Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2763/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2763/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 24714/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 767/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent I P J D., împotriva sentinței civile nr.2763 din 20.02.2103, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat S. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul S. E., lipsind recurent - I P J D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul S. E. solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând ;
Prin sentința civilă nr.2763 din 20.02.2103, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petentul S. E..
A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/05.09.2012 încheiat de IPJ D.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 44 al. 3, art. 36 al. 6 și art. 147 al. 1 rap. la art. 100 al. 1 pct. 11, art. 100 al. 1 pct. 8 și art. 100 pct. 18, reținându-se că în data de 05.09.2012 se deplasa cu mopedul proprietate personală și nu a folosit luminile de întâlnire, nu a purtat casca de protecție și nu avea asupra sa actele de identitate.
Procesul-verbal de contravenție s-a încheiat în prezența petentului care, însă, a refuzat să-l semneze și actele, în cuprinsul actului agentului constatator a trecut numele și adresa unui martor asistent.
Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Acest aspect a fost constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe spețe în care s-a concluzionat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora chiar și în materie penală (cum este calificată și materia constituțională prin raportare la CEDO) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând aspectele privind legalitatea procesului verbal instanța constata ca procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauze care sa atragă nulitatea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că starea de fapt reținută în sarcina petentului nu a fost dovedită.
Astfel, martorul asistent audiat de instanță, din oficiu, a declarat că a semnat procesul-verbal de contravenție care i s-a prezentat, dar nu știe ce s-a întâmplat în concret și de ce a fost sancționat petentul.
Potrivit disp. art. 19 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în cazul în care contravenientul refuză să semneze procesul-verbal, agentul constatator trebuie să facă mențiunea despre aceste lucruri, care trebuiau confirmate de cel puțin un martor.
Față de această situație, instanța apreciază că starea de fapt reținută în sarcina petentului nu este dovedită și în consecință, va admite plângerea contravențională ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs IPJ D. criticând-o ca netemeinică și nelegală, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii, menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție.
În motivare arată că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța de judecată s-a limitat în soluționarea cauzei la a da relevanță maximă susținerilor petentului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, admițând plângerea pe considerentul că martorul asistent nu a cunoscut starea de fapt.
Ori, martorul asistent din cuprinsul procesului verbal are rolul de a confirma doar refuzul contravenientului de a semna actul sancționator sau lipsa acestuia de la întocmire, și nicidecum starea de fapt reținută de agentul constatator.
Instanța de fond a reținut cele menționate mai sus dar în mod eronat a apreciat că starea de fapt reținută în sarcina petentului nu este dovedită, deoarece martorul asistent a declarat faptul că nu știe ce s-a întâmplat în concret și de ce a fost sancționat petentul.
Întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal și nu s-a reținut existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, solicită să se constate că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt menționate în cuprinsul său, iar măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală.
În drept, își întemeiază motivele de recurs pe prevederile art. 3041 C.pr.civ., și ale O.G. 2/2001.
Solicită, în baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
Analizând sentința atacata prin prima motivelor invocate, tribunalul constata ca recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod contradictoriu a indicat în considerentele hotărârii recurate faptul că procesul verbal contestat beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie după care a considerat că starea de fapt reținută în sarcina petentului nu a fost dovedită, martorul asistent, audiat de instanță din oficiu, declarând că nu știe ce s-a întâmplat și de ce a fost sancționat petentul.
Rolul martorului asistent nu este de a confirma situația de fapt reținută de agentul constatator ci de a confirma refuzul contravenientului de a semna procesul verbal, lipsa contravenientului sau faptul că acesta nu poate să semneze.
În consecință faptul că martorul asistent nu a avut cunoștință de faptele săvârșite de petent nu poate duce la concluzia că faptele nu au fost săvârșite, acesta trebuind, în cauza de față, doar să confirme refuzul petentului de a semna procesul verbal contestat.
În privința temeiniciei procesului verbal, tribunalul constată că petentul se limitează la a contesta faptul că în timp ce se deplasa cu mopedul nu ar fi avut asupra sa documentele necesare și nu ar fi folosit luminile de întâlnire.
În privința susținerii reclamantului că nu a săvârșit faptele indicate în procesul verbal contestat, tribunalul observă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că întrucât reclamantului i s-a aplicat o amendă și suspendarea permisului de conducere în baza unei dispoziții legale cu caracter general, adresate tuturor cetățenilor în calitatea lor de utilizatori ai drumurilor publice. Mai mult, norma legală incidentă prescrie un anumit comportament și stabilește o sancțiune în cazul încălcării sale. În esență, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare au fost cele două elemente determinante care au permis Curții să aprecieze că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, iar lipsa de severitate sau absența unor consecințe importante a sancțiunilor aplicabile, nu sunt suficiente pentru a deroba o contravenție de caracterul său de acuzație cu caracter penal (a se vedea Öztürk, par. 54, și Huseyin Turan, par. 20).
În concluzie, având în vedere obligația instanței de a respecta deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța constată că în prezenta cauză, în care petentului i-a fost aplicată o amendă, trebuie să i se acorde petentului garanțiile specifice materiei penale, prevăzute de art 6 din Convenție.
Aplicând garanțiile specifice materiei penale, devine admisibilă administrarea de probe pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.
Curtea admite în situația unor astfel de sancțiuni contravenționale, de mică importanță, aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, fiind în sarcina petentului proba contrară, conform art 1169 Cod civil.
Petentul a avut posibilitatea de a administra probe, dar așa cum a fost arătat anterior în considerentele prezentei decizii nu a uzat de acest drept, deși a fost prezent la toate termenele de judecată.
Susține petentul că procesul verbal . nr_ este lovit de nulitate întrucât conține modificări și adăugiri vizibile, nefiind documentul pe care l-a semnat la rubrica contravenient.
Această susținere a petentului este lipsită de temei, tribunalul constatând că în cazul în care petentul ar fi semnat procesul verbal ar fi trebuit să fie în posesia unui exemplar semnat al acestuia, conform art 25 alin 1 din OG 2/2001.
Ori faptul că petentul nu a depus la dosar un exemplar al pretinsului proces verbal pe care l-ar fi semnat, coroborat cu faptul că în procesul verbal depus la dosar este consemnat refuzul său de a semna, fiind confirmat acest refuz prin semnarea procesului verbal de un martor asistent, dovedește că afirmația petentului este lipsită de veridicitate.
Întrucât starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator nu a fost infirmată de probele administrate în cauză, iar petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta este temeinic și legal.
Față de considerentele expuse, se constată că sentința recurată, pronunțată de către instanța de fond, este dată cu interpretarea greșită a legii si a probatoriului administrat, astfel încât, în temeiul art. 3041 cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de intimat și se va modifica sentința recurată în sensul respingerii in totalitate a plângerii contravenționale formulate de către petent .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent I P J D., împotriva sentinței civile nr.2763 din 20.02.2103, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat S. E..
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge plângerea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, M. G. |
Red. M P/ 03.07.2013; jud fond.D S
Tehn M.G. 2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 21/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 7463/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
