Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 728/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 728/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 20230/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 728/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR - I. TERITORIAL NR. 6, împotriva sentinței civile nr._ din 07.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimata .>
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jr. Sturzescu A. pentru intimata . recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la 10.06.2013, intimata a depus întâmpinare, după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 07.12.2012, Judecătoria C. a admis în parte acțiunea formulată de petenta . contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR București.
A modificat procesul verbal de contravenție . nr._/20.07.2012 în sensul că înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: La data de 20.07.2012 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției sancționate de art.8 alin.2 lit.a pentru faptul că la data de 03.04.2012 a fost oprit si verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și autoremorca_ deținut și utilizat de . de T. M., constatându-se nerespectarea prevederilor legale de către operatorul de transport prin prezentarea la controlul în trafic a documentelor emise de autoritatea competentă în copie xerox, în alte condiții decât cele în care au fost eliberate.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește susținerea petentei privind nulitatea procesului verbal pentru lipsa martorului asistent, potrivit disp art. 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."
Așadar, rolul martorului asistent este de a confirma cele trei situații prevăzute de lege: contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Deși procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor, instanța reține că agentul a motivat lipsa martorului, în sensul că: "nu s-a putut identifica niciun martor la fața locului decât un alt agent constatator, care potrivit O.G. nr. 2/2001 nu poate semna în calitate de martor".
Astfel, instanța va respinge apărarea petentei privind încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, deoarece aceste dispoziții nu au fost încălcate.
De altfel, motivele de nulitate invocate de petentă și mai sus analizate ar putea duce doar la anularea procesului verbal, iar acesta poate fi anulat doar in condițiile art. 105 din C.proc.civ., dar petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări.
Nici dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 nu au fost încălcate întrucât textul de lege menționat nu prevede obligația agentului constatator de a semna procesul verbal pe fiecare pagină, în speță la finalul procesului verbal existând semnătura agentului constatator.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 întrucât procesul verbal nu cuprinde descrierea faptei și textul de lege sancționator, instanța reține că deși în procesul verbal nu este indicat actul normativ în temeiul căruia a fost aplicată amenda contravențională, fapta contravențională a fost corect descrisă astfel încât să permită încadrarea sa legală în prevederile art. 5 pct. 25 din HG 69/2012.
Pe de altă parte încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 atrag nulitatea virtuală a procesului verbal, petentul trebuind să dovedească faptul că i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispozițiilor art.34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit art.5 pct.25 din HG 69/2012 constituie contravenție prezentarea la control de către întreprindere/operatorul de transport rutier, operatorii de activități conexe sau de către conducătorii auto a documentelor emise de către autoritatea competentă plastifiate ori în copie sau în oricare altă formă/alte condiții decât cele în care au fost eliberate.
Instanța arată că fapta contravențională descrisă se sancționează potrivit art.8 cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
În ceea ce privește declarația martorului T. M., angajat al societății petente, care a menționat faptul că a prezentat intimatei toate documentele în original, instanța urmează a o înlătura, fiind dată cu intenția vădită de a susține poziția procesuală a petentei.
Prin urmare instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, deși potrivit art.1169 cod civil și 129 alin.1 teza finală C.p.c. îi incumbă sarcina probei.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art. 38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin în materia normelor reglementate de HG 69/2012 cu privire la fapta prevăzută de art.5 pct.25.
Pentru a proceda astfel instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, de cele indicate în art.21 alin.3 din același act normativ care prevede că la stabilirea ei trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. În concret, instanța va reține că au fost prezentate agentului constatator documentele solicitate în copie xerox iar pe de altă parte chiar textul de lege ce califica fapta ca și contravenție o caracterizează ca și încălcare minoră a Regulamentelor 1071, 1072 și 1073/2009 și a OG 27/2011.
Pentru aceste considerente instanța de fond a admis în parte plângerea, a modificat procesul verbal de contravenție mai sus arătat, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, solicitând modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009.1072/2009 și 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentelor regulamente și iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare.
Înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu își are aplicare întrucât legiuitorul nu stabilește că sancțiunea " avertismentului", ci amenzi într-un cuantum destul de ridicat, tocmai pentru a institui respectarea cât mai riguroasă a legislației în domeniu.
Art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 stabilește în mod elocvent că sancțiunea se aplică având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și ulterior în acele limite se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei. per a contrario, dacă legiuitorul care a conceput H.G. nr. 69/2012 ar fi apreciat că faptele sancționate prin acest act normativ prezintă un grad de pericol social redus, ar fi avut în vedere și aplicarea sancțiunii avertisment, lucru ce nu s-a întâmplat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 C.pr. civ., O.G. 2/2001 și HG 69/2012.
La 10.06.2013, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Ținând seama de circumstanțele comiterii contravenției – în sensul că s-a făcut dovada că la momentul controlului conducătorul auto a prezentat toate documentele emise de autoritatea competentă în copie xerox, Tribunalul consideră că pericolul social al faptei săvârșite nu este foarte ridicat și că nu se impunea aplicarea unei amenzi, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe intimata-petentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
În altă ordine de idei, trebuia luat în considerare și faptul că o amendă într-un cuantum ridicat – așa cum este cazul în speță, chiar dacă respectiva valoare este minimul prevăzut de lege – unei societăți-comerciale este de natură a-i crea serioase dificultăți financiare acesteia, or scopul legiuitorul este ca toate persoanele – fizice sau juridice - să se conformeze legilor și nu acela ca, printr-o sancțiune disproporționată în raport cu norma de drept încălcată, să-i pună pe comercianți în postura de a nu mai putea desfășura activitate economică.
Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR- I. TERITORIAL NR. 6, împotriva sentinței civile nr._ din 07.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimata .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, M. G. |
Red.A.M/04.07.2013
Tehn M.G. 2 ex
jud.E S
| ← Pretentii. Sentința nr. 5231/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8536/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
