Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 17/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 13360/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 64/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent F. D. L. împotriva sentinței civile nr._ din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat POLIȚIA M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.L. R. pentru recurent F. D. L. lipsind intimat POLIȚIA M. C..
Procedura incompletă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av.L. R. pentru recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând
Prin sentința civilă nr._ din 17.09.2012 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul F. D. L., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 15.05.2012 de către un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului D..
A menținut procesul verbal . nr._ întocmit la data de 15.05.2012 de către un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului D., ca fiind legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit laa data de 15.05.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționat de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina sa că la data de 15.05.2012 în jurul orelor 12:49, a condus auto auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de deplasare.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent fără obiecțiuni.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 240 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului, potrivit art. 1169 C.civil și art. 129 alin. 1 teza finală C.p.c.
Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută de agentul constatator ex propriis sensibus (pe baza constatărilor personale) este conformă cu realitatea, nefiind contrazisă de petent cu ocazia întocmirii procesului verbal.
Mai mult, petentul a recunoscut săvârșirea contravenției la momentul întocmirii procesului verbal, pe care l-a semnat fără obiecțiuni.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, petentului i s-a aplicat amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, care este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Totodată, instanța de fond a considerat că atitudinea nesinceră a petentului în instanță, de nerecunoaștere a faptei, face ca doar aplicarea sancțiunii amenzii să fie suficientă pentru corectarea comportamentului contravențional al acestuia.
Pentru motivele evidențiate mai sus, reținând că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 15.05.2012 de către un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului D. este nu numai legal, ci și temeinic, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul F. D. L. și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul F. D. L. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursul, casarea sentința recurată și trimiterea dosarului, spre rejudecare, la aceeași instanță .
In motivarea recurs arată că, personal, nu am formulat cerere de judecare în lipsă a cauzei ,apreciez că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare cat și dreptul la un proces echitabil, iar în lipsa unor minime probatorii, a pronunțat sentința recurată, motivând că nu am răsturnat prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție.
Așa cum s-a statuat in jurisprudența CEDO (cauzele A. contra României, Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei), materia contravențională se circumscrie sferei « acuzațiilor în materie penală » - la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO aspect ce rezultă, pe de o parte, din faptul că norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general, iar, pe de altă parte, din faptul că sancțiunea contravențională aplicabilă urmărește un scop preventiv și represiv. În esență, jurisprudența CEDO recunoaște contravenientului garanțiile specifice în materie penală prevăzute în ort. 6 din Convenție, printre care și prezumția de nevinovăție, urmând ca vinovăția petentului să fie probată de cel care pretinde că acesta a săvârșit o faptă contravențională.
Prin urmare, aprecieză că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materie procedurală, soluționând cauza în lipsa unei cereri de judecare în lipsă, în condițiile în care sancțiunea pe care o prevede codul de procedură civilă este suspendarea cauzei în baza ort 242 Cp.c
De asemenea, apreciază ca instanța de fond investita cu soluționarea plângerii avea obligația sa solicite, in vederea unei juste soluționări a cauzei, pe lângă actele înaintate de intimata ,următoarele acte care ar justifica o motivare corecta a spetei: planșa fotografică; (proba esențiala . cauza) - ordinul de serviciu al agentului de circulație cu stabilirea concretă a amplasamentului echipajului pentru ziua de 02.09.2009; dispoziția I.G.P.R. pentru agentul constatator, conform art. 177 din HG nr. 1391/2006; raportul de reținere al agentului constatator, conform art. 195 alin.2 din HG 1391/2006;
In ceea ce privește semnarea de către subsemnatul a PVC la momentul întocmirii acestuia, arată ca a procedat in acest fel întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoștința situația pentru care urmează sa fiu sancționat, deși legal, acesta trebuia sa procedeze la aducerea la cunoștința a presupuselor fapte. Având in vedere cele arătate anterior arat ca era necesara semnarea PVC pentru a lua la cunoștința fapta sancționată, pentru a putea contesta PVC dedus judecații cat si pentru a-mi recupera permisul de conducere.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursul, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului, spre rejudecare, la aceeași instanță.
La data de 04.12.2012 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul petent critică sentința sub aspectul stării de fapt reținute, invocând lipsa de rol a activ a instanței de fond în ceea ce privește administrarea probatoriului.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; a fost avut în vedere și faptul că petentul nu s-a prezentat în vederea propunerii de probe, precum și aspectul semnării procesului verbal de către petent, fără obiecțiuni, ceea ce a prezumat acordul său cu cele menționate în cuprinsul procesului verbal, prezumție simplă care coroborată cu cele reținute de agentul constatator, a condus la concluzia săvârșirii faptei de către petent.
S-a mai reținut că deși prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție nu înlătură dreptul contravenientului de a face dovada contrară, acesta nu a adus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției; prin plângerea introductivă petentul nu a propus probe în dovedirea celor afirmate.
Se constată că petentul, deși legal citat, nu s-a prezentat pentru a-și susține afirmațiile.
Apărarea petentului care susține că, în lipsa sa, se impunea suspendarea cauzei, nu este fondată.
Potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., „instanța va suspenda judecata, dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii”; Cu toate acestea, pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că prin întâmpinarea depusă la fila 9 din dosarul de fond, pârâtul ceruse judecarea cauzei în lipsă, astfel că în mod corect instanța a reținut spre soluționare.
Dispozițiile sunt imperative, prin urmarea aplicarea or nu este lăsată la latitudinea instanței.
Apărarea petentului, care invocă lipsa de rol activ a instanței, dar ignoră propria culpă procesuală (prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.129 C.pr.civ), nu poate conduce la desființarea sentinței.
Mai mult, potrivit art.129 alin.5 C.pr.civ, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și nu le-au administrat în condițiile legii.
În ceea ce privește aplicarea practicii CEDO, invocată de petent, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie nu împiedică petentul, care se bucură de prezumția de nevinovăție, să facă dovada contrară.
În privința mecanismului de funcționare a prezumției de nevinovăție, nici Curtea nu atribuie acestei prezumții o valență absolută. În acest sens sunt argumentele Curții în cauza Blum c. Austriei, când analizându-se compatibilitatea inversării sarcinii probei cu prezumția de nevinovăție Curtea nu a considerat nerezonabil faptul că instanța a apreciat că Inspectoratul a stabilit „la prima vedere” (prima facie) o situație de fapt nefavorabilă reclamantului, și care necesita o explicație din partea acestuia. De asemenea, în cauza Bruckner c.Austriei, analizând prezumția de neglijență prevăzută de legislația națională în cazul faptelor omisive, Comisia a arătat că revine autorităților să stabilească și să probeze elementele constitutive ale faptei astfel cum transpar din textul incriminator, iar prezumția invocată este doar o statuare legislativă a unui loc comun, respectiv când o persoană omite să îndeplinească o obligație, concluzia ce poate fi trasă în mod rezonabil este că a încălcat dispoziția în cauză, dacă nu poate proba lipsa vinovăției.
În concluzie, jurisprudența CEDO a statuat că, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Petentul a susținut că nu se face vinovat de fapta săvârșită însă, la momentul constării faptei nu a formulat obiecțiuni față de cele reținute iar cu ocazia judecării plângerii formulate nu s-a prezentat pentru a propune probe.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent F. D. L. împotriva sentinței civile nr._ din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat POLIȚIA M. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.C I/ 1.02.2013 jud fond.O M P
Tehn M.G 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 401/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6468/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
