Conflict de competenţă. Sentința nr. 8936/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8936/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 15858/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8936/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier A. C. C. L.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . C. SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SRL și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M., pentru pârât,lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, pune în discuție competența materială a instanței, de soluționare a prezentei cauze, în raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ și art.17 C.pr.civ..
Apărătorul pârâtului apreciază că este competență instanța de față, să soluționeze cauza.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față dedusă judecății, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâta . C. SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 30.09.2013, constatând că acțiunea principală este în stare de judecare, iar cererea reconvențională întârzie soluționarea acesteia.
Cererea reconvențională formulată de pârâta . C. SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL a fost înregistrată la data de 13.09.2013 sub nr._/215/2013.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii tuturor lucrărilor de amenajare, modernizare și îmbunătățire a spațiilor competiționale și de antrenament din cadrul stadionului I. Oblemenco.
Reclamanta a menționat că a realizat numeroase îmbunătățiri și modernizări, respectiv: refacerea în totalitate a spațiilor competiționale, gazon, zona de joc, zona de antrenament, modernizarea și dotarea cu echipamente moderne a vestiarelor, tribunei oficiale, spațiilor anexe din incinta stadionului I. Oblemenco.
Reclamanta a estimat valoarea acestor lucrări la 1.000.000 Euro.
Reclamanta a solicitat instituirea unui drept de retenție până la plata integrală de către M. C. a contravalorii acestor lucrări.
S-au atașat la dosarul cauzei, de către instanță, întâmpinarea și cererea reconvențională, contractul de concesiune nr. 230/2002, actul adițional nr. 2/2007 la contractul de concesiune nr. 230/2002, act adițional nr. 1/2005 la contractul de concesiune nr. 230/2002, Hotărârea nr. 25, Hotărârea nr. 400, Hotărârea nr. 152, Hotărârea nr. 449, Hotărârea nr. 428, încheierea de ședință din data de 27.07.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2007, adresa nr. 117 112/10.08.2011, adresa nr. 3538/12.01.2010, proces verbal de predare primire nr. 230/01.08.2002, act adițional nr. 3/2009, act adițional nr. 4/2009, extras Monitorul Oficial, dresa nr._/16.06.2009, cerere de suspendare formulată de reclamantă, ,răspuns la interogatoriu, interogatoriu formulat de reclamantă, răspunsul la interogatoriu formulat de reclamantă, cereri de înlocuire a experților, precizare formulată de reclamantă, adresa nr._/24.03.2008, adresa nr._/25.03.2008, protocol nr._/19.05.2009, extras Gazeta de Sud.
În ședința publică din data de 30.09.2013 instanța a dispus, în raport de obiectivele propuse de reclamantă și încuviințate de instanță și având în vedere cele sesizate de experții numiți, a dispus în cauză ca expertiza solicitată de reclamantă să fie efectuată de 2 experți tehnici, în specialitatea construcții civile, de un expert contabil și de un expert tehnici în specialitatea instalații, fixând un onorariu provizoriu de expert în cuantum de 1000 lei pentru fiecare expert, urmând a se achita un onorariu provizoriu total de 4000 lei.
La data de 21.10.2013 reclamanta . C. SA prin administrator special A. M. a depus la dosarul cauzei note scris prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în raport de faptul că legiuitorul a instituit o normă de competență materială pentru soluționarea litigiilor având ca obiect executarea contractului administrativ și anume a prevăzut că astfel de litigii se soluționează de către instanța de contencios administrativ din cadrul Tribunalului .
Reclamanta a arătat că din anul 1967 și până în prezent, sub diverse forme de folosință stadionul de fotbal din Complexul sportiv "I. Oblemenco" fost "Central" a fost în folosința reclamantei.
Reclamanta a menționat că deține un drept de retenție asupra imobilului Complexul sportiv "I. Oblemenco" din C., .. 34, ce face parte din domeniul public al Municipiului C..
Prin protocolul nr._/19.05.2009 sunt recunoscute investițiile făcute de reclamantă, iar pârâta se angaja să sprijine financiar reclamanta cu suma de 3.000.000 Euro, cu titlu de compensare pentru investițiile făcute în Complexul sportiv "I. Oblemenco".
Reclamanta arătă că la data de 19.05.2009 a încheiat cu pârâta contractul de asociere nr._, iar pârâta a plătit reclamantei o primă tranșă de 500.000 euro.
La data de 21.10.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a arătat că este nul capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție, întrucât reclamantul nu a indicat obiectul cererii în conformitate cu exigențele art. 112 pct 3 C.pr.civ.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. C. Prin Primar, având în vedere că între părți nu a existat încheiat nici un fel de contract, reclamanta a încheiat contract cu Consiliul Local al Municipiului C..
Pârâta a învederat că prin acțiunea reclamantei nu se precizează spațiile imobile asupra cărora a efectuat lucrările de modernizare, întrucât în cuprinsul stadionului "I. Oblemenco" există spații situate exclusiv în domeniul public local municipal, dar și spații proprietate exclusivă a Statului Român prin Ministerul Tineretului și Sportului, precum și proprietăți private restituite prin hotărâri judecătorești.
Pârâta a arătat că cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de amenajare, modernizare și îmbunătățire a spațiilor din cadrul stadionului "I. Oblemenco" este inadmisibilă, întrucât contractul de concesiune nr. 230/2002 în speță art. 20 lin. 3 interzice clar concesionarului efectuarea de lucrări de investiții.
Prin actul adițional nr. 2/22.03.2007 la contractul de concesionare nr. 230/2002 se modifică integral alin. 3 al art. 10, în sensul că se pot efectua de concesionar lucrări de modernizare, dar cu aprobarea prealabilă a concedentului. Cheltuielile privind aceste lucrări vor fi suportate integral de concesionar, nu vor fi recuperate de la concedent și nu vor modifica obligația de plată a redevenței anuale conform contractului.
Pârâta a arătat că prin cererea de chemare în judecată se solicită și instituirea dreptului de retenție, capăt de cerere inadmisibil, având în vedere că dreptul de retenție nu se instituie asupra bunurilor proprietate publică.
Pârâta a invocat excepția lipsei unui interes legitim al reclamantei, întrucât folosul urmărit de reclamantă este interzis explicit de lege și contract.
Prin s.c. nr._/04.11.2013, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței materiale a instanței,și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 26.11.2013, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale, Tribunalul reține că prin cererea, formulată pe care reconvențională în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C., pârâta reclamantă a solicitat obligarea reclamantului M. C., prin primar, la plata sumei de_ euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la stadionul Oblemenco.
Cererea nu a fost întemeiată în drept și nici nu a fost precizat acest aspect ulterior.
După acordarea mai multor termene, care s-au succedat pe parcursul mai multor ani, și după efectuarea probelor, prin încheierea de ședință din 9 septembrie 2013, Judecătoria a dispus disjungerea cererii reconvenționale, constatând că cererea principală era în stare de judecată, iar cererea reconvențională întârzia soluționarea cererii principale.
După disjungere, s-a format un nou dosar, înregistrat cu nr._/215/2013, având ca obiect cererea reconvențională formulată la 16 mai 2011.
Prin sentința nr._/4.11.2013, Judecătoria a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., secția de contencios administrativ, reținând, pe de o parte, că pretențiile sunt derivate din contracte încheiate cu Primăria C., pe de altă parte, cuantumul pretențiilor solicitate.
În raport de conținutul cererii reconvenționale și dispozițiile de drept material dar și procesual, Tribunalul apreciază că competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei C., învestită inițial cu soluționarea cauzei.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Pentru a fi admisibilă o acțiune în contencios administrativ, nu este suficientă condiția ca pârâții chemați în judecată să fie autorități publice, noțiune definită de art. 2 alin. 1 litera b) din Legea 554/2004, ci este și necesar să se conteste un act administrativ sau să fie invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori să se solicite constatarea nesoluționării în termenul legal a unei cereri.
În speță, condiția nu este îndeplinită.
Astfel, obiectul acțiunii este o cerere în pretenții, deci care are un obiect pur patrimonial și care, nefiind precedată de vreo acțiune în contencios administrativ pentru anularea vreunui act administrativ sau constatarea refuzului nejustificat al pârâților de soluționare a unei cereri în termenul legal, este de competența instanței de drept comun, neatrăgând competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
De asemenea, din conținutul cererii formulate la 16 mai 2011, care nici măcar cuprinde temeiul de drept, nu reiese că s-ar invoca existența unor contracte administrative; dimpotrivă, motivarea în fapt reține că "stadionul a fost folosit timp de 40 de ani neîntrerupt de către reclamanta care a efectuat numeroase îmbunătățiri și modernizări"; la Protocolul menționat în cererea depusă se face referire doar în scop probator, reclamanta precizând că recunoașterea efectuării acestor lucrări s-a făcut prin acest Protocol dar și prin alte acte care nu au fost indicate.
Așadar, nici măcar nu se invocă faptul că pretențiile ar decurge din executarea vreunui contract administrativ, aspect față de care prezenta acțiune, care are un obiect pur patrimonial, este de competența instanței de drept comun.
În privința gradului acestei instanțe, normele de drept procesual pledează în favoarea judecătoriei;
Astfel, cererea a fost depusă la 16 mai 2011, ca cerere reconvențională în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C., fiind deci aplicabile normele de drept procesual stabilite prin Codul de procedură din 1865;
Conform art.17, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Așadar, prezenta cerere, formulată pe cale incidentală în cadrul unui dosar, este de competența instanței învestite cu soluționarea cererii principale, adică a Judecătoriei C., în temeiul art.17 C.pr.civ, care reglementează prorogarea de competență.
Art.17 așezat sub titlul III Dispoziții speciale, derogă de la dispozițiile generale înscrise la art.1-4 C.pr.civ.
Competența materială de soluționare a cererii reconvenționale este atrasă de cererea principală și în cazul disjungerii, caz în care instanța legal învestită inițial rămâne competentă să judece cererea disjunsă.
Mai mult, necompetența materială și teritorială exclusivă poate fi invocată de părți sau de judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului (art.159 ind.1), ceea ce nu este cazul în speță.
Toate argumente prezentate anterior concluzionează în sensul competenței Judecătoriei în soluționarea prezentei cereri în pretenții, motiv pentru care urmează a fi admisă excepția și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., ca instanță învestită inițial cu soluționarea cauzei.
Urmare a declinării, se constată intervenit conflict negativ de competență, față de dispozițiile art.20 C.pr.civ, "Există conflict de competență: (2). când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină"
Iar art.21 impune: "Instanța, înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență, va suspenda din oficiu orice altă procedură și va înainta dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului".
Ca atare, sub incidența acestor dispoziții legale, instanța constată intervenit conflict negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 cod proc. civ., astfel că va suspenda din oficiu orice procedură și va înainta dosarul Curții de Apel C., pentru pronunțarea regulatorului de competență, în acord cu dispozițiile art. 22 cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Constată intervenit conflictul negativ de competență.
Suspendă cauza și înaintează dosarul Curții de Apel C. pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, A. C. C. L. |
Red. CI/tehn. ACL
2 ex./13.12.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 1923/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 623/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
