Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 8724/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8724/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 14339/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8724/2013
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta T. NICOLIȚA și pe pârâtul C. JUDEȚEAN D. - DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR D., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de av. Soreață M.-M. și cons.jur. B. M. C. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Av. Soreață M.-M. pentru reclamantă solicită încuviințarea suplimentării probatorului cu înscrisuri pe care le comunică și pârâtului prin reprezentant.
Cons.jur. B. M. C. pentru pârât nu a solicitat amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra cererii de suspendare.
Av. Soreață M.-M. pentru reclamantă a solicitat admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, să se dispună suspendarea provizorie a executării dispoziției nr. 83 din 12.09.2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anulare act administrativ, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cons.jur. B. M. C. pentru pârât a solicitat respingerea cererii de suspendare conform motivelor din întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 23 octombrie 2013 reclamanta T. NICOLIȚA a formulat în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN D. - DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR D. cerere de suspendare provizorie a executării dispoziției nr. 83 din 12.09.2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anulare act administrativ.
În motivarea acțiunii în fapt, a arătat că, la data de 12.09.2013, C. Județean D. - Direcția Publică Comunitară de Evidență a persoanelor D., a emis dispoziția cu nr. 83/2013, prin care s-a modificat o altă dispoziție emisă anterior, sub aspectul datei de la care a operat suspendarea de drept a raportului de serviciu cu intimata, precum și suspendarea plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, precum și recuperarea sumei totale de 6394 lei, ce ar fi fost achitată necuvenit pentru luna august 2013.
Reclamanta are funcția de consilier juridic clasa I, asistent gradația 5, Serviciul Stare Civilă din cadrul Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor. Urmare a unor probleme de sănătate începând cu luna iunie 2013 aceasta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă. In acest context, în temeiul dispozițiilor art. 94 al. 1 lit. h din Legea nr. 188/1999, s-a emis dispoziția nr. 80 din 9.09.2013 prin care s-a fi dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu, întrucât funcționarul public se află în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de o lună.
Ulterior, aceste dispoziții, a fost emisă dispoziția 83/12.09.2013, a cărei suspendare provizorie este solicitată în prezenta cauză.
Față de conținutul dispoziției cu privire la care solicităm suspendarea executării, apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 al. 1 lit. s și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi dispusă suspendarea provizorie a executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva actului administrativ, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat.
In ceea ce privește paguba iminentă, care potrivit dispozițiilor legale constă într-un prejudiciu material viitor și previzibil, considerăm cerința a fi îndeplinită întrucât executarea dispoziției mai sus menționată are ca efect previzibil și iminent lipsirea reclamantei de un drept pe care legea îl consfințește în mod expres, respectiv dreptul ca, pe durata incapacității temporare de muncă să beneficieze de indemnizație, determinată potrivit stagiului de cotizare și cotei de cotizate la FNUASS. Practic, deși se află într-o situație specială, prin dispoziția emisă de către intimat contestatoarea este lipsită de orice venit, și, mai mult îi este imputată și o sumă pe care, a încasat-o în mod legal, cu titlu de indemnizație pe luna august 2013.
Cea de a doua condiție, cazul bine justificat, este de asemenea îndeplinită, întrucât, actul în discuție prin forma și conținutul său este de natura a crea serioase îndoieli cu privire la legalitatea acestuia. Astfel, se dispune la data 12.09.2013, modificarea unei dispoziții emisă pe data de 9.09.2013, în sensul că se dispune retroactiv, respectiv începând cu data de 1. 08.2013, suspendarea de drept a raportului de serviciu. Practic dispoziția în discuție reglementează raportul de serviciu pentru trecut, lucru inadmisibil, întrucât actul administrativ nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, iar în cazul actelor administrative individuale, de la data comunicării către cel afectat de emiterea actului.
Mai mult, se dispune recuperarea unei sume ce a fost achitată cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, în condițiile în care, potrivit art. 12 din OUG nr. 158/2005, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de către angajator din prim» până în a cincia zi de incapacitate temporară de muncă, și din buget FNUASS începând cu ziua următoare celor suportate de angajator, și prin încetarea incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionarului acestuia. Prin urmare suma plătită pe luna august a fost virată din bugetul FNUASS, și nu din bugetul intimatului, fiind vădit nelegală măsura dis prin dispoziția contestată.
De asemenea potrivit art. 36 al. 3 din OUG 158/2005, plata indemnizațiilor se face lunar, de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă.
Or, dispoziția contestată prevede suspendarea acordării indemnizației pentru incapacitate de muncă, intimatul nesocotind dispoziții imperative ale legii privind protecția persoanelor asigurate.
Este vădită așadar nelegalitatea actului a cărui suspendare provizorie este solicitată în prezenta cauză, iar, paguba iminentă este una certă și previzibilă întrucât o lipsește pe reclamantă de procurarea unui venit minim.
Față de această stare de fapt, care urmează a fi dovedită cu înscrisuri, și față de împrejurarea că pe rolul Tribunalului D. există înregistrată o acțiune în care a contestat decizia a cărei suspendare o cit, apreciază că sunt îndeplinite cerințele legale, și solicită admiterea cererii.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 2, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENTĂ A PERSOANELOR D., în temeiul art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, având ca obiect suspendarea provizorie a executării dispoziției Directorului executiv al Direcției Publice Comunitare de Evidentă a Persoanelor (DPCEP) D. nr. 83 din 12.09.2013, solicitând ca prin hotărârea ce o veți pronunța să dispuneți respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
In fapt, invocarea pagubei iminente de către reclamantă nu este reală întrucât prin actul administrativ contestat, (Dispoziția Directorului executiv al Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor (DPCEP) D. nr. 83/12.09.2013 de modificare a Dispoziției Directorului executiv al DPCEP D. nr. 80/09.09.2013 - Anexele nr. 1 și 2), s-a suspendat numai alocarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă prin intermediul DPCEP D., nu și acest drept al reclamantei pe care trebuie să i-l acorde în continuare Casa de Asigurări de Sănătate D. din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), în baza prevederilor art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare. Obligațiile în sarcina DPCEP D. cu privire la achitarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă sunt stabilite de art. menționat anterior numai pentru primele 5 zile din concediile medicale . nr._ și . nr._ din luna iulie 2013, obligații ce au fost achitate în luna august 2013, cu ordinul de plată nr. 266/13.08.2013 (Anexa nr. 3) cu acesta fiind plătită integral indemnizația de incapacitate temporară de muncă pentru întreaga lună iulie, incluzând aici și suma ce trebuie suportată de la FNUASS și de la care DPCEP D. urmează să o recupereze conform prevederilor art. 38 alin. 2 din OUG 158/2005.(Adresa nr._/29.08.2013 - Anexa nr. 4)
Indemnizația de incapacitate temporară de muncă corespunzătoare concediilor medicale seriile CCMAF nr._ și CCMAF nr._ (Anexa nr. 5) eliberate pentru luna august a fost achitată reclamantei în luna septembrie tot din bugetul DPCEP D. cu ordinul de plată nr. 309/12.09.2013 (Anexa nr. 6), deși fusese emis actul administrativ de suspendare de drept a raportului de serviciu al acesteia (Dispoziția 80/09.09.2013) iar acest drept nu mai trebuia acordat de angajator deoarece nu mai erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. 1) lit. A din OUG 158/2005, conform căruia: (1) Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: A. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente;". Sumele achitate necuvenit reclamantei pentru luna august 2013 trebuie să fie recuperate iar pentru aceasta au fost întreprinse deja demersuri către Casa de Asigurări de Sănătate D. (Adresa nr._/11.10.2013 - Anexa nr. 5 ).
Pentru perioada lunilor septembrie și octombrie a.c. când reclamanta s-a aflat tot în incapacitate temporară de muncă, indemnizația este suportată din bugetul FNUASS așa cum și reclamanta precizează în cererea de chemare în judecată, iar pentru îndeplinirea acestor obligații, DPCEP D. a transmis către Casa de Asigurări de Sănătate D. toate certificatele de concedii medicale ce i-au fost eliberate d-nei T. Nicolița în această perioadă (adresele nr._/11.10.2013 și nr._/29.10.2013 (Anexele nr. 7 și 8).
În ceea ce privește argumentele prin care se apreciază că suntem in situația unui caz bine justificat, nici acestea nu sunt susținute temeinic de către reclamanta.
Astfel, referitor la efectele produse de cele două acte administrative emise de către Directorul executiv al DPCEP D. (Dispoziția nr. 83/12.09.2013 de modificare a Dispoziției nr. 80/09.09.2013 - Anexele nr. 1 și 2), apreciem fără putință de tăgadă că acestea respectă principiul de drept administrativ al neretroactivității, întrucât suspendarea de drept a raporturilor de serviciu este o situație de fapt care a intervenit independent de voința părților, prin care activitatea în muncă este întreruptă temporar prin efectul legii (sintagma suspendare de drept reglementată de art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999). Actele administrative emise nu fac altceva decât să constatate o situație de fapt care exista deja la data emiterii acestora, respectiv la data aducerii la cunoștința funcționarului public interesat, aspect reglementat de art. 95 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care prevede că: (4) Suspendarea raportului de serviciu se constată în cazurile prevăzute la alin. (1) și la art. 94 alin. (1), precum și în alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aprobă în cazul prevăzut la alin. (2), prin act administrativ al persoanei care are competența numirii în funcția publică.
Prin actele administrative s-a constatat suspendarea de drept a raporturilor de serviciu și pe cale de consecință, suspendarea plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă, urmând ca acest drept să fie acordat direct din FNUASS. In ceea ce privește suma acordată pentru luna august cu titlul de indemnizație pentru incapacitate temporara de munca, aceasta a fost achitată reclamantei tot din bugetul DPCEP D. (ordinul de plată nr. 309/12.09.2013 - Anexa nr. 6) și nu din FNUASS așa cum susține aceasta, deci se impune recuperarea integrală a sumei din FNUASS-demersuri deja făcute către Casa de Asigurări de Sănătate D. și nu către reclamantă.(Adresa nr._/11.10.2013 - Anexa nr. 5).
Având în vedere aspectele prezentate, apreciem că instituția noastră și-a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește achitarea indemnizației de incapacitate temporară de muncă astfel că, NU A FOST PRODUSĂ NICI O P., dar și în ceea ce privește constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu, iar reclamanta nu face dovada faptului că se află într-un caz bine justificat pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum acestea sunt definite de art. 3 alin. (1) lit. ș) și t) coroborate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ conform cărora: art. 3 alin. (1) ,,ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"
Față de motivele expuse anterior și ținând cont de dispozițiile legale în vigoare invocate, vă rugăm să observați că instituția noastră nu a creat o pagubă iminentă reclamantei, actul administrativ a cărui suspendare se solicită este emis cu respectarea prevederilor legale incidente în vigoare, iar reclamanta nu face dovada faptului că i-a fost cauzată o pagubă iminentă și de asemenea motivele invocate cu privire la legalitatea actului administrativ nu sunt întemeiate în ceea ce privește cazul bine justificat.
In drept, invocă dispozițiile Legii nr. 188/1999 cu privire la Statutul funcționarilor publici republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legii nr. 53/2003 Codul muncii republicată cu modificările și completările ulterioare; Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
In dovedirea celor afirmate, înțelege să facă proba cu următoarele documente pe care le anexează în copie: Dispoziția Directorului executiv al DPCEP D. nr. 80/09.09.2013 (Anexa nr. 1); Dispoziția Directorului executiv al DPCEP D. nr. 83/12.09.2013 (Anexa nr. 2); Ordinul de plată nr. 266/13.08.2013 (Anexa nr. 3); Adresa DPCEP D. nr._/29.08.2013 (Anexa nr. 4); Adresa DPCEP D. nr._/11.10.2013 (Anexa nr. 5); Ordinul de plată nr. 309/12.09.2013 (Anexa nr. 6); Adresa DPCEP D. nr._/11.10.2013 (Anexa nr. 7); Adresa DPCEP D. nr._/29.10.2013 (Anexa nr. 8).
În raport de apărările invocate și dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, instanța apreciază întemeiată cererea de suspendare, pentru următoarele argumente:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
În procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat însă un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. 1 din L. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Prin urmare, pentru a fi dispusă suspendarea executării actului contestat, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și cele de ordin procedural, și anume condiția ca reclamanta să facă dovada declanșării procedurii administrative prealabile .
În ce privește prima condiție, Legea nr. 554/2004 definește la art. 2 alin.1 lit. t cazul bine justificat ca împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Reclamanta invocă în argumentarea cazului bine justificat faptul că pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor legale în mod greșit, dispunând modificarea unei dispoziții retroactiv precum și recuperarea unei sume ce a fost achitată cu titlu de indemnizație pentru incapacitate de muncă deși suma plătită pentru luna august a fost virată din bugetul FNUASS.
Reclamanta are funcția de consilier juridic clasa I, asistent gradația 5, Serviciul Stare Civilă din cadrul Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor. Urmare a unor probleme de sănătate începând cu luna iunie 2013 aceasta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă. In acest context, în temeiul dispozițiilor art. 94 al. 1 lit. h din Legea nr. 188/1999, s-a emis dispoziția nr. 80 din 9.09.2013 prin care s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu, întrucât funcționarul public se află în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de o lună.
Ulterior, aceste dispoziții, a fost emisă dispoziția 83/12.09.2013, a cărei suspendare provizorie este solicitată în prezenta cauză. Prin dispoziția cu nr. 83/2013, s-a modificat dispoziția nr. 80 din 9.09.2013 emisă anterior, sub aspectul datei de la care a operat suspendarea de drept a raportului de serviciu cu intimata, precum și suspendarea plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, precum și recuperarea sumei totale de 6394 lei, ce ar fi fost achitată necuvenit pentru luna august 2013.
În speță fără a prejudeca fondul cauzei se constată că reclamantei prin dispoziția contestată i s-a modificat retroactiv data suspendării raportului de serviciu și s-a dispus recuperarea sumei de 6394 lei cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fie prin reținere din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate și după caz din bugetul FNUASS fără a se stabili cuantumul sumei ce se va recupera prin reținere din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate și cuantumul sumei ce se va recupera bugetul FNUASS și fără a se avea în vedere că reclamantei i se cuvine pentru perioada de incapacitate temporară de munca indemnizația care potrivit art.12 /OUG 158/2005 se suportă de către angajator și după a 5 a zi de incapacitate din bugetul FNUASS. Totodată se dispune suspendarea acordării indemnizației pentru incapacitate de muncă, deși orice persoană asigurată beneficiază de protecție legală
Față de cele de mai sus reținute, instanța apreciază că se constituie în împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și se circumscrie noțiunii de caz bine justificat în sensul art.2 alin.1 lit t /lg.554/2004.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat
În ce privește ce de a doua condiție definită de art. 2 alin.1 lit. ș din L. 554/2004 instanța reține că paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la suspendarea plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă precum și recuperarea sumei de 6394 lei ceea ce poate genera dificultăți reale pentru reclamantă, constând în lipsirea acesteia de orice venituri care cumulate cu starea de incapacitate temporară de muncă în care aceasta se găsește conduc la imposibilitatea asigurării subzistenței.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, instanța reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o . obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, instanța apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Instanța consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute sunt datorate.
Prin admiterea cererii de suspendare, reclamanta, ca persoană fizică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus acesta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
În ceea ce privește condiția dovedirii declanșării procedurii administrative prealabile instanța constată că reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr.83/2013 declanșând astfel procedura administrativă prealabilă.
Față de considerentele expuse, constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, instanța va admiterea cererea formulată și va dispune suspendarea executarea dispoziției nr. 83/12.09.2013 până la pronunțarea instanței de fond.. Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta T. NICOLIȚA, domiciliată în C., . G, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN D. - DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR D., cu sediul în C., ., jud. D..
Suspendă executarea dispoziției nr. 83/12.09.2013 până la pronunțarea instanței de fond.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2013.
Președinte, M. D. I. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex/MI/C.P. / 13 Decembrie 2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1711/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 527/2013.... → |
|---|
