Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 889/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 889/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 35003/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 791/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent P. M. C., împotriva sentinței civile nr.889 din 18.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata I. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata I. I., lipsind
recurent P. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata I. I. depune întâmpinare, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 889 din 18.01.2013, Judecătoria C., a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta I. I. în contradictoriu cu intimata P. M. C..
A înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 500 aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2012, cu avertisment.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal . nr._/19.12.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.56 alin.1 lit.b din Legea 230/2007, reținându-se că la data de 19.12.2012 nu a îndeplinit atribuțiile de administrator, respectiv nu a ținut evidența fondului de reparații conform legislației.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Susținerea petentei în sensul că la data de 19.12.2012 nu a săvârșit nicio fapta contravențională iar pe de altă parte aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a prescris și din aceste motive procesul verbal este nelegal, nu poate fi primită de instanță.
Potrivit art.36 din Legea 230/2007 "Administratorul, persoană fizică sau juridică, are, în principal, următoarele atribuții: a)prestarea serviciilor în mod profesional; b)gestionarea bunurilor materiale și a fondurilor bănești; c)efectuarea formalităților necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea și întreținerea clădirii, derularea și urmărirea realizării acestor contracte; d)asigurarea cunoașterii și respectării regulilor cu privire la proprietatea comună; e)gestionarea modului de îndeplinire a obligațiilor cetățenești ce revin proprietarilor în raport cu autoritățile publice. Obligațiile cetățenești sunt cele stabilite, potrivit legii, de adunarea generală a proprietarilor; f)îndeplinirea oricăror alte obligații expres prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.22 alin.7 din HG 1588/2007 "Administratorul care îndeplinește și funcția de contabil în partidă simplă are obligația să întocmească și să completeze registrul jurnal, registrul inventar, registrul pentru evidența fondului de reparații, registrul pentru evidența fondului de rulment, registrul pentru evidența sumelor speciale, registrul pentru evidența fondului de penalizări, precum și alte formulare specifice activității de contabilitate, prevăzute prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Întrucât încălcarea obligației de către petentă a existat și la momentul constatării faptei contravenționale, care are caracter continuu, aplicarea sancțiunii contravenționale nu s-a prescris.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispozițiilor art.34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, deși potrivit art.1169 cod civil și 129 alin.1 teza finală C.p.c. îi incumbă sarcina probei.
Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin în materia normelor reglementate de Legea 230/2007.
Pentru a proceda astfel instanța de fond a avut în vedere pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, de cele indicate în art.21 alin.3 din același act normativ care prevede că la stabilirea ei trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Pentru aceste considerente instanța de fond a admis în parte plângerea, a modificat procesul verbal de contravenție mai sus arătat, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata P. M. C., solicitând modificarea Sentinței pronunțate de Judecătoria C., în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind nefondată.
În motivarea recursului, intimata a învederat că înțelege să invoce, în primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C., având în vedere prevederile Legii nr. 215/2001, republicată, privind administrația publică locală care statuează:
-art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică local republicată „ Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local sau dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale."
-art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, care statuează: " Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii"; alin. (2) din același act normativ care arată că ..In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
- art. 62 alin. (1) „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție"
Nu lipsite de relevanță sunt prevederile art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 prin care se statuează că atât constatarea, cât și sancționarea contravenției se face de către agenții constatatori, la alin (2) al aceluiași act normativ arătându-se că „pot fi agenți constatatori primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale."
Pe cale de consecință, solicită respingerea plângerii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fond, a arătat că, în conformitate cu art. 56 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 230/2007 „nedepunerea de către administratorul casier a situației soldurilor constituie contravenție și se sancționează potrivit legii".
În temeiul art. 55 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietare, personalul din cadrul Serviciului Coordonare Asociații de proprietari – Direcția Economico Financiară din aparatul de specialitate al Primarului la controlul efectuat la Asociația de Proprietari nr.34 Craiovița Nouă având ca obiect verificarea și analiza cu privire la repararea/ construcția acoperișului blocului 152 F în raport de sesizarea nr.A 1209/27.11.2012.
În urma verificărilor, în registrul fondului de reparații nu au fost operate în totalitate plățile efectuate din acest fond și nici toate sumele repartizate în lista de plată până la data controlului, astfel personalul de specialitate nu a putut stabili soldul pentru fiecare apartament în parte
Față de cele expuse solicita admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondata.
In drept, invocă dispozițiile art. 304 ind.1, art.304 alin.6-9 C.p.civ, OG 2/2001, Legea 215/2001 republicat., Legea 230/2007
Intimata I. Ilieana, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea c temeinică și legală a sentinței de fond..
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, în ce privește calitatea procesual pasivă a Primăriei C., instanța reține că într-un litigiu de contencios administrativ pentru a avea calitate de pârât sau intimat este suficient sa se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, respectiv act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
In speța de față, așa cum rezultă din chiar antetul acestuia, procesul verbal contestat este emis de agenți constatatori din cadrul Primăriei C., aceasta fiind instituția care, în calitate de emitentă a actului administrativ contestat, are calitate procesual pasivă în cauză.
Nici criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei nu sunt fondate.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată, fiind chiar recunoscută de petentă.
Cu toate acestea, s-a procedat la individualizarea sancțiunii aplicate și față de prevederile art.34 din OG 2/2001, s-a apreciat că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social.
Instanța de fond a motivat această soluție, arătând că, în concret, față de condițiile de săvârșire a faptei, aceasta nu prezintă un grad de pericol social ridicat și că aplicarea avertismentului este de natură să atragă atenția petentei intimate asupra conduitei sale.
Completând considerentele sentinței, tribunalul apreciază că în susținerea acestei concluzii este și atitudinea petentei, care a recunoscut fapta, dar și împrejurările care au determinat săvârșirea faptei, respectiv faptul că acele dispoziții de plată, care au încălcat normele referitoare la constituirea și folosirea fondului de reparații, a fost semnat și de președintele asociației, deci culpa nu aparține în totalitate petentei.
Toate aceste elemente au format convingerea instanței că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației de a respecta dispozițiile
Tribunalul apreciază că, față de datele concrete ale speței, este justificată înlocuirea amenzii cu avertisment, astfel că, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent P. M. C., împotriva sentinței civile nr.889 din 18.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata I. I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, M. G. |
Red C.I. 28 Iunie 2013; jud fond E S
Red. M G 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 8794/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1443/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
