Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 01/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 8017/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1239/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul S. F. împotriva sentinței civile nr._ din 01.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motivele de recurs de către recurent într-un singur exemplar și cerere de către intimat care solicită comunicarea motivelor de recurs, după care:
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 01.07.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. F. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.02.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. procesul-verbal de contravenție . 13 nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat la data de 04.10.2012, ora 13:10 pe DN 65 km 13 +100 m, Pielești, fără a deține rovinetă valabilă.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G.2/2001.
Având in vedere ca, petentul nu a solicitat incuviințarea de probatorii, nereușind astfel să facă dovada contrară celor reținute in actul sancționator, se apreciază de instanță, temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Art. 1 alin. 1 lit. j din OG nr. 15/2002 definește rovinieta ca fiind documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale dinRomânia.
Cum petentul a circulat pe un drum național (DN 65 km 13 +100 m, Pielești) fără a deține rovinietă și nefiind exceptat de la plata tarifului de utilizare conform art. 3 din OG nr. 15/2002, rezultă că a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată și întrucât în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, actul constatator se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege in favoarea sa.
În ceea ce privește susținerea petentului că procesul-verbal nu conține semnătura olografă a agentului constatator, instanța nu o poate reține, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 455/2001, conform cărora, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În speță, procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator N. A. C., cu certificatul calificat emis de CertSign SA, fila 10 din dosar.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și s-a menținut procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul ,S. F. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond rejudecând, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire.
În motivare arată că instanța de fond nu a luat în considerare că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea prev. art. 16 al. 7 din OG nr. 2/2011, nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind făcută doar mențiunea că a fost semnat electronic.
În apărare invocă dispoz. art. 16 din OG nr. 2/2001.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 C.p.civ., instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul motivelor de recurs se susține că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale prev. de art. 16 al. 7 din OG nr. 2/2011, în sensul că nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind făcută doar mențiunea că a fost semnat electronic.
Susținerile recurentului-petent sunt însă neîntemeiate.
Astfel, în ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, examinând procesul-verbal sub aspectul condițiilor de fond și de formă, tribunalul reține că acesta cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale, cu arătarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actului normativ care stabilește și sancționează contravenția, precum și termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. În conformitate cu dispozițiile alin. 2 al art. 8 din același act normativ, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 ind. 1 din O.G. nr. 15/2002, agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției despre modul de achitare a acesteia.
De asemenea, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În speță, procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator N. A. C., cu certificatul calificat emis de CertSign SA, fila 10 din dosar.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, din probele administrate recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție și să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, motiv pentru care instanța de fond a respins în mod temeinic și legal plângerea împotriva procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond în mod corect că aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind minimul prevăzut, astfel că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a determina societatea-recurentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul S. F. împotriva sentinței civile nr._ din 01.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, C. A. |
Red.J.S.
Tehn.CA/2 ex.
Decembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7125/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 6689/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
