Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 44/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 1033/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 488/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent B. D. împotriva sentinței civile nr.44 din 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în contradictoriu cu intimat I. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent - B. D.
lipsind intimat - I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează lipsa motivelor de recurs, după care
Recurent B. D. depune motivele de recurs.
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului.
Recurentul prezent solicită respingerea excepției și admiterea recursului așa cum a fost formulat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr.44 din 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.07.2012 de un reprezentant al intimatului I. D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul - verbal . nr._ încheiat la data de 19.07.2012 de un reprezentant al intimatului I. D., petentul B. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991, reținându-se în sarcina sa că a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitei B. M., tulburând astfel liniștea și ordinea publică.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Deși petentul a invocat faptul că în cuprinsul actului de constatare a contravenției nu au fost menționate obiecțiunile formulate de acesta, instanța constată pe de o parte că petentul a avut posibilitate de a expune aceste obiecțiuni în cadrul plângerii formulate la instanță, iar pe de altă parte, în raport de prevederile art. 16 alin. 7 din O.G. 2 /2001, neconsemnarea acestor obiecțiuni ar putea atrage cel mult, o nulitate relativă a procesului verbal de contravenție.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, iar instanța constată că acesta nu a adus probe și nici nu a invocat împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Mai mult, martora B. M. a declarat sub prestare de jurământ că petentul i-a adresat în ziua menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție cuvinte jignitoare și a precizat că frecvent există certuri în gospodărie cu socrul său.
Ca urmare a celor reținute instanța de fond a apreciat că prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada existentei unei stări de fapt contrare celei reținute in procesul verbal de contravenție, acest proces verbal fiind temeinic și legal întocmit .
În raport de aceste considerente, instanța de fond a respins plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B. D. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond, în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că nu se face vinovat de fapta reținută în procesul verbal, în mod greșit instanța de fond a respins proba testimoniale, privind audierea numiților B. M., N. A. și L. C..
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că recursul este inadmisibil.
Recurentul-petent a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Conform disp. art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului".
Potrivit prevederilor art.8 alin.2 din Legea nr.61/1991– alin. introdus prin Legea 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor -"Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă".
Legea 202/2010 a intrat în vigoare la data de 26.11.2010, astfel încât, de la momentul respectiv, toate hotărârile pronunțate de judecătorii în materia plângerilor contravenționale îndreptate împotriva proceselor verbale prin care au fost sancționate încălcări ale prevederilor Legii nr.61/1991 sunt irevocabile, nemaifiind posibil a fi exercitată calea de atac a recursului împotriva acelor hotărâri.
Art. 725 alin. 3 din C.pr.civ., statuează că "Hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate". per a contrario, în cazulhotărârilor pronunțate după . legii 202/2010 – așa cum este cazul în speță, Judecătoria C. soluționând plângerea contravențională în data de 14.02.2011, în materia căilor de atac urmează a fi aplicate prevederile acestei legi.
În consecință, sentința civilă nr.44/22.01.2013 a Judecătoriei Filiași trebuie considerată definitivă și irevocabilă – așa cum de altfel a specificat și instanța de fond în dispozitiv.
În altă ordine de idei, este adevărat că a fost consacrat de către CEDO "dreptul la un recurs efectiv", însă această sintagmă semnifică faptul că persoana nemulțumită de o decizie administrativă – procesul-verbal de contravenție constituind un astfel de act administrativ -, trebuie să aibă posibilitatea de a ataca respectivul act în fața unei instanțe de judecată – cea ce s-a și întâmplat în speță, recurentul-petent solicitând Judecătoriei C. să analizeze legalitatea și temeinicia actului administrativ. Așadar, respectiva sintagmă conferă persoanei nemulțumite dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești și nicidecum dreptul de a beneficia și de una sau mai multe căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de respectiva instanță, astfel încât nu se poate considera că, din acest punct de vedere, legislația internă ar contraveni Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi respins recursul formulat ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent B. D. împotriva sentinței civile rn.44 din 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în contradictoriu cu intimat I. D., ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. P. |
Red.G.V/ 14.05.2013
jud fodn.C C G
Tehn C.P. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 1138/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1820/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
