Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 652/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 652/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 22979/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1108/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta D. G. L. împotriva sentinței civile nr. 6527 din 19.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. C. pentru recurentă, lipsit intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat R. C. pentru recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea plângerii; în subsidiar solicită admiterea plângerii și înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment conform motivelor de recurs.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 6527 din 19.04.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta D. G. L., în contradictoriu cu intimata Poliția L. Municipiul C. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 21.07.2011 de către reprezentanții intimatei, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991, întrucât în ziua de 19.07.2011, ora 10:45, a executat modificări arhitecturale în apartamentul nr. 3 din blocul D, ., prin crearea de goluri funcționale și desființarea de ziduri despărțitoare, fără autorizație de construire, așa cum rezultă din nota de constatare nr._/19.07.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentei în sensul că în conformitate cu prevederile art. 17 din OG 2/2001, agentul constatator avea obligația să treacă în procesul-verbal denumirea societății SC OMARI CRI. și nu . SRL așa cum este trecut în nota de constatare, iar în procesul verbal de contravenție a fost trecut numele reprezentantului legal al societății, nefiind întocmit procesul verbal în numele societății, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Astfel, în ce privește denumirea societății, instanța constată ca a fost sancționată contravențional petenta, în calitate de persoană fizică, iar nu societatea. Cu privire la susținerile petentei în sensul că procesul-verbal nu a fost întocmit în numele societății, instanța reține că potrivit art. 26 alin.2 din Legea nr. 50/1991, se sancționează contravențiile prevăzute de art. 26 alin.1 săvârșite de persoanele fizice sau juridice, astfel că o persoană fizică poate avea calitatea de subiect activ al contravenției.
De asemenea, petenta a arătat în plângere că în conformitate cu prevederile art. 17 din OG 2/2001, agentul constatator avea obligația să treacă în procesul verbal denumirea societății SC OMARI CRI. și nu . este trecut în nota de constatare, iar în procesul verbal de contravenție a fost trecut numele reprezentantului legal al societății, nefiind întocmit procesul verbal în numele societății, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
În cauza de față, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, respectiv lucrări de reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel
Instanța reține însă că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei,. Mai mult decât atât, intimatul a depus în susținere nota de constatare nr._ din 19.07.2013, potrivit căreia la controlul executat ca urmare a sesizării_ din 15.07.2011, s-a constatat că la apartamentul nr. 3 din blocul D, ., se execută lucrări de construire, respectiv crearea de goluri funcționale și desființarea de ziduri despărțitoare pentru transformarea în spațiu comercial, fără autorizație de construire, în baza unei expertize tehnice. În ce privește declarația martorei U. R. nu este de natură să conducă la soluția contrară, în condițiile în care aceasta a precizat că s-au efectuat lucrări premergătoare, fără a indica data la care au fost efectuate, a arătat că nu știe dacă s-au efectuat lucrări de desființare a zidurilor, a precizat că peretele este spart.
După cum rezultă din actele dosarului, demersurile pentru obținerea autorizației de construire s-au efectuat începând cu luna august 2011.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta D. G. L..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta D. G. L. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate iar pe fond admiterea plângerii și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că prin decizia nr.688 din 31.10.2012 pronunțata de Tribunalul D., s-a admis recursul formulat de către Politia Locala a Municipiului C. s-a casat sentința si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța cu directive clare de a se efectua probe pentru a se lamuri situația de fapt.
Fapta petentei a fost perceputa in mod direct de agentul constatator, procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția de temeinicie, pana la proba contrara, proba pe care petenta a facut-o atât prin înscrisuri cat si prin proba testimonială.
Invocă în apărare dispoz.art.11 alin.1 lit.a- h din Legea 1999 care prevede că se pot executa fără autorizație anumite lucrări care nu modifică structura de rezistență și /sau aspectul arhitectural al construcțiilor.
S-a constatat că petenta a efectuat lucrări de construcții fără a deține autorizație de construire, așa încat la data controlului construcția este considerata in curs de executare, deși faptic erau doar lucrări premergătoare.
In procesul verbal contestat s-a consemnat . constatării faptei -15.07.201,1 - fara a se diferenția in privința momentului executării acestor lucrări si fara a se preciza daca ele sunt in curs de executare sau finalizate. Rezulta
cu certitudine ca la momentul controlului construcțiile nu se pot considera finalizate, pentru ca petiționarul nu a prezentat procesul verbal de recepție încheiat cu reprezentanții Primăriei C., sau o decizie de impunere a imobilului care sa confirme finalizarea construcțiilor. Nu se poate retine in sarcina petentei ca efectua lucrări de construcție fără autorizație daca in momentul controlului in procesul verbal de contravenție nu se precizează daca aceste lucrări sunt in curs de executare sau finalizare.
În drept, își întemeiază motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 3 C.pr.civ. a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței atacate in sensul admiterii plângerii contravenționale si exonerarea petentei de la plata amenzii.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ întocmit la data de 21.07.2011 s-a reținut în sarcina petentei că, în ziua de 19.07.2011, ora 10:45, a executat modificări arhitecturale în apartamentul nr. 3 din blocul D, ., prin crearea de goluri funcționale și desființarea de ziduri despărțitoare, fără autorizație de construire, așa cum rezultă din nota de constatare nr._/19.07.2011. A reținut agentul constatator săvârșirea prevăzute de disp. art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată.
În primul rând referitor la pretinsele cauze de nulitate ale actului de contravenție art. 17 din O.G. 2/2001 prevede că „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”. Or, în cauza de față, procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde toate mențiunile privitoare la numele și domiciliul contravenientei.
Cu privire la contravenția reținută, contrar susținerilor recurentei-petente, instanța de control consideră că acesta nu a reușit să aducă proba contrară situației de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 51/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd "(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;".
Față de dispozițiile legale menționate, petenta avea obligația de a obține autorizație de construcție înainte de a demara lucrările de construcție.
În ce privește declarația martorei U. R., în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că nu este de natură să conducă la soluția contrară, în condițiile în care aceasta a precizat că s-au efectuat lucrări premergătoare, fără a indica data la care au fost efectuate, a arătat că nu știe dacă s-au efectuat lucrări de desființare a zidurilor, a precizat că peretele este spart.
În consecință, Tribunalul consideră că recurenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a actului de contravenție – în sensul de a demonstra, în mod indubitabil, că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu este conformă realității - astfel încât, în mod justificat, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta D. G. L., cu domiciliul în C., .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6527 din 19.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, județul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, C. A. |
Red.AMM/2EX/21.11.2013
Tehn.C.A.
Jud. fond CA
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 861/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 5352/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
