Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 12-04-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 21518/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 408/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent POLIȚIA LOCALĂ MUNICIPIUL C. împotriva sentinței civile nr.78 din 08.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat D. D. O.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimat D. D. O. lipsind recurent POLIȚIA LOCALĂ MUNICIPIUL C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul D. D. O. solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 78 din 08.01.2013, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petentul D. D. O., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală a Municipiului C..
A anulat procesul-verbal de contravenție nr. 9411/16.08.2012 constatând că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională.
A exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei.
A luat act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție nr. 9411/16.08.2012, petentul D. D. O. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru încălcarea disp. art. 26 alin. 1 lit. a din Lg. 50/1991.
S-a reținut în sarcina sa că a executat o împrejmuire – gard din zidărie de bolțari, la . deține documentație tehnică și autorizație de construcție.
Verificând cu prioritate termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța constată că sancțiunea a fost aplicată la data de 16.08.2012, iar acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la 23.08.2012, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Cu privire la prescripția dreptului de a constata și sancționa contravenția, instanța reține următoarele:
Cf. art. 26 alin. 1 lit. a din LG. 50/1991, constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
Cf. disp. art. 31 din LG. Nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Potrivit Deciziei nr. 7/2000 pronunțată de CSJ, Secțiile Unite, considerente care își mențin aplicabilitatea, în raport cu modalitatea specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr. 50/1991.
De aceea, este evident că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991.
Apărările formulate de intimată, întemeiate pe disp. art. 37 alin. 5 din LG. 50/1991, sunt nefondate, sancțiunea contravențională putând fi într-adevăr aplicată atâta timp cât nu a intervenit prescripția dreptului de a constata și sancționa contravenția.
Pe de altă parte, instanța apreciază că a interpreta disp. art. 37 alin. 5 din LG. 50/1991, în sensul că este posibilă oricând sancționarea contravențiilor prevăzute de lege, atâta timp cât construcția nu poate fi considerată finalizată în vederea întabulării în cartea funciară, ar lipsi de conținut disp. art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Instanța reține că printr-o interpretare eronată a disp. art. 37 alin. 5 din lege s-ar ajunge în situația imprescriptibilității constatării și aplicării sancțiunii contravenționale, fapt iluzoriu care ar crea unui contravenient o situație juridică defavorabilă în raport de regula prescriptibilității răspunderii contravenționale și chiar penale.
Din declarațiile martorilor audiați, instanța reține că petentul a edificat gardul care împrejmuiește imobilul situat pe ., în anul 2007, data de la care, după finalizare, nu a mai adus modificări.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că indiferent de data exactă din cursul anului 2007 de la care a început să curgă termenul de prescripție, acesta s-a împlinit în cursul anului 2009, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 16.08.2012.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 31 din Lg. Nr. 50/1991, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul D. D. O., va anula procesul verbal de contravenție nr. 941/16.08.2012 și va exonera pe petent de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei.
Instanța va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva cestei sentințe a declarat recurs POLIȚIA LOCALĂ C., solicitând modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii plângerii și menținerii actului de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea recursului, s-a învederat faptul că sancțiunea aplicata de agentul constatator se încadrează in dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 întrucât petentul a executat o pe ., o împrejmuire gard din zidărie de bolțari, fără a deține documentație tehnică și autorizație de construire.
Sancțiunea se încadrează in dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, care prevede următoarele:
"(1) Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții încât, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni:
a)executarea sau desființarea, totala ori parțiala, fără autorizație a,
lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de
către investitor si executant;
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amenda după cum urmează:
de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)”;
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, după cum urmează:
"(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11”.
In acest sens, lucrările executate sunt încadrate in dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a ca lucrări de construire ce necesita existenta autorizației de construire, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravenționala.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, măsura sistării lucrărilor și încadrarea în prevederile autorizației de construire într-un termen stabilit în procesul verbal se stabilesc de către autoritatea administrației publice competentă, respectiv primarul municipiului C. ca autoritate executivă a administrației publice locale.
- „(1) O data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate făra autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contravenției.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.”
Recurentul a pretins ca susținerea instanței de fond în sensul că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda a fost prescris este eronată, în raport de prevederile art. 37 alin. 1, 2 și 5 din Legea 50/1991 care statuează că:
„(1) Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație.
(2) Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.
Agentul constatator a întocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 și Legii nr.50/1991R având în vedere că a ales sancțiunea faptei cu amenda contravențională în cuantum de 1000 lei pre o scară reglementată de Legea nr. Legii nr.50/1991R privind autorizarea executării lucrărilor de construcții de la 1000 lei al_ lei, adică minimul amenzii prevăzut de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Astfel, se constată că instanța de fond a retinut in mod eronat ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile art 31 din Legea 50/1991, astfel ca dreptul de a se constata contraventia retinuta prin procesul verbal ar fi fost prescris.
Potrivit art 37 alin 5 din Legea 50/1991 construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele pentru care nu a fost efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situatie se aplica în continuare sanctiunile prevăzute de lege.
În mod eronat a apreciat instanta de fond ca a interpreta disp. art. 37 alin. 5 din LG. 50/1991, în sensul că este posibilă oricând sancționarea contravențiilor prevăzute de lege, atâta timp cât construcția nu poate fi considerată finalizată în vederea întabulării în cartea funciară, ar lipsi de conținut disp. art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Tribunalul apreciaza ca din dispozițiile art 37 alin 5 reiese clar ca sanctiunile prevăzute de lege se aplica pe toată perioada cat contravenientul nu se conformeaza legii, în speta nu efectueaza demersurile necesare pentru întocmirea recepției la terminarea lucrărilor, după ce în prealabil a obtinut o autorizatie de construire
Abia după întocmirea recepției la terminarea lucrărilor începe să curgă termenul de 2 ani prev de art 31 din Legea 50/1991, fara ca sa se ajunga la imprescriptibilitatea constatării și aplicării sancțiunii contravenționale, cum gresit a apreciat instanta de fond.
Avand în vedere aceste aspecte tribunalul constata ca prin sentinta civila nr 78/2013 instanta a solutionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, astfel ca in temeiul art 304, art 312 alin 3 cpc, urmeaza sa admita recursul să caseze sentința civilă nr.78/2013 și să trimită cauza spre rejudecare, instanta de fond urmând sa solutioneze cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent POLIȚIA LOCALĂ MUNICIPIUL C. împotriva sentinței civile nr.78 din 08.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat D. D. O.
Casează sentința civilă nr.78/2013 și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red.G.P/ jud fodn.M S I
Tehn M.G. 2 ex/24.04.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 7133/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6280/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
