Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 6756/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6756/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 6616/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6756/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. C. S.R.L. și pe pârât G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI, pârât G. F. D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic Leulescu M. pentru pârâtele G. F. D. și G. F. - Comisariatul General București, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale față de valoarea debitului stabilit ca taxă și impozit cât și excepția inadmisibilității invocată de pârâta G. F. – Secția D.
Consilier juridic Leulescu M. pentru pârâtele G. F. D. și G. F. - Comisariatul General, lasă la aprecierea instanței. Depune la dosar înscrisuri și practică judiciară. Solicită admiterea excepției inadmisibilității susținând că procesul verbal nu este un act administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
CURTEA
Asupra cauzei de față ;
Prin încheierea de la 14 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011, s-a încuviințat cererea formulată de recurenta contestatoare ., s-a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel C. cu excepția de nelegalitate și s-a suspendat judecarea cauzei în baza art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004.
A fost înaintată la Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal cererea prin care s-a invocat excepția de nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 04.02.2013.
Prin cererea formulată la data de 10.12.2012, . reprezentată prin D. A. - Director General, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate și a solicitat sesizarea instanței de contencios administrativ în vederea anulării Procesului Verbal nr. 2957/DJ/04.10.2011 ce a stat la baza emiterii Referatului justificativ și Deciziei de măsuri asiguratorii ce fac obiectul cauzei cu nr._/215/2011 și suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a acestei excepții.
În motivarea cererii, a arătat că procesul verbal nr. 2957/DJ/04.10.2011 este actul administrativ individual ce stă la baza emiterii celor două acte ce fac obiectul cauzei, respectiv Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ / 04.10.2011 și Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr._ / 04.10.2011, ambele acte emise de Secția județeană D. a Gărzii Financiare.
A menționat că, văzând cele cuprinse în capitolul III al procesului verbal nr. 2957/DJ/04.10.2011 și având în vedere prevederile art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 instanța competentă material este Curtea de Apel C..
I. În ceea ce privește nerespectarea prevederilor legale cu ocazia efectuării controlului și întocmirii Procesului Verbal nr. 2957/DJ/2011:
1. Procesul verbal atacat pe calea excepției de nelegalitate, este întocmit și semnat de către un comisar al secției județene a Gărzii Financiare, respectiv comisarul N. D. A., ce nu a participat efectiv la efectuarea controlului, fiind încălcate prevederile art. 6 alin. 5 din H.G. 533/2007 republicată.
Astfel, potrivit articolului invocat „la orice acțiune de control participă doi comisari”, ori în cazul de față, comisarul N. D. A. a întocmit și semnat procesul verbal fără să fi participat la control, acesta fiind efectuat de către o echipă de comisari formată inițial din Gaulea Gigel și Ciuta G. și ulterior din comisarii Gaulea Gigel și C. C. I..
Contrar realității de fapt, în preambulul procesului verbal atacat, comisarul N. D. A. susține că a efectuat împreună cu Gaulea Gigel un control la ..
În fapt, controlul s-a desfășurat astfel:
La data de 27.05.2011, a fost contactat telefonic de către cms L. M. și s-a prezentat la sediul secției județene D. a Gărzii Financiare în data de 30.05.2011, înainte de prima invitație nr._ / 09.06.2011 primită de asociatul său Ciltea I. M. în data de 15.06.2011 (deci primită chiar în ziua în care fusese convocat) și nu i-a găsit pe cms Gaulea Gigel și Ciuta G. - comisarii desemnați pentru efectuarea controlului, aceștia fiind plecați la Vama Calafat.
Cms. L. M. l-a contactat telefonic pe cms Gaulea Gigel și în urma discuției telefonice, a convenit cu acesta din urmă să fie contactat ulterior și să stabilească ziua în care să se prezinte la sediul secției D. a Gărzii Financiare pentru a i se aduce la cunoștință obiectivele controlului și documentele solicitate.
A fost contactat în jurul datei de 15.06.2011 de către cms Gaulea Gigel și a convenit cu acesta să se prezinte la secția județeană D. a Gărzii Financiare în data de 20.06.2011, lucru pe care l-a și făcut. Din nou nu i-a găsit pe cei doi comisari Gaulea și Ciuta și contactându-l telefonic pe cms Gaulea, s-a scuzat și l-a informat că este din nou delegat la Vamă. Ulterior datei de 20.06.2011, i-a căutat fără succes de încă 3 ori pe cei doi comisari Gaulea și Ciuta, dar discutând de fiecare dată cu ocazia prezentării la sediul secției D. a Gărzii Financiare cu: cms. L., G., Vanusca, B., L., T. și C.-șef de divizie.
După susținerea examenelor organizate de către A. București și după reorganizarea secției județene D. a Gărzii Financiare, a fost contactat din nou telefonic de către cms. Gaulea Gigel și a convenit cu acesta să se prezinte în data de 21.07.2011 la sediul instituției, lucru pe care l-a și făcut. Cu această ocazie s-a întocmit și a semnat de primire invitația nr._ / 21.07.2011, stabilind care sunt documentele ce urmează să le pună la dispoziția controlului.
În data de 25.07.2011 s-a prezentat la sediul G.F. D. cu documentele solicitate, în original și copie xerox certificată, mai puțin cele legate de transportul mărfurilor (foi de parcurs și diagrame), lipsa acestora fiind motivată de faptul că, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu ., transportul a fost în sarcina exclusivă a furnizorului.
Cms. Gaulea Gigel a preluat toate documentele puse la dispoziție, în copie xerox certificată, și a motivat neîntocmirea unui proces verbal de predare/primire a acestora de faptul că trebuie să rezolve unele probleme organizatorice generate de reorganizarea secției județene D. a Gărzii Financiare și, neavând timp pentru întocmirea unui proces verbal. A acceptat acest lucru, bazându-se pe buna-credință și corectitudinea acestuia, convenind să fie contactat, în cazul în care exista nelămuriri cu privire la documentele predate.
Ulterior, fiind contactat telefonic de către cms Gaulea Gigei si, aflând de lipsa unor documente justificative pe care le pusese la dispoziția acestuia în data de 25.07.2011, a solicitat lămuriri cu privire la „dispariția” lor, neprimind însă vreun răspuns. Urmare invitației nr._ / 25.08.2011, întocmită de cms Gaulea Gigel și C. C. llian, s-a prezentat în data de 01.09.2011 la sediul secției județene D. a Gărzii Financiare pentru a definitiva controlul și din nou nu l-a găsit pe cms. Gaulea Gigli, aflând cu această ocazie că din nou este delegat la Vamă. Nu a reușit să-l contacteze nici telefonic, apelul fiind respins cu motivarea „persoana apelată nu se afla în aria de acoperire”.
În raport de aceste considerente expuse, îndeplinind toate obligațiile ce-i reveneau în calitatea sa de administrator al ., colaborând cu organele de control pentru lămurirea tranzacțiilor comerciale dintre .șsi SC A. C. SRL, a considerat că a fost de bună credință, a depus toate diligențele, nu a intenționat niciun moment să se sustragă verificărilor și, pe cale de consecință, a apreciat cele expuse în capitolul I al procesului verbal nr. 2957 / DJ / 04.10.2011 ca fiind neconforme cu realitatea de fapt.
2. La întocmirea procesului verbal, comisarii secției județene D. a Gărzii Financiare au încălcat prevederile art. 7 alin. (3) lit. b pct. 7 ale Ordinului A. nr. 1468/2010 - privind Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii Financiare si anume:
Potrivit acestei reglementari „divizia control operativ inopinat solicită date, informații și documente referitoare la aspectele care fac obiectul activității de control și/sau de verificare, inclusiv de la persoanele fizice și juridice aflate în legătură cu persoana verificată”, ori în prezenta cauză dispoziția legală a fost pur și simplu ignorată de către comisarii ce au efectuat controlul, acesta desfășurându-se „în birou” la sediul secției județene D. a Gărzii Financiare, realitatea tranzacțiilor comerciale dintre . și . fiind „stabilită” doar pe presupunerile și interpretările „profesioniste” ale organului de control care l-a întocmit.
Potrivit art. 25 alin. (2) din Ordinul 1468/2010, raportat la art. 7 alin. (6) pct. 21, comisarii din diviziile secțiilor județene aveau obligația, pe care nu au îndeplinit-o de altfel, de a „solicita instituțiilor financiar-bancare, de asigurări și reasigurări, în condițiile legii, date sau, după caz, documente, în scopul instrumentării și fundamentării constatărilor cu privire la săvârșirea unor fapte ce contravin legislației în vigoare”, iar potrivit art. 7 alin. (6) pct. 18, teza a 2-a: „actele de control vor fi întocmite cu respectarea normelor de lucru, a metodologiei și a procedurilor de control elaborate de Comisariatul General”, dispoziții imperative pe care le-au ignorat complet.
În prezenta cauză, analizând procesul verbal atacat, rezultă următoarele
- comisarii secției județene D. a Gărzii Financiare, nu au efectuat niciun fel de controale încrucișate la furnizorii/clienții . pentru a stabili realitatea tranzacțiilor comerciale înscrise în documentele justificative; comisarii secției județene D. a Gărzii Financiare au refuzat întocmirea unui proces verbal de ridicare/restituire de înscrisuri, încălcând astfel prevederile pct. 15 din Anexa nr. 3 la H.G. 1324/2009 - Procedura de întocmire a procesului-verbal pentru constatarea unor împrejurări privind fapte penale din domeniul financiar-fiscal;
- și-au „fundamentat” concluziile „interpretând” de o manieră personală realitatea de fapt, privind relația comercială ce rezultă din cuprinsul documentelor justificative și financiar-contabile prezentate pentru control;
- potrivit „logicii” comisarilor Gărzii Financiare și fără să indice potrivit cărei prevederi legale rezultă o asemenea „logică”, o societate comercială din județul T. (de ex.) nu poate să desfășoare activități de comerț pe teritoriul altui județ din România (D. de ex.), decât în situația în care are deschis un punct de lucru în acel județ și numai dacă transportă mărfurile din județul în care se află sediul sau către cumpărătorul din județul D..
- actele normative indicate la Capitulul II ca fiind încălcate de către ., au fost respectate de către societate, acest lucru rezultând potrivit documentelor justificative și financiar-contabile puse la dispoziția controlului;
- nu au solicitat niciun fel de informații de la persoanele fizice sau juridice ce au avut legătura cu tranzacțiile comerciale dintre cele două societăți, . și .;
- nu au solicitat niciun fel de informații de la Raiffeisen Bank, instituția bancară prin care s-au derulat toate plățile efectuate de . pentru facturile de aprovizionare a mărfurilor de la .;
- au ignorat complet faptul că, la data derulării tranzacțiilor comerciale, anul 2010, . era persoană juridică impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, avea cod valid de TVA, nu se afla înscrisă în registrul contribuabililor inactivi, nu se afla în stare de insolvență sau faliment și a derulat în aceeași perioadă relații comerciale cu mai multe societăți comerciale din țară, din care a amintit: . - București și .-București;
- Sumele „calculate” la Capitolul III - Prejudiciul evaluat - sunt nereale și determinate fără a fi respectate prevederile pct. 17 și 18 ale Anexei nr. 3 din H.G. 1324/2009, respectiv fără a evidenția modalitatea de calcul a prejudiciului, metodele și indicatorii care au stat la baza estimării acestuia, inclusiv formulele de calcul utilizate.
Astfel:
- Suma de 340.949 lei - „impozit pe profit calculat suplimentar” a fost „stabilita”, de către comisarii Gărzii Financiare, „ca urmare a includerii la capitolul cheltuieli deductibile, odată cu descărcarea gestiunii de marfă, a contravalorii mărfurilor „aprovizionate” de la . și vândute mai departe la beneficiarii săi în sumă de 2.130.981,2 lei”, contrar dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea 571/2003 care stabilește baza impozabilă aferentă profitului impozabil ca fiind diferența dintre veniturile obținute și cheltuielile efectuate în vederea obținerii acestor venituri.
- Suma de 497.111 lei - „TVA dedus ilegal” - a fost „stabilita” ca fiind „aferentă „achizițiilor fictive” înregistrate în contabilitate”, comisarii Gărzii Financiare ignorând total nejustificat faptul că, absolut toate facturile de aprovizionare de la . cuprind toate elementele prevăzute de art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, fiind astfel îndeplinite condițiile de deducere prevăzute de art. 145 și art. 146 alin. (1) lit. a din același act normativ, taxa deductibilă fiind dedusă de către . potrivit art. 147^1 din Codul fiscal prin deconturile de taxă întocmite potrivit art. 156^2 din Codul Fiscal și depuse de asemenea la organul fiscal competent;
- Suma de 266.952 lei - care în accepțiunea comisarilor Gărzii Financiare reprezintă „TVA care nu a fost declarat și virat bugetului de stat” este de fapt suma taxei colectate din Decontul 300 - TVA aferent lunii august 2010
Faptul că relația comercială dintre . și . a fost una reală și efectivă, în totală contradicție cu cele susținute de către comisarii secției județene D. a Gărzii Financiare în cuprinsul procesului verbal nr. 2957/DJ/04.10.2011 cu privire la „Activitatea relației comerciale dintre cele două societăți”, rezultă și din adresa nr._/DJ/18.11.2011 trimisă de Secția D. a Gărzii Financiare către D.G.F.P. D. - Activitatea de inspecție fiscală, conform căreia, la pag.4: „Concluzia că aprovizionările efectuate în perioada iunie-septembrie 2010 de la . din T., sunt fictive, a avut la bază și comunicările transmise de către secția T. a Gărzii Financiare, cu privire la comportamentul societății din T., aceasta neprezentându-se la verificări, nu desfășoară activitate la sediul din Timișoara, nu are alte puncte de lucru declarate. Totodată, pe 15.11.2011 secția teritoriala T. a Gărzii Financiare ne-a comunicat prin adresa nr._/TM/15.11.2011, că s-au efectuat verificări încrucișate pe teritoriul României privind relațiile comerciale ale . cu mai multe societăți comerciale din județe diferite și că pentru nici una dintre aceste relații . nu a declarat livrări pentru perioada iulie 2010- decembrie 2010 și implicit impozitul pe profit si TVA-ul aferent, dar și faptul că s-a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișoara, sesizarea penală nr._/TM/07.11.2011, cu privire la încălcarea prevederilor art. 9 lit. b din Legea 241/2005, dar și cele ale literei f) din același articol al Legii 241/2005, societatea din T. sustrăgându-se de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin nedeclararea, declararea fictivă ori inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale acesteia.”
Astfel, potrivit acestor paragrafe, rezultă că societatea . a derulat relații comerciale cu mai multe societăți din județe diferite, deci nu poate fi considerată o „societate de tip fantomă”, iar administratorul . sustrăgându-se verificărilor, nedeclarând veniturile ori impozitele datorate bugetului de stat și fiind cercetat pentru evaziune fiscală, „per a contrario” nu se poate spune despre tranzacțiile comerciale derulate de . că ar fi fictive. Faptul că administratorul . nu a declarat operațiunile comerciale derulate cu . ori veniturile realizate din aceste operațiuni comerciale este culpa exclusivă a acestuia.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție la data de 21.06.2012 în cauzele reunite C-80/11 și C-140/11 cu privire la „Fiscalitate - TVA - A șasea directivă - Directiva 2006/112/CE - D. de deducere - Condiții de exercitare - Articolul 273 - Măsuri naționale pentru lupta împotriva fraudei - Practică a autorităților fiscale naționale - Refuzul dreptului de deducere în cazul unui comportament nelegal al emitentului facturii aferente bunurilor sau serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept - Sarcina probei - Obligația persoanei impozabile de a se asigura cu privire la comportamentul legal al emitentului acestei facturi și de a-l dovedi”:
„Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului menționat.”
În susținerea cererii, a menționat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri pe care le va depune până la primul termen de judecată ce va fi fixat de către instanța de contencios administrativ
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea 554/2004.
Pârâta G. F. – Secția D. a depus la dosar întâmpinare la data de 06.03.2013, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
Pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, susținând că procesul verbal nu este un act administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
În ședința publică de azi, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, excepție de procedură asupra căreia se va pronunța cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ., întrucât pentru ca instanța să se poată pronunța asupra cererii și apărărilor invocate, trebuie să fie instanță competentă.
Prin Sentința nr. 113 din 08 martie 2013, Curtea a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect excepție de nelegalitate, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele G. F. - SECȚIA D. și G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI, în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a se pronunța astfel curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării cererii, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios-administrativ competentă și suspendă cauza”.
Excepția de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act administrativ.
Excepția de nelegalitate nu are ca efect anularea actului, ci înlăturarea din cauză a actului a cărui nelegalitate a fost constatată. Admiterea excepției de nelegalitate nu afectează validitatea actului, ci actul declarat nelegal devine inopozabil părții împotriva căreia a fost invocat, rămânând inoperant în cadrul litigiului respectiv.
Curtea menționează că nu se poate pronunța asupra inadmisibilității cererii și asupra naturii actului contestat în raport de prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, prioritară fiind soluționarea excepției necompetenței materiale.
În speță, Curtea a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a Procesului Verbal nr. 2957/DJ/04.10.2011 încheiat în C. la data de 04.10.2011 de către G. F. - Secția Județeană D., ca urmare a controlului efectuat de către G. F., Secția Județeană D..
Măsurile dispuse în timpul controlului au fost menționate în Capitolul IV din actul contestat pe calea excepției de nelegalitate, respectiv transmiterea procesului verbal cu adresa nr._/DJ/04.10.2011 către D.G.F.P. D. - Activitatea de Inspecție Fiscală în vederea stabilirii obligațiilor fiscale în întregime datorate bugetului de stat, iar prin adresa nr._/DJ/04.10.2011 a fost înaintat la D.G.F.P. D. Referatul justificativ și Decizia pentru instituirea măsurilor asiguratorii.
Prin procesul verbal s-au dispus anumite măsuri în timpul controlului, respectiv cele menționate la Capitolul IV și nu s-a stabilit în sarcina reclamantei plata vreunei sume de bani, chiar dacă în Capitolul III s-a menționat o valoare a prejudiciului ca fiind de 1.105.012 lei.
Potrivit art. 11 alin. 3 din H.G. nr. 1324/2009 „(3) Procesele-verbale prevăzute la art. 9 alin. 4 și 5 pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicațiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligații accesorii acestora, și nu constituie titluri de creanță fiscală”.
Conform Capitolului III al procesului verbal contestat, prejudiciul fiscal a fost evaluat, nefiind stabilită în sarcina societății o obligație de plată până la emiterea de către organul fiscal, D.G.F.P. D., a deciziei de impunere fiscală. Documentele în baza cărora a fost evaluat prejudiciu fiscal au fost înaintate D.G.F.P. D. în vederea stabilirii obligației fiscale în întregime datorată bugetului de stat.
Esențial în soluționarea excepției necompetenței materiale este faptul că prin actul contestat pe calea excepției de nelegalitate nu s-a stabilit în sarcina reclamantei plata vreunei sume de bani.
De asemenea, din dispozițiile art. 11 alin. 3 din H.G. nr. 1324/2009 rezultă că, în speță, nu este aplicabil criteriul valoric în determinarea instanței competente în sensul dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. d C.proc.civ., tribunalul judecă în primă instanță procese și cereri în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Legea stabilește o plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ în favoarea tribunalului, situațiile în care curțile de apel dobândesc o astfel de competență fiind arătate la art. 3 pct. 1 C.proc.civ., potrivit cu care „Curțile de apel judecă: în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării cererii, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor în contencios administrativ: 1. criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice (sau criteriul rangului autorității emitente) și 2. criteriul valoric.
Competența materială se stabilește în raport cu rangul local și județean sau central al autorității emitente, litigiul urmând a fi soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale sau județene, respectiv instanței de contencios administrativ a Curții de Apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.
Cum obiectul acțiunii de față nu privește un act al unei autorități sau instituții publice centrale și nici nu este prevăzută în cauză o competență expresă a curții de apel, Curtea constată că, în speță, competența judecării cauzei revine tribunalului, ca instanță de fond în contencios administrativ și cum reclamanta a uzat de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, competența aparține Tribunalului D..
Pentru determinarea competenței materiale, Curtea apreciază că nu au relevanță prevederile art. III alin. 3 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009, întrucât acestea se referă la transmisiunea calității procesuale.
Astfel, potrivit prevederilor art. III alin. 3 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009, „(3) Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale secțiilor județene și ale Secției Municipiului București ale Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
În speță, emitentul actului contestat pe calea excepției de nelegalitate este o autoritate publică de nivel județean, G. F. - Secția Județeană D., în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004. În materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică
Cum actul contestat pe calea excepției de nelegalitate a fost emis de o autoritate publică județeană, cum prin actul contestat nu s-a stabilit în sarcina reclamantei plata vreunei sume de bani către buget și cum în speță nu este aplicabil criteriul valoric în determinarea instanței competente, Curtea, față de prevederile art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, apreciază competența materială de soluționare a cauzei, în fond, ca fiind a tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantei, Tribunalul D. - Secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. 3 din aceeași lege.
La termenul din 31 mai 2013, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale față de valoarea debitului stabilit ca taxă și impozit.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., tribunalul constată următoarele:
Prin Procesul-verbal nr 2957/DJ/04.10.2011, a cărui nelegalitate o invocă reclamanta, a fost evaluat prejudiciul creat de reclamantă la suma totală de 1.105.012 lei, obligații fiscale datorate statului, compus din impozit pe profit în sumă d 340.949 lei, TVA dedus ilegal în sumă de 497.111 lei și 266.952 lei, TVA care nu a fost declarat și virat bugetului de stat.
Această valoare a prejudiciului, evaluată de G. F. – Secția Județeană D., este mai mare decât valoarea prevăzută de art 10 din Legea 554/2004, în forma în vigoare la data investirii Curții de Apel, 500.000 lei, cât și în forma în vigoare în prezent, așa cum a fost modificat art 10 alin 1 din Legea 554/2004, respectiv 1.000.000 lei.
Analizând art 10 alin 1 din Legea 554/2004, tribunalul reține că în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență în raport de natura juridică a actului administrativ atacat.
Mai exact, dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau cu alte cuvinte dacă este vorba sau nu de un act administrativ fiscal.
Dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența se stabilește în raport cu rangul local sau central, al autorității emitente.
Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ fiscal care are ca obiect taxe, impozite, contribuții, competența materială va aparține instanței de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau curții de apel după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală cu 500.000 lei ori o valoare mai mare de 500.000 lei. (în prezent 1.000.000 lei).
Ori, în prezenta cauză reclamanta solicită anularea unui proces verbal prin care se apreciază că a produs un prejudiciu bugetului de stat mai mare de 1.000.000 lei fiind indiferent prin urmare faptul că autoritatea emitentă a actului este o autoritate publică județeană, nefiind incident criteriul rangului autorității emitente în stabilirea competenței materiale.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că dată fiind valoarea actului contestat, competența aparține Curții de Apel C., fiind indiferent în acest stadiu procesual dacă actul contestat are caracterul unui act administrativ sau nu, acest aspect putând fi analizat doar cu ocazia examinării excepției de nelegalitate invocate, deci după stabilirea competenței instanței, doar o instanță competentă putând stabili aceste aspecte ce țin de fondul excepției.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul în temeiul art 158, art 159 și art 159 ind 1 Cod pr civilă, va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și în temeiul art 21 Cod pr civilă va constata ivit conflictul de competență între Tribunalul D. și Curtea de Apel C., urmând a înainta dosarul instanței competente să hotărască asupra conflictului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetentei materiale a Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a cauzei, având ca obiect excepție de nelegalitate, formulată de reclamanta . reprezentată prin D. A. - Director General, cu sediul în C., .. 3A, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtele G. F. - SECȚIA D., cu sediul în C., .. 2, județul D. și G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI cu sediul în București, ., nr. 6, . 3, în favoarea Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Constată ivit conflictul de competență între Tribunalul D. și Curtea de Apel C. și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal pentru soluționarea conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Mai 2013
Președinte, M. E. P. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 2 ex/25.06.2013
MEP/AF
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
GREFA SECȚIEI C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
.
1100 C. România
Operator de date cu caracter personal nr. 4690
E-mail :_
Telefon/Fax: 0251/418.612; 0251/_
Dosar nr._
CĂTRE
Înalta Curte de Casație și Justiție
- Secția de C. Administrativ și Fiscal
., sector 2, cod postal_
București
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ privind acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI și G. F. D., la care se află atașat dosarul nr._ al Curții de Apel C.,pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Dosarul are un număr de . file
Președinte,
M. E. P. Grefier,
A. F.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 735/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 6422/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
