Pretentii. Sentința nr. 1069/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1069/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 19233/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1069/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. G. M., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin reprezentant convențional, avocat P. M., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că reclamantul nu a timbrat acțiunea.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar taxa judiciară de timbru, în sumă de 39 lei, timbru judiciar, în valoare de 3 lei, precum și înscrisuri cu privire la autoturism.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Reclamantul V. G. M. a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea paratei la restituirea diferentei taxei de prima inmatriculare în cuantum de 3052,04 lei, la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca VW, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de prima inmatriculare în cuantum de 5752,04 lei, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire.
Considera ca plata acestei taxe pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/ 2008, care contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Taxa de prima inmatriculare a fost introdusa în legislație prin Codului Fiscal, apoi reglementata taxa de poluare prin O.U.G. 50/2008 si a intrat in vigoare la 01.07.2008, fiind modificata prin O.U.G. 208/2008, O.U.G. 218/2008, O.U.G. 7/2009.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Invoca si Hotărârea în cauza C-402/2009 a Curtii de Justiție a Uniunii Europene
In drept a invocat art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Examinând acțiunea și probele administrate, precum și prevederile aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism folosit dintr-un stat membru al Comunității Europene.
După introducerea autovehiculului în țară, în vederea înmatriculării acestuia și ținând seama de prevederile art.2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța fiscala aflată la dosar.
Ulterior, a solicitat Administrației Financiare a Municipiului C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, apreciind ca în mod nelegal fost obligat la plata taxei .
Prin Adresa nr._/08.11.2012, organul fiscal a adus la cunoștința reclamantului dispozițiile legii 9/2012 potrivit cărora se restituie diferența dintre taxa de poluare achitată în temeiul OUG 50/2008 și cea calculată în baza prezentei legi, dacă prima taxă este mai mare decât cea de-a doua, fără însă a sesiza că reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei, cu motivarea ca a fost achitata ca urmare a aplicarii eronate a dispozitiilor legale si cu incalcarea dispozitiilor comunitare.
Reclamantul nu contesta cuantumul stabilit cu ocazia inmatricularii, ci sustine ca dispozitiile legale creaza o discriminare, apărări ce nu au fost avute in vedere de organul fiscal.
Astfel, instanța apreciază că răspunsul pârâtului conține un refuz nejustificat, de vreme ce reiese clar că nu s-a pronunțat asupra solicitării reclamantului și, mai mult, că restituirea integrală a taxei, în opinia organului fiscal, nu este posibilă.
Taxa percepută de autoritatea fiscală era reglementată la data achitării în art.2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art.90(86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art.90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art.148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art.148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art.90 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art.2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Este adevărat ca statele membre au libertatea de a alege formele și mijloacele pentru a se ajunge la un anume rezultat, adică au libertatea de a reglementa procedurile juridice, dar niciodată rezultatul nu poate să fie contrar Tratatului. Ori, legislația națională, respectiv art.2141 Cod fiscal, nu reprezintă o formă și un mijloc pentru a se ajunge la un rezultat în sensul aplicării tratatului, ci o normă care înfrânge prevederile tratatului.
Așa cum s-a precizat mai sus, în situația instituirii taxei de primă înmatriculare, legiuitorul român s-a aflat în situația de a emite o normă legală, care este contrară Tratatului de aderare, motiv pentru care autoritatea judecătorească procedează, pe baza atribuțiilor constituționale pe care le are, la acordarea priorității reglementării din Tratat.
Împrejurarea că taxa ar fi având o componentă de mediu pentru a se evita importul în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare este nereala, deoarece textul art.2141 Cod fiscal nu conturează în nici un fel taxa respectivă ca fiind o taxă de mediu.
Chiar denumirea respectivei taxe conduce la ideea încălcării Tratatului, pentru că, dacă ar fi avut caracter de taxă de mediu, această taxă s-ar fi aplicat unitar tuturor vehiculelor, indiferent de țara de origine din care s-a efectuat vânzarea.
Instanța apreciază că regimul fiscal este discriminator între produsul second hand aflat pe piața românească și produsul second hand provenind dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta constituie încălcarea prevederilor art.90 din Tratatul Uniunii Europene.
Ca atare, cererea reclamantului privind restituirea diferentei taxei de înmatriculare auto este fondată.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Art. 70 alin. 1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin. 1 și art. 70 din codul fiscal, instanța reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, instanța constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct. 2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală ( fost 114).
Având în vedere motivele expuse mai sus, la suma de restituit se va aplica dobânda la nivelul prevăzut de art. 124 alin. 2 cod procedură fiscală, de la expirarea termenului de 45 zile de la data formulării cererii, respectiv 01.11.2012, până la data plății efective.
În baza art. 274 C.pr.civ, va obliga pârâta la plata către reclamant la plata sumei de 342 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si onorariul apărătorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. G. M., domiciliat în C., .. 3, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, județul D.
Obligă parata la plata către reclamant a sumei de 3052,04 lei, reprezentând diferența taxa de prima înmatriculare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală, de la 45 de zile de la data de 01.11.2012, până la data plății efective.
Obliga parata la plata către reclamant a sumei de 342 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. G. |
A. S./07.02.2013
A.G. 06 Februarie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4766/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
