Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 5309/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 140/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S. M. împotriva sentinței civile nr._ din 12.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. și R.A.T. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 12.09.2012, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. M., în contradictoriu cu intimații Poliția L. a Mun. C., și R. C. ca neîntemeiată.
A respins cererea petentului de restituire a sumei de 300 lei reprezentând taxă ridicare, transport și depozitare încasată necuvenit.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție ..L. nr._ încheiat la data de 25.01.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 280 lei, și 4 puncte penalizare, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 143 lit. a din HG 1391/2006.
În fapt, la data de 25.01.2012, petentul a staționat voluntar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, între orele 16,40-16,50, pe banda de circulație de la intersecția . . traficului în zonă.
Potrivit art. 143 lit.a din HG 1391/2006,, Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară", iar conform art. 7 lit. h din Leg 155/2010, ,, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar".
Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond investită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Acest aspect a fost constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe spețe în care s-a concluzionat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora chiar și în materie penală (cum este calificată și materia constituțională prin raportare la CEDO) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001), cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul legalității, petentul a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție, în temeiul art. 16 alin. 1 și 19 din OG 2/2001 pentru lipsa mențiunilor privind numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator, ocupația și locul de muncă al contravenientului, a datelor complete de identificare a martorului - asistent.
Instanța de fond a apreciat drept neîntemeiate, sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001 din OG 2/2001 susținerile petentului, acestea nefiind sancționate in mod expres cu nulitatea procesului verbal de contravenție, situație în care petentul ar fi trebuit sa facă dovada vătămării ce i s-a produs prin aceasta. Cum aceasta vătămare nu se confundă cu sancțiunea contravenționala aplicata și constatând ca nu s-a dovedit vreo vătămare, instanța nu poate retine ca întemeiate aceste motive de nulitate invocate.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent potrivit căruia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor, instanța de fond a reținut ca acesta este neîntemeiat, agentul constatator realizând o descriere completă a faptei, descriere care permite instanței să exercite controlul de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Referitor la motivele de nelegalitate prev. de art. 16 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, deși acestea reprezintă motive de nulitate care poate fi constată și din oficiu, instanța de fond, din analiza procesului verbal de contravenție, observă că acestea sunt precizate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
In plângerea contravențională petentul nu a solicitat proba cu martori, iar in procesul-verbal, in mod legal, cu respectarea art.19 din OG 2/2001, agentul constatator a menționat martorul –asistent D. C., care a fost audiat în cauză.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară a petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța de fond nu a putut proceda nici la reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 de lei solicitată de către petent, deoarece intimatul a ținut cont de limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și de circumstanțele personale ale persoanei contravenientului.
Concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța de fond a apreciat că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului și pe cale de consecință, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului –verbal de contravenție în cauză, nu a fost răsturnată în urma probatoriului administrat în cauză.
În consecință, instanța de fond a respins cererea petentului privind obligarea paratei . restituirea sumei de 300 lei reprezentând taxă ridicare, transport și depozitare autoturism.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul S. M. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a ținut cont de motivele invocate în plângere, respectiv cele prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, invocând nulitatea procesului verbal.
Consideră că instanța de fond nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, nu a motivat cu privire la temeinicia procesului verbal contestat.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.7,9 și art.304 ind.1 C.p.c.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, prin sentința recurată, instanța de fond a reținut că data de 25.01.2012, petentul a staționat voluntar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, între orele 16,40-16,50, pe banda de circulație de la intersecția . . traficului în zonă.
La data respectivă autoturismul recurentului petent a fost ridicat, pentru parcare neregulamentară, fiind întocmită în acest sens dispoziția de ridicare nr.40/25.01.2012, de către agent constatator din cadrul Poliției Locale, același agent care a întocmit procesul verbal de contravenție.
Săvârșirea faptei este confirmată și de actele ce au stat la baza emiterii procesului verbal, respective fișa auto staționat neregulamentar, depusă la fila 12.
Pentru restituire, petentul a semnat formularul de restituire auto, în care acesta declară că a staționat neregulamentar și a achitat serviciul de prestare de servicii.
Critica recurentului în sensul că instanța nu a analizat motivele de nulitate ale procesului verbal, este neîntemeiată.
Prima instanță a reținut, în mod corect, că nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001 din OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea procesului verbal de contravenție, în condițiile în care se face dovada unei vătămări produse ca urmare a acestei nerespectări, dovadă pe care petentul nu a făcut-o.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent potrivit căruia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor, instanța de fond a arătat că agentul constatator a realizat o descriere completă a faptei, descriere care permite instanței să exercite controlul de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Referitor la motivele de nelegalitate prev. de art. 16 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, deși acestea reprezintă motive de nulitate care poate fi constată și din oficiu, instanța de fond, din analiza procesului verbal de contravenție, a observat că acestea sunt precizate.
În ceea ce privește sancțiunea complementară dispusă, Tribunalul constată că aceasta a fost aplicată de chiar agentul constatator care a constatat săvârșirea faptei, chiar dacă printr-un act separat;
Sancțiunea de ridicare a fost aplicată în urma constatării săvârșirii unei contravenții de către petent iar procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit conform dispozițiilor art. 26 HCL 219/2005 prin care s-a aprobat regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare vehicule staționate neregulamentar, raportat la OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În procesul verbal, întocmit ulterior, orele 19.30, s-a menționat doar că autoturismul a fost ridicat;
Astfel, chiar dacă procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit ulterior săvârșirii contravenției pentru care s-a dispus și măsura ridicării autoturismului, acesta a fost întocmit pentru fapta săvârșită de recurent și constatată de agentul constatator iar din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 13 din OG 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie aplicată în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, cu dispozițiile art. 15 din OG 2/2001 potrivit cărora contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției nu trebuie să fie întocmit de agentul constatator în aceeași zi în care a fost constatată contravenția.
Soluția este logică, pentru că, de regulă, nici nu este posibil, în toate cazurile, întocmirea procesului verbal la momentul constatării faptei; de regulă, conducătorul auto care staționează neregulamentar nu se află în mașină la momentul constatării faptei, moment în care polițistul poate lua măsura ridicării, dacă autoturismul staționat constituie un obstacol pentru circulația publică; or, în lipsa datelor conducătorului auto care a săvârșit fapta (nume, adresă) este logic că nu poate fi întocmit procesul verbal.
Abia după acest moment agentul constatator este dator să facă verificări asupra persoanei proprietare/deținătoare a mașinii, să o notifice solicitând numele persoanei care a parcat neregulamentar și apoi să întocmească proces verbal de sancționare a persoanei responsabile.
În speță, nu a fost cazul, întrucât după ridicarea autoturismului s-a prezentat petentul la locul depozitării, a declarat că este persoana care a parcat neregulamentar și astfel a fost posibilă întocmirea procesului verbal de contravenție de sancționare.
Dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul în care produc efecte; or, interpretarea dată de petent (că nu este posibilă ridicarea în lipsa unui proces verbal de contravenție) ar lipsi de efecte dispozițiile referitoare la măsura ridicării care nu ar mai putea fi aplicate în niciunul din cazurile în care conducătorul ce a staționat neregulamentar nu se mai află în mașină.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat de către recurent, nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent S. M. împotriva sentinței civile nr._ din 12.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. și R.A.T. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, M. G. |
Red.C.I/ 5.03.2013 jud fond. R M T
Tehn M.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 8020/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 418/2013.... → |
|---|
