Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 527/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 527/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1113/201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 419/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent M. D., împotriva sentinței civile nr.527 din 05.04.201, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat POLIȚIA C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.C. A cu delegație de substituire a av.M. M. pentru recurentul M. D. lipsind intimat POLIȚIA C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av.C. A pentru recurent solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. nr.527 din 05.04.201, pronunțată de Judecătoria C. a admis sesizarea formulată de petenta Politia C., judetul D. pentru înlocuirea amenzii aplicată numitului M. D., domiciliat in Slatina . . ., cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității.
A dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, pe o durată de 20 de ore, la curățenie stradală.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Prin cererea adresată instanței, Politia C. a solicitat să se dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului M. D. la prestarea unei activități în folosul comunității.
În motivarea cererii s-a susținut că intimatul M. D. a fost amendat cu 268 lei, că acesta nu a achitat amenda în termenul legal și nu deține bunuri urmăribile.
S-a depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr_/06.10.2011 încheiat de Politia Municipiului C., adresa nr._/01.03.2012 a Primăriei Municipiului C..
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG 2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția în vederea înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Din actele dosarului instanța a reținut că numitul M. D. a condus auto BMW pe DN 56 A in localitatea Maglavit cu viteza de 73 km/ h viteză înregistrată si filmată cu aparatul radar si de asemenea nu are asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare fapte prev de art 121 alin 1, 147 pct 1 din RAOUG 195/2002 și i s-a aplicat o amendă de 268 lei.
Întrucât contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 9 alin. 3 și 391 din OG 2/2001 precum și decizia 1354/10.12.2008 a Curții Constituționale, și a admis sesizarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentințe de fond în sensul respingerii sesizării.
În motivare arată că: instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată, interpretând greșit probele administrate în cauză (art. 3041 din Codul de Procedură Civilă).
Instanța de fond a reținut în mod eronat că Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/06.10.2011, emis de IPJ D. -Poliția Municipiului C. mi-a fost comunicat valabil și astfel ar fi expirat termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii aplicate în baza acestuia, pentru a putea fi reclamată la plată contravaloarea amenzii, în condițiile în care din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că actul sancționator a fost comunicat subsemnatului.
La data de 06.10.2011, prin Procesul - verbal ., nr._/06.10.2011, emis de IPJ D. - Poliția Municipiului C., în temeiul art. 121, alin. 1 și art. 147 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, am fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102, alin. 3 lit. e și art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
în fapt, agentul constatator a reținut că subsemnatul aș fi condus autovehiculul marca BMW pe DN 56 A, în localitatea Maglavit cu viteza de 73 km/h, iar la momentul la care am fost oprit în trafic nu aș fi avut asupra mea actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Astfel, s-a constatat că aș fi încălcat prevederile art. 102, alin. 3 lit. e și art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, dispunându-se, în consecință, sancționarea mea cu amendă contravențională în cuantum de 268 lei.
Ori, despre numărul și data procesului verbal de contravenție, precum și despre motivele în fapt și în drept în baza cărora am fost sancționat contravențional, subsemnatul am luat la cunoștință ulterior, odată cu comunicarea prezentei Sentințe civile.
Mai mult decât atât, având în vedere că potrivit mențiunilor din cuprinsul Procesul-verbal ., nr._/06.10.2011, subsemnatul aș fi refuzat primirea acestuia, agentul constatator avea obligația de a mi-l comunica în termen de 30 de zile sub sancțiunea prescripției executării amenzii contravenționale aplicate, reclamantei revenindu-i obligația de a proba o atare comunicare.
Pe de o parte, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. 1 din OUG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, apreciez că executarea sancțiunilor dispuse împotriva subsemnatului prin Procesul-verbal ., nr._/06.10.2011, emis de IPJ D. - Poliția Municipiului C. este prescrisă, cu consecința anulării actului sancționator emis de organul constatator
Pe de altă parte, în condițiile în care una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii formulate de Poliția Municipiului C. este aceea de a dovedi că intimatul-contravenient nu a achitat contravaloarea amenzii dispuse prin actul sancționator în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sancțiunii, în mod eronat instanța de fond a apreciat că reclamanta a probat o atare stare de fapt, cu atât mai mult cu cât chiar din considerentele sentinței recurate nu rezultă că s-ar fi făcut dovada comunicării actului sancționator către subsemnatul, comunicare de la care ar începe să curgă termenul de 30 de zile indicat de dispozițiile OG nr. 2/2001.
Instanța de fond reține în mod eronat că, în ceea ce mă privește, nu există posibilitatea executării silite, în condițiile în care subsemnatul dețin în proprietate bunuri mobile și imobile, a căror executare silită ar îndestula așa zisa creanță, în acest sens precizez că deși am arătat că între momentul sancționării mele contravenționale și momentul înregistrării cererii de chemare în judecată subsemnatul mi-am schimbat domiciliul în Municipiul Slatina, ., ., ., instanța de fond a acordat relevanță înscrisului reprezentat de Adresa nr._/01.03.2012, emisă de Primăria Municipiului C., înscris din care rezultă că subsemnatul nu dețin bunuri mobile sau imobile în acest oraș.
Ori, în condițiile în care prin cererea de amânare formulată, în fond, de subsemnatul la termenul de judecată din data de 22.03.2012, am indicat domiciliul actual, atașând și copie după actul de identitate, instanța de fond, în temeiul art 129 alin. 5 din codul de procedură civilă ar fi trebuit să dispună emiterea unei adrese către Primăria Municipiului Slatina pentru a comunica la dosarul cauzei informații referitoare la bunurile deținute de subsemnatul.
Față de cele menționate, apreciez că instanța de fond în mod eronat a apreciat că subsemnatul nu aș deține în proprietate bunuri urmăribile susceptibile de executare silită, în condițiile în care, în raport de domiciliul deținut de subsemnatul, este limpede că reclamanta nu s-a adresat unei instituții competente să comunica bunurile urmăribile ale contravenientului.
Hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 9 alin. 1, coroborate cu dispozițiile art. 1 din OG nr. 55/2002, precum și cele ale 391 din OG nr. 2/2001 (art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă).
a) Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 9 alin. 1 din OG nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 1 din OG nr. 55/2002, atunci când a apreciat ca admisibilă cererea de chemare în judecată formulată de Poliția Municipiului C., în condițiile în care măsura de înlocuire a sancțiunii amenzii contravențională cu cea a muncii în folosul comunității nu este prevăzută în OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege, iar potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 55/2002, privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității poate fi prevăzută numai prin legi sau în ordonanțe ale Guvernului, prin care se stabilesc și se sancționează anumite fapte ce constituie contravenții. Sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității se stabilește întotdeauna alternativ cu amenda și poate fi aplicată numai de instanța de judecată.
Din analiza sistemică a dispozițiile art. 9 din OG nr. 2/2001, rezultă că înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a prestării unei munci în folosul comunității este posibilă numai dacă sancțiunea contravențională principală a prestării unei activități este prevăzută alternativ de legea specială care incriminează contravenția.
Ori, sancțiunea contravenției a amenzii în cunatum de 268 lei a fost dispusă pentru săvârșirea de către subsemnatul a unei fapte contravenționale incriminate de dispozițiile OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, act normativ ce nu prevede posibilitatea sancționarea contravenientului cu sancțiunea principală a prestării unei activități în folosul comunității alternativ cu amenda contravențională.
Mai mult decât atât, consider că acolo unede legiuitorul a dorit ca o anumită sancțiune să poată fi aplicată, chiar și în situația în care actul normativ special nu o prevede, a individualizat această posibilitate în cuprinsul OG nr. 2/2001, act normativ ce reprezintă cadrul general în materie de constatare și sancționare a contravențiilor.
Așadar, acolo unde s-a intenționat să se deroge de la regimul de sancționare stabilit de legea specială, act normativ care califică fapta contravențională și îi stabilește limitele speciale de pedeapsă, s-a prevăzut în mod expres posibilitatea derogării și a aplicării uneia dintre sancțiunile contravenționale principale, chiar și în situația în care legea specială nu prevede posibilitatea aplicării unei sancțiuni alternative pentru acea faptă.
per a contrario, în situația în care nu s-a prevăzut expres această posibilitate, fapta ilicită contravențională nu poate fi sancționată decât legii speciale.
Prin urmare, rezultă că dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, în condițiile în care legea specială nu cuprinde astfel de prevederi referitoare la sancțiunile aplicabile conducătorului auto, ar fi trebuit să prevadă expres această posibilitate în cuprinsul OG nr. 2/2001.
Față de cele menționate, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 9 alin. 1 din OG nr. 2/2001, coroborate cu dispozițiile art. 1 din OG nr. 55/2002, în condițiile în care, pentru faptele săvârșite de contravenient, OUG nr. 195/2002 nu prevede posibilitatea aplicării unei sancțiuni constând în prestarea unei activități în folosul comunității alternativ cu sancțiunea amenzii contravenționale, și prin urmare instanța de fond nici nu a avut criterii clare de apreciere cu privire la numărul de ore de muncă în folosul comunității la care a fost obligat contravenientul.
b) Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 391 alin. 1 din OG nr. 2/2001, atunci când a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate în baza Procesului-verbal ., nr._/06.10.2011, emis de IPJ D. - Poliția Municipiului C., cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, constând în 20 de ore de curățenie stradală, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada unei comunicări valabile a actului sancționator, precum și că de la data comunicării a trecut un termen de 30 de zile în care să se fi încercat executarea silită a contravenientului.
Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu a existat posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Așa cum am arătat mai sus, despre numărul și data încheierii procesului verbal de contravenție, precum și despre motivele în fapt și în drept în baza cărora am fost sancționat contravențional, subsemnatul am luat la cunoștință ulterior, odată cu comunicarea prezentei Sentințe civile.
Prin urmare, în condițiile în care, Procesul-verbal în baza căruia s-a dispus obligarea subsemnatului la plata amenzii contravenționale în cuantum de 268 lei nu mi-a fost comunicat, apreciez că nici termenul de 30 de zile în care subsemnatul ar fi trebuit să achit contravaloarea amenzii nu a început să curgă.
Față de cele menționate, apreciez că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 391 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
ÎN D.,își întemeiază recurs pe dispozițiile art. 3041 și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din 29.05.2012, instanța, a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 C.pr.civ., până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._, al Judecătoriei C., având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției prin care a fost aplicată amenda contravențională a cărei înlocuire s-a dispus prin sentința recurată.
Prin cererea depusă la data de 12.03.2013, recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol, fiind depusă și sentința nr. 1577/2012 pronunțată de Judecătoria C..
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 391 alin. 1 din O.G 2/2001 „În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată”, în timp ce alin. 2 al aceluiași text de lege statuează că „În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore ….”.
Este adevărat că, deși legal citat de Judecătoria C., recurentul-intimat nu a făcut dovada achitării amenzii în cuantum de 268 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.12.2011 sau dovada că procesul verbal prin care a fost aplicată această amendă a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definită și irevocabilă, însă, în fața instanței de recurs – filele 26 -28 -, recurentul a depus sentința civilă nr. 1577/2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria C. prin care s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.12.2011.
Prin urmare, sesizarea formulată de Poliția C. rămâne lipsită de obiect astfel încât se impunea respingerea acesteia.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica sentința civilă nr. civile nr. . .527 din 05.04.2012 pronunțată în dosarul nr_ de Judecătoria C., în sensul că va fi respinsă sesizarea formulată de Poliția C., privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 268 lei, aplicată recurentului M. D. prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.12.2011, cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent M. D., împotriva sentinței civile nr.527 din 05.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat POLIȚIA C..
Modifică sentința atacată în sensul că respinge sesizarea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, M. G. |
Red.E.S/29.04.2013
jud fond. D S
Tehn M.G. 2 ex
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 8724/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 374/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
