Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 20-11-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 33629/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1218/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta S.C. C. I. S.R.L. Otopeni împotriva sentinței civile nr.5701 din 08.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL V., cu sediul în C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus motivele de recurs, solicitând judecarea în lipsă și întâmpinare de către intimat, după care:
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 5701 din 08.04.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. I. S.R.L. Otopeni, în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL V. .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/22.11.2011 petenta a fost sancționată contravențional cu suma de_ lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 51 alin.1 pct. A lit. d din OUG 78/2000 constând în aceea că nu a respectat prev. OUG 78/2000,art. 51 alin. 1, pct. A lit. d privind eliminarea deșeurilor fără asigurarea măsurilor de protecția sănătății populației și a mediului.
Analizând legalitatea procesului verbal raportat la prev.art. 17 din OG 2/2001 instanța constată că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.
Analizând temeinicia procesului verbal față de susținerile petentei și având în vedere înscrisurile depuse, instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator este corectă întrucât petenta și-a recunoscut fapta semnând procesul verbal și nota de constatare fără obiecțiuni.
Față de cele menționate, instanța a constatat că plângerea formulată este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. C. I. S.R.L. Otopeni criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, anularea procesului verbal și exonerarea de plata amenzii, restituirea permisului de conducere, într-o teză solicită aplicarea unui avertisment.
În motivare arată că hotărârile trebuie motivate, iar nerespectarea acestui deziderat constituie motiv de casare, rolul acestui text fiind acela de asigura buna administrare a justiției și posibilitatea exercitării controlului judecătoresc.
Doctrina a reținut o . condiții pe care trebuie să le îndeplinească o motivare corespunzătoare. Aceasta trebuie să fie pertinentă, completă, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă; în acest fel obligația instanței este de a motiva pe larg de ce a ales o anumită soluție, din ce cauză a admis anumite susțineri, de ce a aplicat/a infirmat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. Este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
Solicită să se observe că în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, instanța de fond redă în întregime motivele invocate în întâmpinarea formulată de intimata G. Națională dr Mediu- Comisariatul G., limitându-se în ultimul paragraf la motivul propriu ce a dus la hotărârea de respingere a plângerii formulate, respectiv: " instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator este corectă întrucât petenta și-a recunoscut fapta semnând procesul-verbal si nota de constatare fără obiecțiuni."
Apreciază că instanța a făcut o motivarea sumară (insuficientă) a hotărârii pronunțate ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, care urmează a fi desființată. (C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 723/2000, menționată în C.P.C. adnotat de G. B. și O. S.-M., Ediția a lll-a revăzută și adăugită, pagina 577).
Singura motivare a instanței de fond pentru respingerea plângerii formulate a fost aceea că " instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator este corectă întrucât petenta si-a recunoscut fapta (?) semnând procesul-verbal și nota de constatare fără obiecțiuni."
Semnarea procesului-verbal de contravenții de către un angajat al subscrisei, chiar fără obiecțiunii nu echivalează cu RECUNOAȘTEREA FAPTEI, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond ca temei al respingerii plângerii contravenționale.
Totodată, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar forța probantă a rapoartelor și proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în anasmblu, atunci când administrează si apreciază asupra probatoriului (în acest sens, cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurarea a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Totodată, deși în plângerea formulată au invederat instanței că O.U.G. 78/2000 privind regimul deșeurilor (în temeiul căreia am fost sancționați) a fost abrogată la 28.11.2011 de Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor iar fapta pentru care am fost sancționați nu se mai încadrează în ipotezele sancționate de noua lege și astfel în temeiul legii mai favorabile (contravenționale) se impune exonerarea noastră de la plata amenzii, instanța de fond nici măcar nu a făcut referire în sentința recurată la aceste aspecte invocate de subscrisa și asupra cărora era obligată să se pronunțe.
Față de toate cele invocate, solicită admiterea acestuia cu consecința admiterii plângerii contravenționale formulate, anularea procesului-verbal de contravenției și exonerarea subscrisei de la plata amenzii aplicate.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, jurisprudența CEDO.
În temeiul art. 242 (2) Cod proc. civ., solicită judecarea în lipsă.
La data de 19.11. 2013 intimat G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL V., a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, soluția de respingere a plângerii fiind justă, motiv pentru care soluția adoptată de instanța de fond va fi păstrată, iar considerentele sentinței completate parțial cu următoarele argumente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/recurente de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, recurentei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Totodată, se constată că fapta contravențională reținută în sarcina recurentei se regăsește și în noua reglementa, respectiv Legea nr.211/2011 privind regimul deșeurilor care la articolul 61 alin.1 lit.a sancționează cu amendă contravențională de la 20.000 la 40.000 lei încălcarea dispăozițiilor art.19 alin.3 din lege, respectiv eliminarea deșeurilor în afara spațiilor autorizate în acest scop, la art.19 alin.1 prevăzându-se că producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri au obligația să supună deșeurile care nu au fost valorificate unei operațiuni de eliminare în condiții de siguranță, care îndeplinește cerințele art. 20- Gestionarea deșeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dăuna mediului, în special:a)fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;b)fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;c)fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
Ori, recurenta/petentă a fost sancționată contravențional pentru fapta contravențională constând în transportul eliminarea deșeurilor fără asigurarea măsurilor de protecție a sănătății populației și mediului, reținându-se cu ocazia constatării faptei ca urmare a unei sesizări că fosa septică la care se făcea referire în sesizare este amplasată lângă un bazin de beton în care exista ape uzate și o pompă submersibilă, apa fiind evacuată periodic prin conducte în stradă.
Așadar, fapta contravențională regăsindu-se și în noua reglementa, nu se poate susține că a fost dezincriminată, mai mult prin noua lege este mai aspru sancționată însă evident, petenta beneficiază de legea mai favorabilă care în speță este cea în vigoare de la momentul sancționării faptei contravenționale
În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta S.C. C. I. S.R.L. Otopeni împotriva sentinței civile nr. 5701 din 08.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL V., cu sediul în C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AGV
Tehn.C.A. /2 ex.
17.12.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5629/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8776/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
