Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 8066/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8066/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 14353/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1091/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul T. I. D. împotriva sentinței civile nr.8066 din 22.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motivele de recurs și că intimatul a depus întâmpinare, după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 8066 din 22.05.2013, Judecătoria C., a respins plângerea contravențională formulată de petentul T. I. D., în contradictoriu cu intimatul I P J D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal de contravenție ..P. nr._ din 23.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 350 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravențiilor prev. de disp. art. 31 alin. 1 și art. 135 lit. h din OUG 195/2002 republicată
În fapt, la data de 23.05.2012, petentul circulând cu autoturismul marca Nubira, cu nr. de înmatricuare_ pe . la efectuarea virajului dreapta pe . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare prin loc special amenajat și nu purta centura de siguranță.
Conform art.135 alin.1 lit. h din ROUG 195/2002, ,,conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar conform art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002. ,, Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin.1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă. Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse si proba cu martor.
Instanța constată că declarația martorului G. V. D., referitoare la inexistența faptei contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, instanța apreciind că mărturia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, existând presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, urmând a fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturată, ca fiind subiectivă, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator, concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța a apreciat că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului și pe cale de consecință a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, și casarea sentinței.
În motivare arată că instanța de fond a apreciat greșit probele, este adevărat că martorul a declarat că petentul nu observat din timp pietonul care intenționa să traverseze, dar întrucât pe banda a doua de circulație se afla un autoturism, a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversare; instanța a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii cu toate că a oprit autoturismul pe trecerea de pietoni și că martorul avea un interes moral în rezultatul cauzei.
Totodată critică sentința în sensul că instanța nu a coroborat eficient toate mijloacele de probă administrate în cauză apreciind totodată că declarația martorului nu este obiectivă.
La data de 09.10. 2013 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Recurentul critică modul în care instanța de fond a interpretat materialul probator existent.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut, în mod corect, că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând motive de nulitate a procesului verbal.
Asupra motivelor de netemeinicie, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile, însă, în raport de probele administrate în cauză a apreciat întemeiat că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
Astfel, Tribunalul constata că recurentul a săvârșit contravenția prevăzuta de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, respectiv, la data de 23.05.2012, a condus autoturismul marca Nubira, cu nr. de înmatricuare_ pe . la efectuarea virajului dreapta pe . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare prin loc special amenajat și nu purta centura de siguranță; această stare de fapt nefiind infirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, din plansele foto înaintate de intimat la dosarul cauzei reiese că petentul a săvârvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Susținerea recurentului în sensul că deși nu observase din timp pietonul datorită faptului că pe banda a II a de circulație se afla un autoturism tip SUV, dar a oprit și a acordat prioritate pietonului, nu poate fi reținută având în vedere că din planșele foto depuse de intimat la dosarul cauzei nu rezultă că autoturismul tip SUV despre care face vorbire recurentul ar fi obturat vederea recurentului iar în privința acordării de prioritate pietonului angajat în traversarea străzii, din aceleași planșe fotografice, reiese că autoturismul condus de petent se afla chiar pe trecerea de pietoni deși pietonul se afla în imediata apropiere a autoturismului condus de recurent.
Prin urmare, nu se poate reține că recurentul-petent nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, petentul/recurent făcându-se vinovat de fapta reținută în sarcina sa, astfel încât recursul declarat de către recurent nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul T. I. D., domiciliat in C., .. 11,., . în contradictoriu cu intimații I.P.J. D. –
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, C. A. |
Red.E.S./15.11.2013
Tehn.C.A./2 ex.
Jud.fond. R.M.T.
| ← Pretentii. Sentința nr. 5876/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8420/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
