Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1243/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1243/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1093/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1243/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul M. T. și Infrastructurii - Inspectoratul de Stat Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCIR București împotriva sentinței civile nr. 6490 din 18.04.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași, în contradictoriu cu petenta S.C. R. T. S.R.L C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus motivele de recurs, solicitând judecarea în lipsă, după care:
Constatând dosarul în stare de judecată ,instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 6490 din 18.04.2013, Judecătoria Filiași a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. R. T. S.R.L, în contradictoriu cu intimatul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCIR București, cu sediul procesual ales în Drobeta T. – S., . parter, județul M..
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 3000 de lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 16.07.2012 de ISCTR, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului -verbal de contravenție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ încheiat la 16.07.2012, petenta a fost sancționată contravențional în temeiul art. 5 pct. 18 HG 69/2012 cu amendă în cuantum de 3000 lei.
S-a reținut că la data de 16.07.2012, ora 8:30, autoturismul marca M., cu nr. de înmatriculare_, condus de E. F., a fost oprit și verificat în timp ce rula pe DN 6, km 239+000, sens de mers spre Filiași, în timp ce efectua transport rutier contra cost, conform foii de parcurs din data de 21.03.2012. În urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române – ARR, prin completarea formelor în format electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.
Verificând potrivit art 34 alin 1 din O.G nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat, instanta retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente .
Întrucât pe parcursul judecatii petenta nu a făcut în nici un fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea mentionată în procesul verbal de contraventie și întrucât în spetă nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, instanta constată că forta probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate si temenicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contraventională ( articol care coroborat cu art 38 al 3 din acelasi act normativ permite instantei să aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumtia relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanta consideră că sanctiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atentia contestatoarei asupra obligatiilor ce îi revin conform art. 5 pct. 18 HG 69/2012.
Pentru a proceda astfel, instanta are în vedere pe de o parte disp. Art 5 alin 5 din OG 2/2001 ( potrivit cărora sanctiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proportională cu pericolul social al faptei săvârsite) si art 21 alin 3 din acelasi act normativ ( conform căruia la aplicarea sanctiunii trebuie să se tină cont si de “ împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârsire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă si circumstantele personale ale contravenientului ), iar pe de altă parte disp. Art 7 alin 2 ( prin care se prevede că avertismentul se aplică si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor respective nu prevede în mod expres această sanctiune ) .
Instanta, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus mentionate, apreciază că în spetă pericolul social concret nu justifică aplicarea directă a sanctiunii amenzii contraventionale, având în vedere faptul că agentul constatator are posibilitatea legală de a aplica cu prioritate sanctiunea avertismentului, aceasta fiind în cauză proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, având în vedere și faptul că nu a fost săvârșită contravenția cu intenție și societatea petentă nu a mai fost sancționată pentru astfel de contravenții.
Față de considerentele mentionate, instanta a admis în parte plângerea si în consecintă a dispus înlocuirea amenzii contraventionale aplicate prin procesul verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 16.07.2012 cu sanctiunea « avertisment «; a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul M. T. și Infrastructurii - Inspectoratul de Stat Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCIR București criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, în sensul respingerii plângerii .
În motivare arată că potrivit reglementărilor naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere, cât și în OMTI nr.980/201l/prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora potrivit O.G. nr.27/201 1.
Cele două acte normative anterior menționate creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
Art.16 din Regulamentul (CE) nr.1071/2009 statuează faptul că: "In vederea punerii in aplicare a prezentului regulament, fiecare stat membru păstrează un registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier. Prelucrarea datelor înscrise în registrul național se face sub controlul unei autorități publice desemnate în acest sens. Datele incluse în registrul electronic național sunt accesibile autorităților competente din statul membru ". caic poate solicita ca întreprinderile stabilite pe teritoriul său să aibă și alte documente sau date disponibile în acest registru electronic național.
Potrivit prevederilor art.134 lit.ag) din OMTI 980/2011, "operatorii de transport rutier au obligația de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării".
Deși prin OMTI nr.980/2011 nu era dispusă încă și o sancțiune pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute în art.134 Iit.ag), această normă era una imperativă, după cum rezultă din simpla lecturarea a textului, în sensul că operatorii de transport aveau obligația ele a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formalul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării (ex.daca modificările privind situația conducătorilor auto au apărut la data de 15.12.2011, operatorul economic avea la dispoziție 15 zile de le această dată pentru a opera modificările în baza de date).
În speța, la data controlului, cand a fost verificat si sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-si respectase obligația de a transmite ARR situația conducătorilor auto angajați, desi avea obligația înscrierii electronice a conducătorilor auto angajați inca de la apariția OMTI 980/2011.
Conform prev. art.5 pct.18 din HG 69/2012 „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R.. prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării", constituie contravenție și se sancționează conform prev. art.8 alin.2 lit.a din HG 69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier.
In concluzie, ceea ce a dus la întocmirea procesului-verbal consideram că este expresia nudei contravenții, iar petenta nu poate invoca în apărarea sa propria culpa.
Pe de altă parte, intimata-petentă în mod clar a săvârșit contravenția constatată prin procesul-verbal, aspect pe care, de altfel, și instanța la reținut, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci intimata-petentă nu poate fi exonerată de răspundere pecuniară deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor.
De altfel, aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor lapte ilicite și nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Mai mult decât atât, la momentul aplicării amenzii agentul constatator a ținut cont de aceste dispoziții în sensul că cuantumul amenzii a fost stabilit la minimul aplicabil pentru săvârșirea unei astfel de contravenții.
Este adevărat că în O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor la art.7 alin.3 se precizează faptul că "Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede acesta sancțiune", vă rugăm să observați faptul că legiuitorul deja a făcut o împărțire după gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite Ia regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentul (CE) 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
De asemenea, dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul pentru vreuna din acestea încălcări ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, în sensul respingerii plângerii formulată de intimata petentă și menținerea în întregime a dispozițiilor procesului-verbal contestat.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, solicităm judecarea cauzei în lipsă.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă, art.5 pct.18 și art.8 alin.l și 2 lita) din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică sentința sub aspectul individualizării sancțiunii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată susținerea referitoare la întocmirea procesului verbal la data de 16.07.2012, pentru fapta constatată la 21.03.2013, în raport de prevederile legale referitoare la prescripția aplicării sancțiunii care instituie un termen de 6 luni de la constatarea faptei.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a fost avută în vedere și declarația martorului audiat, care confirmă cele reținute în procesul verbal, precum și faptul că ă petenta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada contrară celor reținute.
Aceasta întrucât, așa statuează chiar jurisprudența CEDO, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
În concret, petenta a fost sancționată pentru nerespectarea obligației de a transmite ARR situația conducătorilor auto angajați, prin completarea unui formular în format electronic, în 15 zile de la data modificării.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Toate acestea, confirmă concluzia săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată.
Cu toate acestea, instanța a procedat la înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, apreciind că este disproporțională față de fapta săvârșită.
Această măsură, de înlocuire a amenzii, este criticată de recurentă.
Tribunalul apreciază corectă măsura înlocuirii, pentru următoarele considerente:
Fără a nega importanța respectării dispozițiilor legale și importanța valorilor ocrotite prin edictarea acestor dispoziții, Tribunalul constată că numitul E. este angajat al petentei în meseria de ifronist, și nu cea de conducător auto, așa cum reiese din contractul de muncă și fișa postului depuse de petentă; această constatare face plauzibilă susținerea petentei în sensul că acesta a prestat activitatea de conducător auto cu titlu ocazional, respectiv că o situație urgentă a necesitat efectuarea transportului de către acesta în acea zi; în această situație, petenta ar fi avut la dispoziție 15 zile de la modificare pentru a transmite această modificare, termen care nu se epuizase la data controlului.
Aceste împrejurări sunt de natură să creeze convingerea instanței că pericolul social creat minim, astfel că măsura avertismentului este totuși suficientă pentru a responsabiliza petenta și atrage atenția acesteia asupra respectării în viitor a obligațiilor legale.
Tribunalul apreciază că, față de datele concrete ale speței, este justificată înlocuirea amenzii cu avertisment, astfel că, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul M. T. și Infrastructurii - Inspectoratul de Stat Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCIR București împotriva sentinței civile nr. 6490 din 18.04.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași, în contradictoriu cu petenta S.C. R. T. S.R.L C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, C. A. |
Red.CEI
Tehn.C.A.
26 Noiembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 3953/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1324/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
