Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 7208/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7208/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 5265/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7208/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul F. M., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, reprezentat de av. V. D., cu delegație de substituire pentru av. M. C., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâta a depus la dosar note de ședință și adresa nr._/CC/19.08.2013, emisă de ANRP.
Instanța comunică reclamantului prin apărător filele 197 până la 200 din dosar, reprezentând un exemplar al notelor de ședință depuse de pârâtă, dosar urmând a se renumerota și lasă dosarul la a doua strigare la sfârșitul ședinței, pentru a se observa de către apărătorul reclamantului.
La a doua strigare a cauzei a răspuns reclamantul, reprezentat de av. V. D., cu delegație de substituire pentru av. M. C., lipsind pârâta.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepției prematuritării introducerii acțiunii, invocată de pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinarea depusă la dosar și asupra fondului.
Av. V. D. pentru reclamantă solicită respingerea excepției prematurității ca neîntemeiată, iar pe fond solicită admiterea acțiunii precizate, obligarea pârâtei să emită dispoziție de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în C., ., jud. D., compus din teren în suprafață de 540 mp și construcții în suprafață de 96 mp.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
INSTANȚA
Prin cererea adresata Curții de Apel C. la data de 25.01.2013, înregistrata sub nr._, reclamantul F. M. a chemat in judecata parata C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca, prin hotârârea ce se va pronunța să fie obligată să emită dispoziție de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în C., ., jud. D., compus din teren în suprafață de 540 mp și construcții în suprafață de 96 mp.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 322/N/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din suprafața de 570 mp și 96 mp construcții situat în C., ., jud. D., imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr. 53/1980.
Prin dispoziția nr._/2006 emisă de Primarul Mun. C. i-a fost respinsă cererea. Împotriva acestei dispoziții reclamantul a făcut contestație, iar Tribunalul D., prin sentința civilă nr. 628/05.10.2007, rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată în dosarul nr._, a admis contestația, a anulat dispoziția nr._/24.08.2006 emisă de Primarul mun. C., a stabilit calitatea subsemnatului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și a dispus obligarea pârâtului Primarul mun. C. să emită dispoziție de soluționare a notificării înregistrată sub nr. 322/N/2001.
Ulterior, Primarul mun. C. a emis dispoziția nr._/28.08.2009, prin care a luat act de sentința nr. 628/2007, pronunțată de Tribunalul D. și a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul notificat.
Dosarul a fost înaintat la ANRP încă de la începutul anului 2012, însă nici până în prezent nu a primit despăgubiri și cu atât mai puțin nu s-a emis dispoziția reprezentând titlu de despăgubire.
Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. și obligarea pârâtei să emită Dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul pentru care s-a constatat îndreptățirea acestuia la acordarea de măsuri reparatorii.
În drept invocă dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 6 paragraful 1 din CEDO.
In probațiune, reclamantul a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adresa nr._/15.02.2008, înregistrată la Primăria mun. C., sentința civilă nr. 628/2007 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, dispoziția nr._/28.08.2009 emisă de Primarul mun. C..
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În ședința publică de la 01.03.2013, instanța, având în vedere obiectul acțiunii, dispozițiile privind competența materială a instanțelor prevăzute în Legea pentru degrevarea instanțelor judecătorești nr. 2/2013, precum și dispozițiile art. X și XXIII alin. 3 din aceeași lege, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal pentru soluționare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr._, cu termen de judecată la data de 27 martie 2013.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată arată că din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr. 117/2012, până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică încă o dată oprirea procedurilor de acordarea a despăgubirilor.
Prin actul normativ mai sus amintit legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Cu privire la resursele financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, măsură care nu contravine CEDO și protocolului adițional nr. 1.
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/205, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului Cod Civil, cât și potrivit noului Cod Civil, creditorul – titular al unui drept afectat de un termen suspensiv – nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În concluzie, arată că, urmare a adoptării OUG nr. 4/2012 și ulterior a Legii nr. 117/2012, practica judiciară a statuat cu caracter de suspendare, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție este aplicabilă și în speța dedusă judecății.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea excepției prematurității cererii de chemare în judecată, anterior introducerii acțiunii, acesta s-a adresat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă nu a primit răspuns la cererea adresată.
Instanța a emis adresă către pârâtă, pentru a se comunica instanței data înregistrării la Secretariatul pârâtei a dosarului nr._/CC, privind dispoziția nr._/2009, emisă în favoarea reclamantului de către Primăria mun. C., precum și să înainteze copia acestui dosar, fiind depuse înscrisurile solicitate cu adresele nr._/25.04.2013 și_/21.05.2013.
Reclamantul a depus la dosar precizare la acțiunii, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, aceasta fiind conceptată și citată în cauză.
Pârâta a depus note de ședință, solicitând respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 din C.pr.civ., asupra excepției prematurității invocată de pârâtă, instanța apreciază că această excepție este întemeiată pentru următoarele argumente:
În primul rând se impune a fi menționat faptul că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art.4 potrivit cărora: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, sunt aplicabile prevederile art.34 alin.2 din aceeași lege potrivit cu care Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Așadar, C. are la dispoziție un termen de 60 luni de la data înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI, pentru soluționarea acestuia.
În al doilea rând, se reține, din actele depuse, că deși dosarul reclamantului a fost transmis Comisiei, la data de 06.04.2012, fiind înregistra sub nr._/2012 iar prin adresa nr._/CC/13.02.2013, s-a solicitat Primăriei C., completarea dosarului.
Or, obligația de soluționare a dosarului (care presupune analizarea, evaluarea, invalidarea sau invalidarea dispoziției emise urmată de emiterea deciziei de compensare) incumbă Comisiei doar după transmiterea tuturor înscrisurilor de către Primării, așa cum reiese foarte clar din dispozițiile art.21 din legea 165/2013:
(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Chiar și după acest moment, al transmiterii dosarului, C. are la dispoziție un termen pentru soluționarea dosarului, și numai după împlinirea acestui termen persoana îndreptățită poate solicita obligarea Comisiei la îndeplinirea atribuțiilor legale.
În consecință, cererea reclamantelor formulată la 25.01.2013 este prematură în condițiile în care legea instituie un termen pentru soluționare.
În raport de argumentele prezentate, instanța urmează a respinge ca prematură cererea formulată, această soluție făcând de prisos analizarea fondului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul F. M., cu domiciliul în C., .. 89, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, .. 202, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./09.10.2013
L.N. / 4 ex./ 20 Septembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8822/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4257/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
