Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 26912/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 877/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurentul . și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ D., formulat împotriva sentinței civile nr. 1944 din 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jur. T. A. pentru intimat, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Cons.jur. T. A. pentru intimat a solicitat respingerea recursului conform motivelor invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1944 din 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. s-a respins plângerea formulată de ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 02.10.2012 de I. T. de Muncă D., recurenta petentă a fost amendată contravențional reținându-se în sarcina sa că în urma unui control efectuat în data de 01.10.2012, ora 11.39, la punctul de lucru situat în C., ., aparținând societății, s-a constatat că numitul M. I. C. presta activitate în folosul societății fără a avea încheiat, în formă scrisă, contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată și sancționată de art. 260 alin. l litera e) din Legea nr. 53/2003 republicată.
Totodată, s-a reținut că petenta nu a ținut evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și nu a transmis în registrul electronic de evidență a salariaților contractul individual de muncă pentru domnul M. I. C., anterior începerii activității, fiind sancționată cu avertisment.
Verificând, conform art. 34 alin 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța a reținut că petenta nu a invocat vreun motiv de nelegalitate, iar procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că inspectorii de muncă au reținut în mod corect situația de fapt.
Din declarația dată de persoana identificată la petentă la momentul efectuării controlului (f.16), rezultă că desfășura activitate la aceasta, din data de 01.02.2013 ora 11.00 și că nu a semnat contract de muncă. Aceste mențiuni au fost scrise și semnate personal în cuprinsul declarației.
Potrivit art. 260 alin 1 lit. e din Legea 53/2003 republicată, constituie contravenție și se sancționează, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
Potrivit art. 16 alin 1 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Petenta, deși a solicitat administrarea de probe pentru a dovedi că numitul M. I. C. nu presta activitate în folosul său, acesta nu a făcut, prin probele administrate în cauză, dovada contrară a faptei reținute în sarcina sa.
Astfel, la fila 22 dosar petenta a depus extras din Registrul general de evidență a salariaților, din care se constată că numitul M. I. C. avea încheiat contract individual de muncă la . data de 08.10.2012, astfel la data de 01.10.2012, data controlului, acesta nu figura cu contract individual de muncă transmis în programul Revisal ca angajat al vreunei societăți.
Chiar dacă petenta are ca obiect de activitate comerțul cu produse alimentare, iar nu asamblarea de mobilă, în măsura în care pentru desfășurarea activității îi era necesar un birou, montarea acestuia trebuia făcut de persoane angajate ale petentei sau de către o altă persoană în baza unui contract de prestări servicii, ca urmare a raporturilor comerciale încheiate cu acesta. În speță, faptul că petenta a apelat la numitul M. I. C. pentru a desfășura o activitate, chiar și singulară, nu o scutește pe aceasta de a respecta dispozițiile legale ce reglementează prestarea unei activități în folosul unei persoane juridice.
În plus, din declarațiile martorilor M. I. C. și S. C., rezultă că la data controlului M. I. C. nu era angajat al petentei, dar a desfășurat activitate în folosul acesteia. Totodată, între societatea petentă și . de colaborare, iar J. A. care este administratorul petentei este chiar cel care a negociat pentru cealaltă societate contractul de muncă pe care acesta din urmă l-a încheiat cu M. I. C.. Acest aspect, coroborat cu faptul că la data controlului petenta nu încheiase un contract de muncă pentru M. I. C., dar și cu împrejurarea că ambii martori au fost pe rând angajații celor două societăți, determină concluzia că încheierea ulterioară a unui contract de muncă cu un alt angajator este realizată tocmai pentru a se stabili o altă situație de fapt și, deci, pentru a fi exonerată de răspundere contravențională petenta.
Cum petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției privind primirea la muncă a unei persoane fără a-i încheia contract de muncă, instanța a constatat că în mod corect s-a reținut și săvârșirea de către petentă a faptei de a nu ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și nu a transmis în registrul electronic de evidență a salariaților contractul individual de muncă pentru domnul M. I. C., anterior începerii activității.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că inspectorii de muncă au reținut corect situația de fapt și au aplicat în mod legal sancțiunea, aplicând amenda contravențională la nivelul minim prevăzut de lege. O astfel de sancțiune este proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite, încheierea contractului individual de muncă având rolul de a proteja persoanele încadrate în muncă pentru a nu mai fi puse în situația de a presta muncă fără a beneficia de protecția socială cuvenită.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 02.10.2012, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii.
În cuprinsul motivelor de recurs susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit faptul că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din L. 53/2003 și sancționată de art. 260 alin.1 lit. e din L. 53/2003, societatea se face vinovată de primirea la muncă a numitului M. I. C., fără a-i încheia contract de muncă.
Susține că societatea petentă a făcut dovada că la punctul de lucru situat în C., . Frigorifer, nu a desfășurat nici un fel de muncă în cadrul societății, acesta în calitate de apropiat a ajutat la aranjarea unui mobilier.
I.T.M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că, prin nerespectarea dispozițiilor legale în urma controlului efectuat în locul unde a fost surprinse la lucru aceste persoane fără forme legale de angajare își invocă propria culpă, iar ceea ce contează este faptul că, în acel loc desfășurau activitate persoane fără forme legale de angajare, iar agenții constatatori efectuează aceste controale în scopul protejării drepturilor salariaților, iar statul prin organele abilitate încearcă astfel că stopeze evaziunea fiscală.
Agentul constatator a sancționat societatea cu amenda minimă apreciind în mod corect gradul de pericol social, iar societatea recurentă desfășura activitate la data controlului cu o persoană fără forme legale de angajare, astfel încât recurenta se face vinovată de nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborate cu art. 260 alin. 1 lit. e din L. 53/2003, iar prin admiterea recursului formulat s-ar încuraja astfel fenomenul muncii fără forme legale de angajare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta-petentă a fost sancționată contravențional cu amenda de 10.000 lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, modificată și completată, întrucât cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatei la data de 01.10.2012, ora 11.39, la punctul de lucru situat în C., ., aparținând societății, s-a constatat că numitul M. I. C. presta activitate în folosul societății fără a avea încheiat, în formă scrisă, contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată și sancționată de art. 260 alin. l litera e) din Legea nr. 53/2003 republicată.
Totodată, s-a reținut că petenta nu a ținut evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și nu a transmis în registrul electronic de evidență a salariaților contractul individual de muncă pentru domnul M. I. C., anterior începerii activității, fiind sancționată cu avertisment.
În esență, recurenta susține că instanța de fond interpretat greșit probele administrate, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.
Cu privire la acest motiv de recurs, tribunalul apreciază că este nefondat, întrucât din probele administrate a reieșit că recurenta ., nu a încheiat contract individual de muncă numitului M. I. C., anterior începerii raporturilor de muncă, contract pe care nici nu l-a semnat, fapt recunoscut de acesta în declarația dată cu ocazia controlului și depusă la dosar.
Tribunalul nu poate reține apărarea recurentei conform căreia societatea presta o altfel de activitate decât aceea pe care o desfășura M. I. C. la acel punct de lucru, având în vedere că nu are nici o relevanță din punct de vedere al săvârșirii faptei contravenționale, iar din probele administrate nu a făcut dovada contrară celei reținute în sarcina sa.
Mai mult, din copia extrasului din Registrul general de evidență a salariaților, se constată că numitul M. I. C. avea încheiat contract individual de muncă la . data de 08.10.2012, astfel că la data de 01.10.2012, data controlului, acesta nu figura cu contract individual de muncă transmis în programul Revisal ca angajat al vreunei societăți.
Chiar dacă recurenta are ca obiect de activitate comerțul cu produse alimentare, iar nu asamblarea de mobilă, în măsura în care pentru desfășurarea activității îi era necesar un birou, montarea acestuia trebuia făcut de persoane angajate ale petentei sau de către o altă persoană în baza unui contract de prestări servicii, ca urmare a raporturilor comerciale încheiate cu acesta. În speță, faptul că petenta a apelat la numitul M. I. C. pentru a desfășura o activitate, chiar și singulară, nu o scutește pe aceasta de a respecta dispozițiile legale ce reglementează prestarea unei activități în folosul unei persoane juridice.
În plus, din declarațiile martorilor M. I. C. și S. C., rezultă că la data controlului M. I. C. nu era angajat al petentei, dar a desfășurat activitate în folosul acesteia. Totodată, între societatea petentă și . de colaborare, iar J. A. care este administratorul petentei este chiar cel care a negociat pentru cealaltă societate contractul de muncă pe care acesta din urmă l-a încheiat cu M. I. C.. Acest aspect, coroborat cu faptul că la data controlului petenta nu încheiase un contract de muncă pentru M. I. C., dar și cu împrejurarea că ambii martori au fost pe rând angajații celor două societăți, determină concluzia că încheierea ulterioară a unui contract de muncă cu un alt angajator este realizată tocmai pentru a se stabili o altă situație de fapt și, deci, pentru a fi exonerată de răspundere contravențională petenta.
Din probele administrate reiese faptul că recurenta nu a ținut evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și nu a transmis în registrul electronic de evidență a salariaților contractul individual de muncă pentru domnul M. I. C., anterior începerii activității, fiind sancționată cu avertisment.
Contrar susținerilor recurentei-petente, Tribunalul consideră că probele prezentate nu sunt suficiente pentru a determina concluzia că situația de fapt reținută în cuprinsul actului de contravenție nu este conformă realității, iar agentul constatator ar fi întocmit procesul verbal în mod netemeinic.
Astfel, art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 statuează „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: ... primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”, în timp ce 16 alin. 1 din același act normativ prevede: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română”.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate pentru comiterea contravenției reglementate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, Tribunalul consideră că gradul de pericol social al respectivei fapte este unul ridicat, de natură a justifica aplicarea sancțiunii amenzii.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
În primul rând, trebuie remarcat faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 pentru contravenția săvârșită – textul de lege anterior menționat stabilind că fapta este sancționată "cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată” -, chiar dacă este adevărat că suma respectivă are un cuantum foarte ridicat. Însă, în lipsa unor alte elemente care să conducă la concluzia că fapta săvârșită prezintă un grad scăzut de pericol social concret, numai cuantumul ridicat al minimului amenzii contravenționale – fixat de legiuitor -, nu este de ajuns pentru a justifica concluzia că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Pentru considerentele expuse anterior – luând în considerare și amploarea fenomenului „muncii la negru” și ținând seama că, dacă n-ar fi aplicată o sancțiune pecuniară nu ar avea nici o eficiență încercarea de a combate munca fără forme legale -, instanța de control judiciar apreciază că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a disp. art. 5 și art. 21 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii aplicate pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, gradul de pericol social al contravenției săvârșite impunând aplicarea unei amenzi.
În consecință, Tribunalul va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va fi respins recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul privind pe recurentul . și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ D., formulat împotriva sentinței civile nr. 1944 din 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, C. P. |
Red. 2 ex
JS/C.P.
Octombrie 2013
Jud. fond R.M. D.
| ← Pretentii. Sentința nr. 8858/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 5655/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
