Pretentii. Sentința nr. 1138/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1138/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 18920/63/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1138/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta R.N.P.ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D. și pe pârâtul R. F. având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. A., pentru pârât, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, avocat G. A. pentru pârât învederează că nu are alte probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii, arătând că pârâtul nu se face vinovat de prejudiciu iar pentru a atrage răspunderea este necesară dovedirea vinovăției ori din probatoriul administrata, în ziua prejudiciului a fost prezent la ocol iar conform art. 24 din HG 1076/2003 asigurarea pazei trebuia făcută de șeful de ocol prin prezența altor pădurari, care însă nu a făcut acest lucru, motiv pentru care s-a creat prejudiciul. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 05 octombrie 2011 reclamanta R.N.P.ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D. a chemat în judecată pe pârâtul R. F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.735,26 de lei cu TVA, sumă ce reprezintă prejudiciu produs pârâtei.
In fapt, paratul R. F. a îndeplinit funcția de pădurar in cadrul O.S. C., canton in cadrul căruia in urma actului de control parțial din data de 22.09.2010 s-a înregistrat un prejudiciu ce a constat in tăieri ilegale a 19 arbori, respectiv un volum de 8,525 mc. aferenta unui prejudiciu total de 1735,26 lei cu T.V.A.
Arată că pârâtul R. F., pentru pagubele constatate in gestiunea sa a recunoscut in totalitate prejudiciul, a semnat actul de control si procesul-verbal de primire in gestiune a cioatelor tăiate in delict silvic, insa a refuzat sa semneze si angajamentul de plata pentru suma ce reprezintă prejudiciul constatat in gestiunea sa.
La stabilirea prejudiciului unitatea noastră a acordat limitarea răspunderii patrimoniale reglementata de Ordinul nr.796/22.11.2006, cuantumul prejudiciului fără acordarea limitării răspunderii patrimoniale fiind de 3373,42 lei.
Precizează că, în conformitate art. 6 din regulamentul de paza a fondului forestier, aprobat prin H.G.1.076/26.10.2009, a fisei postului, pădurarul poarta răspunderea pentru modul in care își desfășoară activitatea de paza a cantonului si are in principal următoarele atribuții: a) apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcțiilor, instalațiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor,^ precum și a oricăror fapte ilegale; d) participă la stabilirea prejudiciului produs în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieților și lăstarilor și acționează pentru identificarea autorilor acestor fapte; e) identifică cioatele arborilor tăiați ilegal și locurile arborilor scoși din pământ și le înregistrează în condica de serviciu; f) încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și ține evidența acestora în condica de serviciu; h) depune la sediul ocolului silvic, în termen de 5 zile de la data încheierii, actele de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice; 1) urmărește ca accesul și circulația persoanelor, autovehiculelor, motocicletelor, ATV-urilor sau mopedelor în fondul forestier să se facă în condiții legale; p) controlează circulația materialului lemnos în fondul forestier în vederea stabilirii provenienței și legalității transportului de materiale lemnoase; fa s) completează corespunzător evidențele specifice în condica de serviciu și anexa la condică.
De asemenea conform art. 24 din Legea nr. 22/1969 angajații răspund patrimonial pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni.
In aceste condiții, din punct de vedere al laturii subiective a faptei, vinovăția ii aparține salariatului ce a dus la acte si fapte prejudiciabile si nu trebuie dovedita de unitatea noastră, deoarece prin excepție de la regula din dreptul muncii a dovedirii vinovăției de către angajator, in cazul gestionarilor operează prezumția de culpa specifica răspunderii civile contractuale.
Având in vedere sarcinile prevăzute in fisa postului, cele prevăzute in Legea 22/1969 cat si cele prevăzute in Regulamentul de paza fondului forestier aprobat prin H.G. 1076/2009, apreciem ca pădurarului R. F. ii aparține întreaga vina legata de modul in care s-a achitat de sarcinile de serviciu pentru bunurile primite in gestiune, motiv pentru care va solicitam admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulata. În susținerea acțiunii a depus in copie xerox toate actele încheiate cu ocazia efectuării controalelor gestiunii si a constatării prejudiciului.
In drept, invocă dispozițiile Legii 53/2003, ale Legii 22/1969, Legii 46/2008, H.G. 1076/2009, O.U.G.59/2000, aprobata cu modificări si completări de Legea 427/2001 si ale C.C.M. al R.N.P-Romsilva 2010-2011.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondata a acțiunii in pretenții formulata de reclamanta D.S.D., pentru următoarele:
În fapt, pârâtul arată că îndeplinește funcția de pădurar la cantonul 14 Gabru din districtul III Criva al O.S. C., iar presupusul prejudiciu pe care-1 solicita reclamanta a fost stabilit după acordarea limitării răspunderii patrimoniale.
Acțiunea in pretenții este întemeiata pe dispozițiile art. 24 din Legea 22/1969 in sensul ca, gestionarii răspund pentru lipsurile din gestiune cat si cele prevăzute la art. 6 din H.G. 1076/2009 privind aprobarea Regulamentului de paza a fondului forestier, HG.85/2006 si cele ale Ordinului 796/22.11.2006, temeiuri de fapt si de drept care nu-si găsesc aplicabilitatea in cauza de fata !!!.
De asemenea, invocarea neîndeplinirii atribuțiilor prevăzute in H.G. 1076/2009 privind aprobarea Regulamentului pentru paza fondului forestier, în sensul că pădurarul poarta răspunderea pentru modul in care își desfășoară activitatea de paza a cantonului", cu atribuțiile de paza, nu pot fi reținute, deoarece, în cele ce urmează vom dovedi instanței de judecata ca situația este cu totul alta decât cea descrisa in acțiune de unitatea reclamanta iar acest prejudiciu nu mi se datorează pentru ca eu nu mi-as fi îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Arată că prejudiciul ce a constat in tăierea arborilor nu s-a constatat urmare unui control din partea reclamantei sau a vreunei sesizări a unei persoane, ci urmare semnalării pârâtului, ca . cantonului, cu o suprafața limitata de 1,1 ha, deci . suprafeței totale de 441 hectare, s-a produs un prejudiciu constând in tăierea unui număr de 20 de arbori de diferite diametre grosime, in perioada cat am fost chemat la ședința la sediul ocolului.
Acești arbori au fost tăiați in ziua de 20.09.2010, data la care a fost chemat sa participe la ședința de bilanț de la sediul ocolului din C., .. 26, ședința ce s-a desfășurat intre orele 8,30-15,30. Acest aspect a fost semnalat a doua zi, imediat ce pârâtul a observat prejudiciul, cu raportul nr. 2.119/21.09.2010 pe care l-a înregistrat O. S. C..
Conform Notei de constatare încheiata in aceeași zi, respectiv 21.09.2010, responsabilul cu paza si protecția pădurilor din cadrul ocolului împreuna cu șefii de district, tehn. Dunavete M., s-au deplasat la locul indicat in raport, respectiv . prezenta mea si a vecinului de canton, pădurar Grămada S., am inventariat pe suprafața de 1,1 ha, un număr de 19 cioate din speciile cer si gârnița, cu un volum de 8,481 m.c. si o valoare de 1.735,26 lei cu T.V.A., nedublata, conform Legii 46/2008 privind Codul silvic.
Apreciază că nu este un prejudiciu cauzat de el, deoarece nu a fost produs urmare a îndeplinirii defectuoase sau a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, așa cum reclamanta încearcă sa invoce atribuțiile de serviciu din regulamentul de paza fondului forestier sau pe cele din fisa postului. În cauza nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale, in sensul ca, nu a fost dovedita vinovăția sa in producerea prejudiciului, nu exista niciun raport de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si prejudiciul constatat. Mai mult decât atât, distanta dintre trupuri, mărimea suprafeței cantonului si existenta localităților fac imposibila gestionare cantonului, deoarece suprafața cantonului este cu mult peste media suprafeței prevăzute de metodologie, adică 441 ha fata de 350 ha pentru fiecare canton silvic, cantonul silvic pe care-1 gestionează pârâtul este compus din cinci trupuri de pădure, respectiv: trupul de pădure Ciutura, trupul de pădure Ciuturica, trupul de pădure Valea Gabrului, trupul de pădure Valea Rea si trupul de pădure Salcâmii de la Vii.
Poate ca ar fi suficienta aceasta suprafața de 441 ha daca aceste trupuri nu ar fi la o distanta de circa 4-5 km intre ele, străbătute de multe drumuri si limitrofe localităților Ciutura, Dragoia, Gabru, Terpezita, L., Salcuta si Tencanau, sate ce au in componenta lor si multe persoane de alte etnii dar si grupuri de persoane bine organizate care se ocupa efectiv cu tăierea si valorificarea arborilor. Numeroasele sesizări făcute de mine la ocol dovedesc problemele pe care le-am avut cu persoanele certate cu legea, iar mijloacele obiective de a stopa aceste acțiuni fiindu-mi depășite, iar posibilitățile in ciuda unei activități permanente de paza, activități care i-au determinat pe ce-i împiedicați sa taie lemne sa recurgă la acte de violenta si amenințări cu moartea fata de mine si ceilalți pădurari vecini de canton.
In concluzie, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale, în sensul ca. nu este dovedita vreo culpa a mea in producerea prejudiciului, nu exista niciun raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciul constatat.
In drept, invocă dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedura civila si pe cele ale art. 8 din Legea 188/1999.
Prin sentința nr. 517 din data de 01 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. ,în dosarul nr. _, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta R.N.P. ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul R. F., domiciliat în C., ., jud. D..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.735,26 de lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Pârâtul R. F. a îndeplinit funcția de pădurar în cadrul OS C. canton, iar ca urmare a controlului parțial, soldat cu întocmirea actului de control din data de 22.09.2010, s-a constatat un prejudiciu constând în tăieri ilegale a 19 arbori, cu un volum de 8,525 mc., în sumă totală de 1.735,26 de lei.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta R.N. P. ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ C. împotriva pârâtului R. F. a fost întemeiată, și a fost admisă, pe cale de consecință.
Legea recunoaște patru forme de răspundere aplicabile funcționarilor publici, între care și răspunderea civilă, art. 84 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici menționând expres cazurile în care poate fi angajată răspunderea acestora:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În raport de pretențiile formulate de către reclamantă, instanța a constatat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 84 litera a) din Legea 188/1999, cauza care determină intervenția răspunderii materiale aplicabile funcționarului public fiind prejudicierea, cu vinovăție, a patrimoniului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarului public.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier, precum și fișei postului pârâtului (filele 3 – 6), pădurarii au ca atribuții, printre alte sarcini: de a apăra integritatea fondului forestier împotriva sustragerii de lemn și alte produse (…) degradării puieților, lăstarilor, precum și oricăror fapte ilegale; de a exercita paza, a stabili pagubele produse în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini (…), solicitând ajutorul șefului de district; de a încheia acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și a le înainta șefului de district; de a exercita patrule, de a controla permanent circulația materialului lemnos, de a participa la acțiuni organizate la nivelul districtului, de a gestiona și gospodări în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredințate, pădurarii executând paza fondului forestier, potrivit art. 6 – 7 din menționatul ordin.
Dispozițiile art. 24 și 25 din Legea 22/1969 instituie o prezumție legală de culpă a gestionarilor pentru lipsurile în gestiune constatate gestionarilor, sarcina justificării acestor lipsuri revenind gestionarului.
Pârâtul are, potrivit obligațiunilor de serviciu, și atribuții de gestionar, acesta fiind răspunzător de integritatea fondului forestier aferent cantonului la care a fost numit, ipoteză în care acesta este răspunzător și de prejudiciile rezultate în urma tăierilor ilegale de pădure, daca nu respectă obligațiile menționate ca fiind în sarcina sa în vederea identificării autorilor tăierilor și sustragerilor ilegale de material lemnos și recuperării prejudiciului.
Așadar, dat fiind că prevederile art. 24 și 25 din Legea 22/1969 instituie o prezumție legală de culpă a gestionarilor pentru lipsurile în gestiune constatate gestionarilor, sarcina justificării acestor lipsuri revenind gestionarului, pârâtul în calitatea sa de pădurar având și atribuții pe linie de pază, astfel încât apare ca neîntemeiată susținerea pârâtului privind lipsa culpei sale în producerea pagubei, ceea ce ar duce la neantrenarea răspunderii sale patrimoniale.
Susținerea pârâtului potrivit căreia acesta s-ar fi aflat la ședința de analiză în momentul în care a avut loc tăierea ilegală a materialului lemnos (în data de 20.09.2010) nu îl absolvă pe pârât de răspundere, atâta timp cât acesta nu a depus toate diligențele pentru a fi depistate persoanele care au produs paguba.
Astfel, deși în raportul întocmit de către pârât la data de 21.09.2010 (fila 20 din dosar) acesta a arătat că a întâlnit un cetățean care i-ar fi spus că a auzit pe cineva tăind arbori cu drujba în pădure, pârâtul nu a indicat numele acestuia și nu a sesizat organele de poliție pentru a efectua cercetări în vederea identificării persoanelor care au produs paguba și sancționării acestora.
Având în vedere aceste aspecte, reținându-se culpa pârâtului în îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor ce-i reveneau prin fișa postului, precum și faptul că pârâtul a semnat actul de control parțial, s-a reținut că în cauză s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, evaluat în conformitate cu dispozițiile art. 105 din Legea 46/2008 privind codul silvic, și a unei legături de cauzalitate între acestea, astfel încât este atrasă răspunderea materială a pârâtului.
Faptul că pârâtul avea în gestiune mai multe trupuri de pădure și un volum apreciabil de muncă, nu absolvă pe acesta de răspunderile ce-i reveneau.
S-a reținut că la stabilirea prejudiciului reclamanta a acordat limitarea răspunderii patrimoniale reglementată de Ordinul nr. 796/22.11.2006, stabilind un prejudiciu în sumă de 1.735,26 de lei, cuantumul prejudiciului fără acordarea limitării răspunderii patrimoniale fiind de 3.373,42 de lei.
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea formulată de către reclamanta R.N. P. ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ C. este întemeiată, și a admis-o în baza art. 84 și 85 din Legea 188/1999 și a obligat pârâtul R. F. să plătească reclamantei suma de 1.735,26 de lei, reprezentând prejudiciul produs reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul R. F., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că, conform art.84 lit. „a" din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, răspunderea civila a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează .
In cauza de fata nu a fost stabilită, în concret, vinovăția în legătura cu producerea acestui prejudiciu, deoarece în ziua când s-a produs acel prejudiciu pârâtul a fost chemat la ședința de ocol în C., deci nefiind dovedita vinovăția acestuia în producerea prejudiciului., nu exista niciun raport de cauzalitate între fapta prejudiciabila și prejudiciul constatat.
Este greșita si reținerea temeiurilor de drept ale art. 24 si 25 din Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor, temeiuri prin care se instituie o prezumție legala de culpa pentru lipsurile in gestiune, deoarece, ambele texte de lege se refera la pagube pe care gestionarul le-a cauzat în gestiunea sa. Ori în cauza de față, dacă se aplică vreo dispoziție din legea sus amintita este cea prevăzuta de lit."b" si „c" ale art. 29, în sensul ca „ răspunde integral angajatorul care, nesocotind îndatoririle sale de serviciu, a adus pagube instituției publice prin aceea ca: „b" nu a luat masurile necesare pentru păstrarea bunurilor in condiții corespunzătoare si ca, „c" a dat gestionarului dispoziții greșite sau contrare legii".
Dispoziția greșita sau contrara legii constata în aceea ca, în ziua când s-a produs tăierea ilegala a celor 19 arbori, gestionarul a fost chemat la ședința in orașul C., încălcând astfel dispozițiile art. 24 alin. 3 din H.G. 1.076/2009 privind Regulamentul de paza, in sensul ca, „pe durata acțiunilor prevăzute la alin. l, seful ocolului silvic asigura continuitatea pazei fondului forestier cu personalul silvic disponibil și cu sprijinul personalului de politie si jandarmerie". Din textul de lege se desprinde faptul că, paza fondului forestier proprietatea publica a statului nu este o sarcina numai a pădurarului, acesta fiind ultimul care răspunde, ci sunt si alte persoane care au atribuții în acest sens.
Conform dispozițiilor art. 9 din H.G. 1076/2009 privind aprobarea Regulamentului de paza a fondului forestier, „Pagubele produse fondului forestier, cauzate de neîndeplinirea, totala sau parțiala, a atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, se imputa celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, precum si cu alte persoane cu atribuții pe linie de paza, potrivit fisei postului"
S-a precizat că, instanței de fond i-a fost foarte ușor sa stabilească prejudiciul în sarcina pădurarului in loc sa observe aceste texte de lege, dar in special cel prevăzut in art. 24 alin. 3, observând numai ca „pădurarul a semnat actul de control" si a considerat ca a recunoscut suma drept prejudiciu. Instanța nu a observat nici faptul ca, actul de control nu produce niciun efect juridic, deoarece, este neaprobat de către șeful de ocol în condițiile art. 23 lit."c" din același regulament, sau ca nici nu este măcar înregistrat în condițiile art. 22 alin .4, in sensul trecerii numărului curent si a datei din registrul de evidenta, obligații ce aparțin în exclusivitate șefului de ocol.
In consecința, recurentul a apreciat că nu este un prejudiciu datorat lui deoarece nu a fost produs urmarea îndeplinirii defectuoase sau a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, așa cum reclamanta încearcă să invoce atribuțiile de serviciu din regulamentul pentru paza fondului forestier sau pe cele din fisa postului și că, în cauza, nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale, in sensul ca, nu a fost dovedita vinovăția pârâtului în producerea prejudiciului, nu exista niciun raport de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si prejudiciul constatat si vinovăția acestuia.
In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii reclamantei Direcția S. D..
In drept, recursul este întemeiat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. Civila .
Prin decizia nr. 7140 din 18.09.2012, s-a admis recursul formulat de pârâtul R. F. împotriva sentinței nr. 517 din data de 01 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. ,în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimatul reclamant R.N.P.ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D.. S-a casat sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., a constatat că recursul este fondat și pentru considerentele următoare:
Din considerentele hotărârii instanței de fond se observă că analiza efectuată de către aceasta, s-a întemeiat în mod exclusiv pe susținerile uneia dintre părți, respectiv pe cererile formulate de către reclamantă, fără a lua în considerare apărările pârâtului formulate prin întâmpinare.
Recurentul-pârât, salariat al unității intimate în funcția de pădurar, are potrivit obligațiunilor de serviciu și atribuții de gestionar, acesta fiind răspunzător de integritatea fondului forestier aferent cantonului la care a fost numit, ipoteză în care acesta este răspunzător și de prejudiciile rezultate în urma tăierilor ilegale de pădure, dacă nu respectă obligațiile menționate ca fiind în sarcina sa în vederea identificării autorilor tăierilor ilegale și recuperării prejudiciului.
Este adevărat că în sarcina gestionarilor există o prezumție legală de culpă, dar aceasta produce efecte numai în măsura în care se face dovada existenței unui prejudiciu cert și a unei legături de cauzalitate între acestea, pentru că singură, prezumția legală de culpă, nu este în măsură să atragă și răspunderea materială
Or în cauză nu a fost analizată vinovăția recurentului reclamant în raport de susținerile sale potrivit cărora „ în ziua când s-a produs tăierea ilegală a celor 19 arbori, acesta a fost chemat la ședința de bilanț în orașul C. și că ulterior a depus diligențe pentru a fi depistate persoanele care au produs paguba sesizând pe șefii ierarhici și împreună cu aceștia organele de poliție.
Se impunea ca instanța de fond să verifice aceste susțineri administrând probatoriul adecvat aceste aspecte fiind esențiale, și care nu au fost lămurite de către instanța de fond decât prin prezumții,
Procedând în acest mod, instanța de fond a adoptat punctul de vedere al uneia dintre părți, și în absența stabilirii tuturor împrejurărilor de drept și de fapt și a unui probatoriu adecvat problematicii supusă judecății, face imposibilă sarcina instanței superioare în exercitarea controlului judiciar, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte dreptul ambelor părți de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
Curtea a apreciat că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție pentru ambele părți, cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor, posibilă prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin. 4 C.P.CIV.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pârâtul R. F. a îndeplinit funcția de pădurar în cadrul OS C. canton, iar ca urmare a controlului parțial, soldat cu întocmirea actului de control din data de 22.09.2010, s-a constatat un prejudiciu constând în tăieri ilegale a 19 arbori, cu un volum de 8,525 mc., în sumă totală de 1.735,26 de lei.
Art. 24 din Legea 22/1969 statuează că„Angajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni”, în timp ce art. 25 alin. 1 din același act normativ prevede că „Gestionarul răspunde integral față de organizația socialistă pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa”.
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că legiuitorul instituie o prezumție legală de culpă a gestionarilor pentru lipsurile în gestiune constatate gestionarilor, sarcina justificării acestor lipsuri revenind gestionarului.
Conform disp. art. 254 alin. 1 din Legea 53/2003 (Codul muncii) „Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor” în timp ce art. art. 169 alin. 2 din același act normativ, stipulează că „Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Ca atare, analiza coroborată a prevederilor legale anterior menționate conduce la concluzia că – în ipoteza în care salariatul nu acoperă de bună voie daunele cauzate angajatorului - întinderea prejudiciului și obligația de a-l repara sunt stabilite prin hotărârea instanței.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Ordinul nr. 15/1988 al Ministerului Silviculturii privind Regulamentul pentru paza pădurii, pădurarii au ca atribuții, printre alte sarcini: de a apăra integritatea fondului forestier împotriva sustragerii de lemn și alte produse (…) degradării puieților, lăstarilor, precum și oricăror fapte ilegale; de a exercita paza, a stabili pagubele produse în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini (…), solicitând ajutorul șefului de district; de a încheia acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și a le înainta șefului de district; de a exercita patrule, de a controla permanent circulația materialului lemnos, de a participa la acțiuni organizate la nivelul districtului, de a gestiona și gospodări în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredințate. De asemenea, pădurarii execută paza fondului forestier, potrivit art. 6 – 7 din același Ordin.
În consecință, pârâtul are, potrivit obligațiunilor de serviciu, și atribuții de gestionar, acesta fiind răspunzător de integritatea fondului forestier aferent cantonului la care a fost numit, ipoteză în care acesta este răspunzător și de prejudiciile rezultate în urma tăierilor ilegale de pădure, dacă nu respectă obligațiile menționate ca fiind în sarcina sa în vederea identificării autorilor tăierilor și sustragerilor ilegale de material lemnos și recuperării prejudiciului.
Date fiind că, în cauză, a fost adusă dovada existenței unui prejudiciu cert suferit de în cuantum de 1735,26 lei, pârâtul, în calitate de gestionar al materialului lemnos, se prezumă că este în culpă pentru producerea respectivei pagube.
Analizând argumentele invocate de pârât – prin care tinde a înlătura prezumția de culpă instituită de legiuitor în sarcina sa - instanța apreciază că nu au fost aduse dovezi care să conducă la concluzia că există alte cauze care au condus la producerea unui prejudiciu în sarcina reclamantei.
Astfel, susținerea pârâtului potrivit căreia acesta s-ar fi aflat la sediul ocolului silvic în momentul în care a avut loc tăierea ilegală a materialului lemnos nu îl absolvă pe pârât de răspundere, atâta timp cât acesta nu a depus toate diligențele pentru a fi depistate persoanele care au produs paguba având în vedere că, deși a întocmit un raport în data de 21.09.2010, prin care a arătat că a întâlnit un cetățean care i-ar fi spus că a auzit pe cineva tăind arbori în pădure, nu a indicat numele acestuia și nu a sesizat organele de poliție pentru a efectua cercetări în vederea identificării persoanelor care au produs paguba și sancționării acestora.
Faptul că pârâtul avea în gestiune mai multe trupuri de pădure și un volum apreciabil de muncă, nu absolvă pe acesta de răspunderile ce-i reveneau.
Mai mult, la stabilirea prejudiciului reclamanta a acordat limitarea răspunderii patrimoniale reglementată de Ordinul nr. 796/22.11.2006, stabilind un prejudiciu în sumă de 1.735,26 de lei, cuantumul prejudiciului fără acordarea limitării răspunderii patrimoniale fiind de 3.373,42 de lei.
Prin urmare, instanța apreciază că nu a fost dovedită nici o cauză care să-l exonereze pe pârât de răspunderea patrimonială pentru prejudiciul suferit de reclamantă – afirmațiile acestuia nefiind confirmate de probele administrate în cauză -, astfel încât nu se poate susține că ar fi fost răsturnată prezumția de culpă instituită de art. 24 și 25 din Legea 22/1969 în sarcina sa.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea ca fiind întemeiată și, drept urmare, o va admite.
În consecință, va fi obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1.735,26 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R.N.P. ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul R. F., domiciliat în C., ., jud. D..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.735,26 de lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2013.
Președinte, Grefier,
A.-M. M. A. F.
Red. 4 ex/21.02.2013
AM/AF
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1550/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 44/2013.... → |
|---|
