Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 12-04-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 18933/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 402/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. M. G.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S.C. R. B. S.A. împotriva sentinței civile nr._ din 05.11.2102, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 05.11.2102, Judecătoria C., a respins plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR cu sediul în Slatina, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.07.2012.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal . nr._ /09.07.2012 petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 5 pct.18 din HG 69/2012 constând în aceea că operatorul de transport nu a respectat obligația de a transmite ARR prin completarea unui formular în format electronic disponibil pe site-ul acesteia modificările privind situația conducătorilor auto angajați în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării,respectiv la momentul controlului conducătorul auto nu figura ca fiind înregistrat în baza de date a ARR.
Analizând legalitatea procesului verbal raportat la prevederile art. 17 din OG 2/2001 instanța constată că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.
Analizând temeinicia procesului verbal față de susținerile petentei și având în vedere înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că petenta este operator de transport și faptul că nu a dovedit că au fost înregistrate la ARR modificările intervenite în situația conducătorului auto,instanța constată că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată sub acest aspect.
În consecință, instanța de fond a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. R. B. S.A. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângeri, în subsidiar solicită înlocuirea cu avertisment.
În motivare arată că: procesul verbul contestat se impunea a fi anulat pentru următoarele considerente:
2.1.Neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției.
Anularea procesului verbal de contravenție trebuia sa fie dispusa de către prima instanța, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care au fost sancționați.
Agentul constatator a reținut in procesul verbal faptul ca societate «a Inculcai obligația operatorului de transport ele a transmite ARR prin completarea unui formular in format electronic disponibil pe sile-ul acesteia, modificarea privind situația conducătorilor auto angajați, in termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, respectiv in momentul contorului conducătorul auto verificat nu figura ca fiind înregistrat in baza de date a ARR. »
Conform art. 5, pct. 8, din HG nr. 69/2012 (temeiul juridic al sancționării noastre),constituie contravenție: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu a obligației de a transmite autorității rutiere române - A..R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării;
Societatea se ocupa cu colectarea si prelucrarea deșeurilor metalice feroase si neferoase, iar transportul pe care îl realizam de la un depozit la altul nu este un transport căruia sa-i incumbe obligativitatea dispozițiilor art. 5, pct. 8, din HG nr. 69/2012..
Pentru a se retine o asemenea contravenție, trebuia întrunită condiția ca respectivul contravenient sa aibă calitatea de operator de transport rutier, respectiv ca vehiculele sa efectueze transport rutier contra cost, ca activitate obișnuita.
Or, vehiculul societății NU EFECTUA TRANSPORT RUTIER CONTRA COST, in baza unui contract de transport, ei in desfășurarea activității curente a societății, de la si către depozite interne ale ..
Cu alte cuvinte, transportul efectuat nu era unul comercial efectuat ca operator de transport.
Așa fiind, apare cu evidenta ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale n contravenției prevăzute de art. 5, pct. 8, din HG nr. 69/2012, pentru care am fost sancționați, societatea nefiind un operator de transport in sensul H.G. 69/2012.
2.2.încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni la întocmirea procesului
verbal.
Așa zisa fapta reținuta de către organul constatator s-a petrecut in data de 05.03,2012.
Or, procesul verbal pe care îl contestam este întocmit la aproape 4 luni de la prelinsa constatare a faptei, cu rea credință si in lipsa oricărui reprezentant al societății noastre, tocmai pentru a nu ne da posibilitatea de a formula obiecțiuni la cele cuprinse in acesta.
S-a menționat astfel la rubrica „obiecțiuni" faptul ca: „reprezentantul contravenientului, nefiind de fata la momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni."
Aceasta atitudine denota o vădita rea-credința a intimatei, iar modul in care aceasta a înțeles sa îsi aducă la îndeplinire atribuțiile care ii revin constituie un abuz grosolan din partea acesteia.
Nu a fost niciodată solicitați de către reprezentanții intimatei pentru a da explicații si lămuriri cu privire la fapta reținuta in sarcina noastră si mai ales cu privire la faptul claca sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pe care au reținut-o.
Societate» noastră se ocupa cu colectarea si prelucrarea deșeurilor metalice feroase si neferoase, iar transportul pe care îl realizam de la un depozit la altul nu este un transport căruia sa-i incumbe obligativitatea dispozițiilor art, 5, pct. 8, din HG nr. 69/2012..
Or, intimata nu ne-a solicitat prezenta la momentul întocmirii procesului verbal, încâlcindu-ne astfel in mod flagrant dreptul la apărare, garantat oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat.
Daca si-ar fi respectat obligația de a ne da dreptul de a face obiecțiuni si apărări, cu siguranța am fi avut posibilitatea de a prezenta documente care justificative care ar fi Împiedicat aplicarea sancțiunii.
Atitudinea cu totul neprofesionala si de rea-credința a intimatei de a ne refuza in orice chip dreptul de a ne susține punctul de vedere prezentând probe in acest sens si dreptul de a formula obiecțiuni la întocmirea procesului verbal de contravenție se constituie . anulare a acestuia.
Agentul constatator nu a interes sa facă altceva decât sa ne aplice direct sancțiunea contravenționala, in cuantum de 3.000 lei.
Potrivit articolului 16 alin. 7 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator ESTE OBLIGAT să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului ele constatare.
Or, pentru a face acest lucru, agentul constatator trebuia sa ia toate masurile necesare pentru u asigura prezenta contravenientului ori a unui reprezentant al instituției din care tace parte, înainte de a proceda la întocmirea procesului verbal si la sancționare.
Ca atare, legea contravențională instituie o nulitate expresii cu privire la refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului.
Deoarece este vorba de ocrotirea unor interese particulare, în speță ale contravenientului, considerăm că este vorba de o nulitate relativă .
In acest sens s-a pronunțai si Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr, 22/_ privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr, 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Instituirea obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni este făcuții în vederea garantării dreptului la apărare a acestuia.
Or, procesul verbala fost întocmit in lipsa noastră, tocmai pentru a se da posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Vătămarea pe care subsemnatul am suferit-o consta in însuși faptul ca ni s-a aplicat o amenda enorma, fără a fi solicitați sa prezentam vreo explicație, fura a fi consemnata poziția noastră, încâlcindu-se astfel dreptul nostru fundamental la apărare.
Numai prin respectarea dreptului de a formula obiecțiuni, dreptul la apărare al petentului și egalitatea armelor, ca și condiții ale unui proces echitabil ar fi si ele respectat. Au fost încălcate dispozițiilor art, 19 din OG nr. 2/2001. Procesul verbal nu este semnat de nici un martor, fiind astfel întocmit cu nesocotirea dispozițiilor art. 19 din og 2/2001. Agentul constatator s-a mulțumit sa arate doar faptul ca nu s-a putut identifica nici un martor la fata locului decât un alt agent constatator, care potrivit OG nr. 2/2001 nu poate avea calitate de martor. » întrucât legea contravenționala nu sancționează cu nulitatea expresa nerespectarea de către
agentul constatator a prevederilor art. 19 din OG 2/2001, a revenit doctrinei si practicii judiciare sarcina de a stabili ce sancțiune operează in cazul nerespectării acestor dispoziții legale.
Astfel, s-a statuat ca normele conținute de de 19 al OG 2/2001 sunt norme imperative ale legii, ocrotind nu un interes particular, ci unul general, acela al respectării legalității prezumției de nevinovăție".Prin urmare, sancțiunea nerespectării acestui text legal este reprezentata de nulitatea absoluta a procesului-verbal si întrucât aceasta nulitate nu este prevăzuta in mod expres, ne aflam in prezenta unei nulități absolute si virtuale.
Instanța de fond nu a făcut absolut nicio referire la solicitarea noastră subsidiara de înlocuire a amenzii cu avertismentul, si acest aspect HOTĂRÂREA NEFIIND DELOC MOTIVATA.
In lumina Jurisprudențe CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în malarie penala" la care se refera primul paragraf al arc. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauzele Maszini c. României - hotărârea din 21.09.2006. Eanacfy c, Slovaciei, Ziliherberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție arc, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum si înlesnirile onferite de Codul penal. Ne aflam la prima congruenta cu aspectele semnalate de agenții constatatori, fiind o societate care si-a îndeplinit întotdeauna cu buna-credinta obligațiile si care nu a urmărit niciodată sa eludeze dispozițiile legii. F. de condițiile concrete ale faptei si fata de faptul ca nu s-au produs pericole, atingerile fiind minime, consideram ca amenda aplicata este excesiva. Asa cum prevede art. 5 alin. 5, raportat la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, ținându-se seama de natura acesteia, de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului, acesta fiind Iu prima abatere de acest gen. Astfel, fata de aceste împrejurări, sancțiunea contravenționala netrebuind sa reprezinte un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilizare, apreciem ca se impune aplicarea sancțiunii avertisment, raportat la natura si scopul educativ al acesteia si fata de dispozițiile art 21 alin 3 din OG 2/2001
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Astfel, se constată că sentinta civilă nr_/2012 nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanta de fond limitandu –se la o motivare foarte sumara a hotărârii, fără a se reveri la nicio sustinere invocata de petenta recurentă in plângerea contraventională.
Tribunalul constata ca instanta de fond nu s-a pronuntat si nu a motivat deloc cererea petentei recurente privind inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.
Toate aceste aspecte echivaleaza cu nesolutionarea cauzei pe fond de catre instanta de judecata
Avand în vedere aceste aspecte, si pentru ca partile sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie, tribunalul in temeiul art 304 pct 7 cpc, art 312 alin 3 cpc, urmeaza sa admita recursul să caseze sentința civilă nr._/2012 și să trimită cauza spre rejudecare, instanta de fond urmând sa solutioneze cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent S.C. R. B. S.A. împotriva sentinței civile nr._ din 05.11.2102, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR.
Casează sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei C. și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Președinte, G. P. | Judecător, C. M. G. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red.G.P/ jud fond.M M
Tehn M.G. 2 ex/10.05.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 1069/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1200/2013.... → |
|---|
