Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 397/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 784/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent ., împotriva sentinței civile nr._ din 14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av.R. L. Aline pentru recurentă, care depune împuternicire avocațială și cons.jr.T. A. pentru intimat ITM D. care depune delegație de reprezentare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după acre:
Av. R. L. Aline solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune adresa nr.5/29.04.2103.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, după care constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților asupra recursului.
Av. R. L. Aline solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond, depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 14.12.2012, Judecătoria C. a respins cererea de chemare în judecată formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 21.02.2012 de către un agent constatator din cadrul intimatului I. T. de Muncă D., petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei și sancțiunea avertismentului, reținându-se că la data de 21.02.2012, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei situat in Filiași, a fost depistat numita S. A. M., care desfășura activitate, fără a semna contract individual de muncă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003. De asemenea, s-a constatat că unitatea nu respectă timpul de lucru și nu a înregistrat în termen în Revisal.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 10.000 de lei unei societăți comerciale) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din O.U.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, constituie contravenție „ primirea la muncă a pana la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă”.
De asemenea, conform art. 16 alin.1 din actul normativ anterior menționat contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revenind angajatorului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că la data efectuării controlului s-a întocmit o declarație în care se menționează faptul că numita S. A. M. este angajat din data de 21.01.2012, fără contract de muncă, care poartă semnătura declarantului.
În aceste condiții instanța a constatat că înscrisul-contract individual de muncă încheiat între . și numita S. A. M. la data de 06.02.2012.2012 este întocmit pro causa, în condițiile în care aceasta a arătat că nu a semnat contract de munca cu societatea petentă.
Susținerea petentei în sensul că la data de 06.02.2012 ar fi încheiat contract de muncă cu numita S. A. M. întrucât a transmis la data de 07.02.2012 registrul general de evidență a salariaților în format electronic unde apare înregistrată numita S. A. având încheiat contract de muncă începând cu data de 06.02.2012, nu poate fi primită de instanță. Împrejurarea că petenta a transmis ITM D. la 07.02.2012 registrul de evidență al salariaților în care apare înregistrată S. A. (f.21, 44, 63) nu presupune în mod automat că anterior acestei date petenta a încheiat contract individual de muncă, fiind două operațiuni distincte. În acest sens este și declarația numitei S. A. M. care a arătat că la data controlului nu semnase contract de muncă. Instanța a constatat că în realitate, fără a avea încheiat contract de muncă, petenta a transmis către intimat registrul de evidență al salaraților tocmai pentru a avea o justificare în eventualitatea unui control din partea ITM.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit disp. art. 1169 C.civil și art. 129 alin. 1 teza finală C.p.c., acestuia îi incumbă sarcina acestei probe, și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 a fost corect individualizată, în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului și în consecință apreciază că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ., criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii și exonerarea de plata amenzii.
În motivare arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că între societatea petentă și numita S. A. M. s-ar fi încheiat un înscris pro causa sub forma contractului de muncă încheiat la data de 06.02.2102, omițând să analizeze declarația acesteia autentificată la notar, în care acesta a menționat că a semnat contract de muncă la data de 06.02.2012 și că agentul constatator i-a dictat declarația. Instanța de fond nu a dat relevanță contractului individual de muncă încheiat la data de 06.02.2012, fiind un înscris întocmit de părți în temeiul disp. art.10 din Legea 53/2003 și necontestat niciodată de părți.
Instanța de fond a apreciat în mod nelegal că nu are relevanță juridică împrejurarea că la data de 07.02.2012, anterior desfășurării controlului petenta a depus și înregistrat la ITM D. registrul general de evidență a salariaților în formă electronică.
La data de 06.02.2013 a încheiat cu numita S. A. M. contract individual de muncă, iar la data de 07.02.2012 a depus și înregistrat la sediul ITM D., Registrul general de evidență a salariaților, cererea fiind înregistrată sub nr._/07.02.2013
Intimata ITM D. a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/recurente de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, recurentei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia a fost răsturnată.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul individual de muncă, extras din programul Revisal, rezultă, fără putere de tăgadă, că numita S. A. M. avea de la data de 06.02.2012 încheiat contractul individual de muncă nr.6/06.02.2012, așa încât nu se poate susține că acesta a fost întocmit pro causa, în condițiile în care contractul figurează în baza de date a ITM din data de 16.02.2012.
În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca fiind fondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.2 C.p.civ. să fie admis și modificată sentința recurată, în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent ., împotriva sentinței civile nr._ din 14.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D..
Modifică sentința recurată, în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, M. G. |
Red.G.V/ 12.07.2013
jud fond.E S
Tehn M.G. 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3703/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 795/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
