Pretentii. Sentința nr. 1820/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1820/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 24397/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1820/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant V. G. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Registratură, reclamantul a depus înscrisuri la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare în cauză.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamantul V. G. a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 3917 lei reprezentând taxa specială - taxa poluare, achitată în mod nelegal pentru autoturismul achiziționat, cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că a achiziționat un autoturism, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, acesta fiind înmatriculat anterior într-un stat membru UE, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare prin decizia AFP potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012.
Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. în vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns că nu exista temei legal pentru restituirea ei. Consideră ca plata acestei taxe prevăzută de Legea nr. 9/2012 contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
În dovedirea acțiunii a depus în copie la dosar: contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului, cererea de restituire a taxei de poluare, răspunsul AFP, cartea de identitate, decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei de poluare, documentul de înmatriculare în limba germană și în traducere legalizată, precum și certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului eliberate de autoritățile române.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanța reține:
Conform celor înscrise în contractul de vânzare-cumpărare, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca RENAULT KANGOO, M 1, VF1KC0FAF24346602, care fusese înmatriculat anterior într-o țară din Uniunea Europeană – conform celor înscrise în cartea de identitate a respectivului vehicul, eliberată de autoritățile din țara respectivă.
În conformitate cu prevederile art. 23 (9) din pârâtul Uniunii Europene, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export șia tuturor taxelor cu efect echivalent.
Mai mult, în cuprinsul art. 25 (12) din același tratat s-a convenit că statele membre se abțin să introducă între ele noi taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
Petentul a precizat că, în baza art.90 din Tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale și că prin adoptarea măsurii taxei de primă înmatriculare s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
În vederea înmatriculării autoturismului și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța fiscală aflată la dosar .
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei de înmatriculare, apreciind ca în mod nelegal fost obligat la plata taxei, prin adresa depusă la dosar, organul fiscal respingându-i cererea, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român
Instanța reține că taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Conform dispozițiilor art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehicule, iar după modificarea acestei legi prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cât si scutiri de la plata taxei.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 110 TFUE obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 110 TFUE, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
În prezent, prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 2141 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Față de cele prezentate, instanța apreciază că taxa achitată apare a fi nedatorată
Din această perspectivă, nu se poate reține că pârâta are temei legal de reținere a taxei încasată anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În contextul actual, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are un alt mod de calcul și o altă destinație și per a contrario, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, ar fi contrară principiilor ce guvernează instituția aplicării în timp a legii, precum si a principiilor ce guvernează procesul civil.
Din aceasta perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată de față, raportat la considerentele menționate anterior.
Încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut în temeiul unor dispoziții contrare dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene. Decurge de aici că statul nu este în drept să păstreze acele sume.
Ținând cont de principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, rezultă că noua ordonanță de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior.
După cum se poate cu ușurință observa, noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantului suma de 2759, 41 lei, reprezentând taxă de poluare.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală statuează că"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz "Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 2 Cod de procedură fiscală. Având în vedere motivele expuse mai sus, la suma de restituit se va aplica dobânda la nivelul prevăzut de art. 124 alin. 2 Cod de procedură fiscală, până la data plății efective.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța va obliga pârâtele, în solidar, să plătească reclamantului suma de 42 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv cuantumul taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. G. cu domiciliul în mun. C., .. 157, .. 1, . în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, cu obiect pretenții.
Obligă pârâtele ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în solidar, să restituie reclamantului suma de 2759, 41 lei, precum și dobânda legală aferentă, conform dispozițiilor art. 124 alin. (2) Cod Procedură Fiscală.
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantului suma de 42 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, Grefier,
M. G. M. Ș.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 44/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 2983/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
