Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6729/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6729/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 17666/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 134/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta ., împotriva sentinței numărul 6729 din 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria C.. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I.T.M. D.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. P. M. pentru recurent și cons.jur. T. A. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care .
Av. P. M. pentru recurent depune înscrisuri privind situația financiară a societății.
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av. P. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii și exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar solicită înlocuirea cu avertisment.
Cons.jur. T. A. lasă la aprecierea instanție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 6729 din 4 mai 2012 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de . în contradictoriu cu intimatul I.T.M. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 14.10.2010 de către un agent constatator din cadrul Inspectoratul Teritorial de Muncă D., petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei și sancțiunea avertismentului reținându-se că, la data de 13.10.2010, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei situat in C., Tîrgul Marlorex stand nr.9, județul D., a fost depistată numita B. M., care desfășura activitate pentru societatea petentă, fără a avea întocmit contract de muncă în formă scrisă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 276 alin.1 lit.e din Legea nr. 53/2003, modificată și completată. De asemenea societatea petenta nu a respectat timpul de muncă încălcându-se prevederile art.117-121 din Legea 53/2003 și nici repausul săptămânal, fiind încălcate prevederile art.132 din Legea 53/2003.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța de fond învestită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 3.000 de lei unei societăți comerciale) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din O.U.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal este menționat greșit numărul de înregistrare în registrul comerțului nu este de natură a conduce la nulitatea acestuia întrucât petenta nu a dovedit existența vreunei vătămări decurgând din această eroare.
Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, constituie contravenție „ primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin 1”.
De asemenea, conform art. 16 alin.1 din actul normativ anterior menționat contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revenind angajatorului.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.117 din Legea 53/2003 "Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară.
(2) munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident".
De asemenea, potrivit art.132 alin.1 și 2 din Legea 53/2003 " (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern".
Sub aspectul temeiniciei, din declarația scrisă a numitei dată in fața agentului constatator, instanța de fond a reținut că acesta desfășura activitate in cadrul societății din data de 13.10.2010, fără a avea încheiat contract individual de muncă in forma scrisă.
În ceea ce privește declarațiile martorilor B. S. G. și B. M. instanța urmează a le înlătura, fiind date cu intenția vădită de a susține poziția procesuala a petentei.
Astfel martora B. S. G. a declarat că se afla la punctul de lucru al societății la data controlului în calitate de cunoștință a reprezentanților societății petente iar la acea dată persoana menționată în procesul verbal se ocupa de aranjarea mărfii pe rafturi întrucât societatea nu desfășura activitate de comercializare a bunurilor. Martora a mai arătat că a sfătuit-o pe numita B. M. să nu semneze declarația întrucât nu este completată.
Martora B. M., concubina asociatului societății, a menționat că la data respectivă se ocupa de aranjarea mărfii pe rafturi iar cei doi inspectori I. au insistat ca aceasta să dea o declarație. A menționat că la momentul semnării declarației se afla împreună cu cealaltă martora care nu i-a dat sfaturi legate de semnarea declarației. Martora a mai arătat că semnătura de pe declarație îi aparține însă a semnat fără a fi completată în întregime, ci numai primele trei rânduri.
Instanța constată că între cele două declarații există contradicții legate de împrejurările semnării declarației de către martora B. M..
Pe de altă parte împrejurarea că societatea nu desfășura activitate de vânzare cumpărare de bunuri la data controlului nu are nici un fel de relevanță juridică, întrucât martora B. M. desfășura o activitate în favoarea societății.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit disp. art. 1169 C.civil și art. 129 alin. 1 teza finală C.p.c., acestuia îi incumbă sarcina acestei probe, și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței de fond să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța de fond a considerat că sancțiunea aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 a fost corect individualizată, în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului și în consecință a apreciat că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ., criticând-o ca netemeinică și nelegală solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii și exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar solicită înlocuirea cu avertisment.
În motivare arată că instanța de fond a apreciat în mod incorect probele administrate în cauză. Astfel există o mare incertitudine cu privire la data la care a fost comisă fapta în sensul că, în cuprinsul procesului verbal se arată inițial că aceasta a fost constatat cu ocazia controlului efectuat la data de 14.10.2010 pentru ca apoi să se precizeze că actul de control a avut loc în data de 13.10.2010. Invocă în acest sens disp. art.10 din OG 2/2001.
Mai arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu s-a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
În mod nelegal a înlăturat de la probatoriu declarațiile martorilor B. S. și B. M. pe considerentul că între acestea există contradicții cu privire la împrejurările semnării declarației de către martora B..
Această interpretare este greșită având în vedere particularitățile acestei probe în sensul că depoziția martorului se materializează pe cunoștințele acesteia despre faptele trecute pe care le-a recepționat și memorat, fiind normal să existe diferențe funție de percepția fiecăruia.
Mai arată că intimata nu a făcut în nici un moment dovada vinovăției petentei, nu s-au efectuat probe asupra presupuselor mențiuni prin care se pretinde că fapta ar fi fost recunoscută.
Mai arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că societatea nici măcar nu-și începuse activitatea, că nu a mai fost sancționată vreodată de vreun organ al statului, că presupusa angajată era soția unicului asociat, scopul acțiunii trebuia să fie în primul rând preventiv și nu coercitiv.
În drept își întemeiază cererea pe disp. art.304 ind.1 C.p.c.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la individualizarea sancțiunii.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că motivele invocate de petent, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu sunt întemeiate.
În completare, Tribunalul constată că nici apărarea referitoare la data actului de control, este neîntemeiată. Din procesul verbal, reiese foarte clar că controlul a avut loc în data de 13.10.2010 iar procesul verbal a fost întocmit în adata de 14.10.2010.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată.
În fapt, s-a reținut că la data de 13.10.2010 inspectorii de muncă s-au prezentat la punctul de lucru al petentei situate în Târgul Marlorex, stand nr.9, județul D., unde a fost depistată numita B. M., care desfășura activitate pentru societatea petentă, fără a avea întocmit contract de muncă în formă scrisă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 276 alin.1 lit.e din Legea nr. 53/2003, modificată și completată.
Starea de fapt a fost confirmată de către intimată cu declarația numitei B., potrivit cu care aceasta nu semnase contract de muncă, și lucra din data de 13.10.2010 ca vânzător.
Cu toace acestea, din declarațiile persoanelor audiate în fața instanței reies următoarelșe:
Martora B. S., care nu are relații de muncă cu petenta, a declarat că numita B. nu desfășura activitate la data controlului, cid oar aranja marfa pe rafturi; a mai menționat că societatea nu desfășura activitate la acel moment;
Numita B. a declarat, în fața instanței, că la data controlului ajuta la aranjarea mărfii în rafturi și că societatea petentă nu desfășura încă activitate.
Credibilitatea acestor declarații este susținută și de certificatul de înregistrate al societății petente, din care reiese că societatea a fost înregistrată la data de 20.09.2010, apărând deci plauzibilă susținerea că până la data controlului societatea nu începuse activitatea.
Mai mult, reprezentantul petentei a invocat, fără să facă dovada, existența unor relații personale cu numita B., susținând căî este viitoarea soție a acestuia.
Deși dovezi în acest sens nu au fost depuse, totuși înscrisul de la fila 55, care atestă cesionarea unui număr de 8 părți sociale în favoarea acesteia, face credibilă susținerea petentei.
Toate aceste împrejurări formează opinia TRibunalului în sensul că se impune individualizarea sancțiunii.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite; art.21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și art. 7 alin.3 din același act normativ prin care se prevede că sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și chiar și în situația în care în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede expres această sancțiune.
În concret, instanța are în vedere că controlul a fost efectuat la un interval scurt de timp de la data înregistrării societății petente, când este posibil ca acesta să nu fi început încî desfășurarea activității, dar și relațiile existente între reprezentantul petentei și persoana depistată la muncă, relații care fac plauzibilă susținerea caesteia în sensul că ajuata la aranjarea mărfii pe rafturi, anterior începerii activității.
Tocmai această stare de fapt formează convingerea instanței că aplicarea amenzii este disproporționată față de fapta comisă.
Având în vedere cele expuse, instanta apreciază proporțional cu gradul de pericol social al faptei, sancționarea petentei cu avertisment, potrivit dispozițiilor art. 5 alin 5 si art.7 alin 2 din O.G.2/2001 și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 7 alin.1 din O.G .2/2001, petenta urmează a fi atenționată asupra pericolului social al faptei săvârșite, atrăgându-i-se atenția asupra respectării dispozițiilor legale. Eludarea acestor dispoziții produc prejuducii persoanelor angajate, care nu beneficiază de anumite drepturi ce decurg din contractul de muncă, respective dreptul de a beneficia de instructaje privind securitatea și sănătatea muncii, de a presta o activitate conform aptitudinilor, de a beneficia de controale periodice vizând starea de sănătate.
Față de considerentele expuse anterior, Tribunalul, în temeiul art.312 C.pr.civ, va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite în parte plângerea, și va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/14.10.2010, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul declarat de recurenta ., împotriva sentinței numărul 6729 din 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I.T.M. D..
Modifică sentința în sensul că admite în parte plângerea și înlocuiește sancțiunea amenzii de 3000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/14.10.2010, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, M. G. |
Red.C.I/ 5.03.2013 jud fond.E S
Tehn M.G. 2 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 2366/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
