Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1151/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1151/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 271/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1151/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurentul N. S. și pe intimatul C.N.A.D.N.R. SA - C., formulat împotriva sentinței civile nr. 4358 din 18 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus cerere de amânare întrucât nu se poate prezenta.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurent, fiind a doua cerere de amânare în acest sens., după care:
Apreciind cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea recursului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 4358 din 18 martie 2013 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul N. Ș., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-C. București, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/05.12.2011 încheiat de intimata Compania Natională de Autostrazi și Drumuri Nationale Romania SA (C.N.A.D.N.R. SA) – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., petentul N. Ș. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu amendă contravențională, reținandu-se că autovehiculul proprietatea sa a circulat la data de 7.06.2011, ora 11.32, pe DN 65 km 21+100 m, localitatea Robănești, jud. D., fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiind comunicat petentului la data de 23.12.2011, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare depus la fila 15 din dosar.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care îndeplinește cerințele prevăzute de lege, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie. Această prezumție este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești și nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Așa cum reiese din jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului (N. G. c. României, hot. din 3 april. 2012, A. c. României, Telfner c. Austriei, hot. din 20 mart. 2001, hot. din 4 oct. 2007, Salabiaku c. Franței, hot. din 7 oct. 1988), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice. Utilizarea acestora este permisă și în materie penală - cum este calificată de către Curtea EDO materia contravențională, prin raportare atât la caracterul general al normei de drept încălcate, cât și la scopul disuasiv și punitiv al sancțiunii aplicate - pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de gravitatea faptelor, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 250 lei ) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, instanța reține că actul sancționator a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică.
Din punct de vedere al semnificației, semnătura electronică este forma digitală a semnăturii olografe, in sensul ca este reflexia in spațiul virtual al acesteia. O semnătură electronică are aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografa și chiar mai mult decât atât, modul ei de utilizare recomandând-o din punctul de vedere al securității si integrității
Avantajele semnăturii electronice extinse rezultă din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnături olografe. O astfel de semnătură asigură autentificarea unică a semnatarului și integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnătura electronică încorporată în actul constatator este echivalentă cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca mijloc de probă.
Prin urmare, instanța nu poate să rețină susținerea petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționând cu nulitatea absolută actul sancționator dacă acesta nu este semnat de agentul constatator, situație care nu se regăsește in cauza de față, textul legal nefăcându-se distincție între semnătură olografă și cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001.
Astfel, disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 prevăd sancțiunea nulității absolute doar pentru neindicarea numelui, prenumelui si calității agentului constatator, a numelui si prenumelui (respectiv a denumirii si sediului, în cazul persoanei juridice) contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Din verificarea procesului-verbal de contravenție contestat, rezultă faptul că aceste mențiuni au fost respectate întocmai.
În ceea ce privește temeinicia, astfel cum s-a reținut mai sus, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care permite petentului ca prin probele pe care le administrează in fața instanței să dovedească că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.
În cauza pendinte, petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție, respectiv a achitării, la momentul controlului, a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru autovehiculul menționat in actul sancționator, astfel că instanța va reține temeinicia procesului-verbal sancționator.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Cu privire la sancțiunea aplicată pentru această faptă, instanța reține că nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, deoarece aceasta nu a demonstrat achitarea contravalorii tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale nici în prezent, iar sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 250 aplicată de agentul constatator corespunde gradului de pericol social al faptei și realizează pe deplin scopul punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunii.
Față de cele expuse, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr.2/2001, a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul N. S. solicitând admiterea recursului, anularea procesului verbal și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea recursului arată că in data de 23. XII.2011 a primit la domiciliu un proces verbal de contravenție prin care i s-a adus la cunostiinta ca a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 250 lei si obligat la plata unui tarif de utilizare a drumurilor in cuantum de 28 EURO, retinandu-se in cuprinsul actului sancționator ca ma fac vinovat de faptul ca in urma cu aproximativ 6 luni, respectiv in data de 07.06.2011,autoturismul proprietatea mea a fost depistat circulând pe raza comunei Robanesti -D., fara a deține rovinieta valabila .
In dovedirea netemeiniciei procesului verbal de contravenție este foarte greu sa-ti amintești cu exactitate activitatea dintr-o anumita zi petrecuta cu sase luni in urma pentru a combate cu eventuale probe actul sancționator .
A invederat instanței de judecata ca, CNADR SA - C. București, este un adevărat vânător de greșeli care, lasa timp de 6 luni de zile omul sa greșească, fiind situații in care au incheiat multiple procese de contravenție in interval de 2-3 zile la același deținător de autovehicol.
Am invocat motive de nelegalitate, arătând ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din O.G. NR.2 / 2001, astfel:
Conform prevederilor art 17 din OG2/2001," Lipsa mențiunilor
privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului -verbal.
Nulitatea se constata si din oficiu . „
Ori, procesul verbal de contravenție contestat nu este semnat olograf de către agentul constatator ceea ce echivalează cu lipsa semnăturii agentului constatator, fapt ce atrage nulitatea absoluta a actului sancționator .
Precizarea ca, documentul a fost generat si semnat electronic nu suplinește lipsa semnăturii agentului constatator intrucat, asa cum este definita in Legea nr. 455/2001, semnătura electronica reprezintă ," date in forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare „.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost redactat pe o coala „A 4" si nu poarta semnătura agentului constatator, motiv pentru care am solicit sa se constatate nulitatea absoluta a actului dresat.
Instanța de fond a inlaturat criticile mele si a respins plângerea formulata, mai mult in mod greșit a apreciat ca sancțiunea aplicata corespunde gradului de pericol social al faptei si nu se impune inlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment „ deoarece nu am făcut dovada ca in prezent am achitat contravaloarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, cu alte cuvinte instanța si-a format convingerea ca circul si in prezent fara a deține rovinieta valabila .
Solicită sa analizeze cauza sub toate aspectele, ca fapta săvârșita nu reprezintă un pericol social deosebit si in consecința solicită admiterea recursului si anularea procesului verbal ca nelegal.
In subsidiar solicit înlocuirea amenzii cu „avertisment „
In dovedire solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
In drept, invocă dispozițiile art. 299 si urm . C Pr. Civ si OG2/2001.
La data de 16.09.2013 intimatul C.N.A.D.N.R. SA – C. București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință să rețină soluția instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică starea de fapt reținută de instanța de fond.
Critica este neîntemeiată.
Se constată că prin procesul verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 din OG 15/2002, reținându-se că a circulat la data de 7.06.2011 fără a deține rovinietă valabilă, sancțiunea fiind aplicată in data de 05.12.2011.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16 cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, instanța reține că actul constatator cuprinde mențiunile referitoare la locul, data unde a fost încheiat, datele agentului constatator, datele contravenientului, descrierea faptei contravenționale precum și a actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 445/2001, instanța reține că, actul constatator și sancționator, comunicat petentului a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică.
Din punct de vedere al semnificației, semnătura electronică este forma digitală a semnăturii olografe, în sensul că este reflexia în spațiul virtual al acesteia. O semnătura electronica are aceleași funcționalități si aplicabilități ca si semnătura olografa si chiar mai mult decât atât, modul ei de utilizare recomandând-o din punctul de vedere al securității și integrității. În plus, dacă în cazul semnăturii olografe exista suspiciuni in cazul recunoașterii identității semnatarului, aceste suspiciuni sunt practic eliminate in cazul semnăturii electronice, făcând astfel ca non-repudierea sa fie asigurata .
Avantajele semnăturii electronice extinse rezultă din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnături olografe. O astfel de semnătura este greu de contestat în instanță, asigurând autentificarea unică a semnatarului și integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnătura electronică încorporată în actul constatator este echivalentă cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca probă.
Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a reținut susținerile petentului în sensul că legea spune că documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografă, iar semnătura electronică ar fi valabilă doar pentru actele în format electronic, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută actul sancționator dacă acesta nu este semnat de agentul constatator, nefăcându-se distincție între semnătură olografă și cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001.
De asemenea, instanța reține netemeinicia susținerilor petentului referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, invocând teza parțială a art. 4 pct. 2, privind înțelesul înscrisului în formă electronică. Astfel, analizând textul de lege invocat de către petent în integralitate și coroborat cu pct .1,3 al art. 4, precum și art. 5,6 și 7 din același act normativ instanța constată că înscrisului în formă electronică este cel creat, prelucrat în formă electronică care poate fi trimis, stocat, primit în forma electronică, însă comunicarea poate fi efectuată atât în program electronic sau alt procedeu similar, cât și pe un suport de hârtie în modalitățile prevăzute de lege, precum cele reglementate de codul de procedură civilă.
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 7 din legea nr. 455/2001 conform cărora, „ În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Or, în cauza de față, astfel cum s-a reținut mai sus actul constatator și sancționator, care s-a comunicat petentului a fost generat automat prin sistem informatic de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică încorporată, ceea ce echivalează cu procesul de autentificare a acestui document creat electronic printr-un certificat digital calificat, depus de intimată ( aflat la fila 7 din dosar) .
În aceste condiții, față de cele de mai sus, Tribunalul reține că a procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16 cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa.
Din interpretarea art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul - verbal beneficiază de prezumție relativă de temeinicie, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat pentru a constata și aplica sancțiuni, iar pe de altă parte, petentul are posibilitatea să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la acest aspect în conformitate cu dispoz. art. 1169 c.civ (potrivit cărora, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească).
În cauză, petentul nu a făcut dovada efectuării plății tarifelor, care asigură dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, anterior controlului, fapta respectivă potrivit art. art. 8 din OG 15/2002 constituind contravenție.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul N. S. împotriva sentinței civile nr. 4358 din 18 martie 2013 Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA – C. București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, C. A. |
Red.CEI
Tehn.C.A.
15 Noiembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4666/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8997/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
