Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 18-10-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 23692/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1055/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurenta S.C. V. F. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2740/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat V. M. pentru societatea-recurentă – care depune împuternicire avocațială -, și consilier juridic T. A. pentru intimat – care depune la dosar delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului – formulată de recurentă.
Avocat V. M., pentru recurentă, solicită admiterea cererii - pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs.
Consilier juridic T. A., pentru intimat, solicită respingerea cererii de repunere în termen, întrucât instanța de fond a respectat dispozițiile legale.
Tribunalul apreciază cererea de repunere în termen ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 103 C.pr.civ. "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Or, în motivarea cererii de repunere în termen, societatea-recurentă nu invocă faptul că ar fi fost împiedicată să formuleze recurs în termenul de 15 zile reglementat de art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 din cauza unei împrejurări mai presus de voința sa, ci pretinde că Sentința pronunțată de Judecătoria C. nu i-ar fi fost comunicată – în condițiile în care la sediul societății se află în permanență o persoană care putea primi respectiva hotărâre. Însă, analizând dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii – aflată la fila 108 din dosarul primei instanțe -, se constată că Sentința civilă nr. 2740/20.02.2013 a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nicio persoană nu a fost găsită la sediul recurentei (aceste mențiuni ale persoanei care a întocmit "dovada de primire și procesul-verbal de predare" făcând proba – fiind vorba de constatări personale -, până la înscrierea în fals). Ca atare, nu se poate susține că factorul poștal a nesocotit prevederile legale care reglementează comunicarea actelor de procedură, din moment ce art. 921 C.pr.civ. statuează în mod clar "Comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, .... cu excepția cazurilor în care ... se constată, ... lipsa oricărei persoane la sediul acestora".
Date fiind considerentele expuse anterior, instanța urmează a respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost legal comunicată în data de 04.04.2013 - de la momentul respectiv începând să curgă termenul de 15 zile înăuntrul căruia se putea formula recurs împotriva Sentinței nr. 2740/20.02.2013 -, și luând în considerare că societatea-recurentă a înțeles să exercite calea de atac în data de 25.06.2013 instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat V. M., pentru recurentă, solicită respingerea excepției.
Consilier juridic T. A., pentru intimat, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2740/20.02.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta S.C. V. F. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/04.09.2012 - în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal anterior menționat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei și avertisment, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003. S-a reținut în sarcina sa faptul că nu a încheiat contract individual de muncă numitelor L. T. și D. I. D. - care desfășurau activitate în incinta punctului de lucru al petentei (situat în C., .. 64), fără a fi în mod legal angajate și fără a negocia salariul pe care urmau să-l primească.
Din declarațiile martorelor L. T. și D. I. D. - care se coroborează atât între ele, cât și cu înscrisurile depuse în apărare de intimat -, rezultă că respectivele persoane într-adevăr prestau activitate în folosul petentei fără a fi angajate cu contract individual de muncă, iar abia după controlul inspectorilor ITM au încheiat un astfel de contract.
În consecință, analizând procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității și temeiniciei, prima instanță a constatat că acesta nu este afectat de nicio cauză de nulitate expresă sau virtuală dintre cele prevăzute de OG nr. 2/2001, constatările agentului constatator se bucură în continuare de prezumția de validitate, iar fapta comisă de petentă a fost corect descrisă în fapt și în drept. Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate s-a apreciat că agentul constatator a procedat în mod corect - în limitele prevăzute de lege și proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei comise -, fiind aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta S.C. V. F. S.R.L. solicitând, în principal, repunerea în termenul de exercitare a recursului – în temeiul art. 103 C.pr.civ. -, considerând că a dus dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința societății, care a împiedicat-o să îndeplinească actul de procedură (formularea căii de atac împotriva Sentinței nr. 2740/20.02.2013) în termenul prevăzut de lege. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului – pentru motivele invocate
În susținerea cererii de repunere în termen, recurenta petentă a invocat prevederile art. 921 C.pr.civ. și a precizat că sentința anterior menționată nu i-a fost comunicată, în condițiile în care la sediul societății se află în permanență o persoană. Recurenta a menționat că, în aceste condiții, a solicitat relații despre comunicarea hotărârii i s-a spus că a fost făcută prin afișare iar, ulterior, a solicitat repunerea în termenul de recurs și comunicarea sentinței nr. 2740/20.02.2013 - însă, până în prezent, hotărârea nu a fost comunicată, iar cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs nu i s-a comunicat dacă a fost soluționată.
Referitor la temeinicia Sentinței date de Judecătoria C., recurenta a menționat că, în mod greșit, s-a apreciat că numitele L. T. și D. I. D. nu aveau întocmit contract individual de muncă – în realitate respectivele contracte fiind întocmite anterior controlului efectuat de agenții constatatori. De asemenea, s-a pretins că în mod nejustificat a fost respinsă și cererea de înlocuire a sancțiuni amenzii, cu sancțiunea avertisment.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Analizând excepția invocată, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului ".
Examinând dovezile de comunicare a hotărârii instanței de fond, se constată că sentința împotriva căreia a fost exercitat recurs a fost comunicată societății-recurente în data de 04.04.2013 (fila 108 din dosarul primei instanțe) iar recursul declarat de acesta a fost înregistrat la Judecătoria C. în data de 25.06.2013.
Așadar, în raport de momentul la care a fost depus recursul - 25.06.2013 -, se constată că recurenta-petentă a declarat calea de atac după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond – termen care se împlinise în data de 22.04.2013 -, încălcând în acest fel disp. art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă excepția invocată și va fi respins recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de către recurenta S.C. V. F. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2740/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., ca fiind tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.10.2013.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./06.11.2013/Jud. fond. V-C. L.
Tehnored. M.M./2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 395/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2069/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
