, conform art. 7 alin. 2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prima instanță a apreciat ca abaterea constatată in urma controlului efectuat exista, existând si vinovăția angajatorului, dar fata de faptul ca s-a făcut dovada că la momentul controlului șoferul urma cursuri de competențe profesionale astfel cum rezultă din factura nr. 593/22.02.2012 ( fila 8), reprezentând contravaloarea cursuri pentru șoferul T. T., abaterea respectiva prezintă un grad de pericol social redus si pe cale de consecința se poate înlocui sancțiunea contravenționala a amenzii aplicata petentei, cu sancțiunea contravenționala avertisment, cu atragerea atenției petentei asupra necesității prezentării de către prepușii săi a tuturor documentelor legale, in momentul in care sunt supuși controlului de către controlorii de trafic, conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I. TERITORIAL NR. 6, solicitând modificarea hotărârii pronunțate de Judecătoria C., în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii actului de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
În cuprinsul recursului s-a învederat că fapta săvârșită este considerată de legiuitor ca reprezentând o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentelor CE nr. 1071, 1072 ți 1073/2009, precum și a O.G. nr. 27/2011, astfel încât nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În drept, au fost invocate disp. art. 299-316 C.pr.civ., ale O.G. nr. 2/2001 și ale H.G. nr. 69/2012.
Analizând excepția invocată, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului ".
Examinând dovezile de comunicare a hotărârii instanței de fond, se constată că hotărârea Judecătoriei C. a fost comunicată recurentului-intimat în data de 28.12.2012 (fila 45 din dosarul primei instanțe), iar recursul declarat de aceasta a fost înregistrat la Judecătoria C. în data de 16.01.2013.
Așadar, în raport de momentul depunerii recursului - 16.01.2013 -, se constată că recurentul-intimat a declarat calea de atac după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii primei instanțe – termen care se împlinise în data de 14.01.2013 -, încălcând în acest fel disp. art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă excepția invocată și va fi respins recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării recursului.
Respinge recursul formulat de recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I. TERITORIAL NR. 6, împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C T. S. S.R.L, ca fiind tardiv intentat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 Aprilie 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G./13.05.2013/Jud. fond. M-G. Z.
Tehn M.G. /2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3630/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8334/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
